„Nanny”, employed sau self-employed?

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă pe data 24 martie 2016

uk_nanny-la-englezi

Dacă până la 1 ianuarie 2014 românii din UK erau strâns legaţi de statutul lor de self-employed care îi direcţiona către job-urile din construcţii, cleaning şi altele, mai nou românii au drept de muncă, astfel că au început să se orienteze către joburi din cele mai variate domenii, munca în depozite şi fabrici fiind preferata românilor datorită accesibilităţii joburilor în rândul celor fără calificări. Dar sunt români care nu renunţă să lucreze ca şi bone la englezi, chiar şi după momentul 1 ianuarie 2014. Munca nu este deloc uşoară, dimpotrivă, este solicitantă şi stresantă, însă şi plata este de cele mai multe ori pe măsură. Şi pot acum lucra ca şi bone atât sub statut self-employed, cât şi ca angajaţi, dar care este diferenţa?

 

Cum lucrează o nanny?

Statutul unei nanny este un subiect de discuţie interesant. Deşi majoritatea bonelor care lucrează independent o fac ca şi persoane self-employed, ei bine, aflaţi că, în realitate, în majoritatea cazurilor, bonele ar intra mai degrabă în categoria „employed”.

Care este diferenţa? Bonele care lucrează ca şi self-employed sunt plătite pe baza unor facturi pe care le eliberează clienţilor. Sunt înregistrate ca atare cu fiscul britanic, HMRC, urmând ca anual să-şi facă singure declaraţia de venituri şi cheltuieli (tax return-ul) şi să achite taxele care se impun. În schimb, bonele angajate îşi primesc salariul de la angajator (familie sau agenţie de bone) după oprirea impozitelor, alături de un payslip şi au şi alte câteva avantaje care derivă din statutul de angajat.

 

Când este o nanny „employed”?

Atunci când:

  • trebuie să facă în mod direct munca (fără posibilitatea de a subcontracta sarcinile);
  • i se poate spune în orice moment ce să facă, unde să-şi desfăşoare activitatea şi în ce manieră;
  • lucrează un număr stabilit de ore;
  • este plătită pe oră, pe săptămână sau pe lună;
  • poate fi plătită pentru orele suplimentare de lucru sau când primeşte bonusuri.

 

Când este o nanny „self-employed”?

Atunci când:

  • poate subcontracta alte persoane pentru a-i face munca, pe propria cheltuială;
  • îşi riscă propriile finanţe;
  • vine la muncă cu propriul echipament necesar desfăşurării activităţii şi aici nu este vorba de micile ustensile pe care de multe ori şi angajaţii şi le aduc de-acasă;
  • se stabileşte un preţ fix pentru munca de executat, indiferent de cât timp ar putea să dureze;
  • bona poate decide ce muncă să facă, în ce manieră şi când sau unde să-şi ofere serviciile;
  • lucrează în mod regulat pentru mai mulţi clienţi;
  • are obligaţia de a-şi corecta greşelile pe propria cheltuială.

 

trimiteri-sus-4

Tot ce trebuie sa stii pentru a deveni BONA in Marea Britanie

PE MÂNA CUI NE LĂSĂM COPIII?

2014: ȘI M-AM ANGAJAT!

O româncă de 60 de ani a pornit în aventura vieţii

trimiteri-jos-4

 

Dar eu unde mă încadrez?

Majoritatea bonelor lucrează pentru o singură familie, astfel că statutul lor legal ar fi de „employed”, adică angajate. În realitate, însă, puţine familii plătesc bonele ca şi angajate, în sistem PAYE. De ce? Pentru că este mult mai ieftin, atât pentru bonă, mai ales dacă este plătită cash, cât şi pentru familie! Iar HMRC-ul nu are instrumentele necesare pentru a corecta astfel de situaţii.

Dacă, însă, fiscul britanic interceptează un asemenea caz, de reţinut că familia va fi răspunzătoare pentru neplata impozitelor de angajare, şi nu bona!

Totuşi, o bonă poate să spună că este self-employed atunci când lucrează la trei sau mai multe familii concomitent (caz în care are obligaţia de a se înregistra ca şi „childminder” cu Ofsted) sau dacă lucrează la mai multe familii pe durate scurte de timp.

Cred că aţi înţeles în acest moment diferenţa fundamentală în ceea ce priveşte statutul între o „nanny” şi un „domestic cleaner”, să zicem. Cel mai des, o nanny va lucra la o singură familie pe o perioadă prelungită de timp, având statutul de „employed” (angajată), în timp ce un „domestic cleaner” lucrează de cele mai multe ori la mai mulţi clienţi concomitent, astfel că statutul acestuia va fi mai tot timpul de „self-employed” (PFA – persoană fizică autorizată).

 

Public Liability Insurance

O astfel de asigurare este recomandată tuturor persoanelor care sunt sefl-employed, pentru a se proteja de costurile survenite ca urmare a eventualelor daune provocate în timpul muncii. Nu este obligatorie nici în cazul unei bone self-employed, deşi Ofsted-ul o cere. Costul mediu pentru o astfel de asigurare este de £70 pe an.

De altfel, această asigurare este binevenită şi în cazul bonelor care lucrează ca şi angajate. Mulţi părinţi angajatori vor să vadă această poliţă de asigurare, pentru că le permite să ceară de la stat aşa-numitele Childcare Vouchers, un ajutor cu cheltuielile cu copiii (dacă venitul brut combinat al părinţilor este de până în £41.865, ei pot primi un ajutor lunar de la stat de £243, iar acest ajutor se micşorează dacă veniturile familiei sunt mai mari; de amintit că acest mecanism va suferi modificări din 2017).

 

Cum este o bonă din UK plătită?

O nanny cu statut de self-employed (care poartă mai degrabă numele de childminder) este plătită cu £350 – £450 pe săptămână dacă locuieşte cu familia (live-in nanny), respectiv cu £450 – £500 pe săptămână în cazul unei live-out nanny.

La angajare, lucrurile stau un pic diferit. Potrivit unui articol din The Telegraph, pentru ca o bonă să primească un salariu săptămânal net de £500, angajatorul achită, de fapt (conform structurii de impozitare din 2012), £668,50 pe săptămână (din care £104,93 ar fi taxa pe venit, iar £63,65 contribuţiile sociale). Peste această sumă, se plătesc şi contribuţiile sociale care îi revin angajatorului, adică £73,79. Astfel că părinţii care cred că un salariu de £500 săptămânal i-ar costa doar £26.000 anual, se înşeală amarnic. În realitate, ei au de achitat în total suma de £38.583.

În plus, angajaţii au dreptul şi la 28 de zile libere plătite pe an (cu tot cu zilele de bank holiday), precum şi la plata concediului medical sau maternal. Dacă angajatul este bolnav mai mult de trei zile, acesta trebuie plătit cu £81,60 pe săptămână pe o perioadă de până la 28 de săptămâni, deşi parte din aceste sume ar putea fi recuperate de angajator de la guvern. În caz de sarcină, angajata este îndreptăţită la plata a 90% din salariu timp de şase săptămâni, urmate de plata sumei de £128,73 pe o perioadă de 33 de săptămâni. Micii angajatori vor putea să recupereze totuşi aceste sume de la guvern.

Autor articol: Cristian Enache
Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

O parere la “„Nanny”, employed sau self-employed?”

  1. Iulian Spune:

    Buna ziua! Am vazut ca se cer cateva acte aici in UK , credeti ca as avea nevoie si de UTR..si cum as putea sa/l obtin , va rog . Va multumesc anticipat.

Spune-ti si tu parerea!