NAȘTEREA: AICI SAU ACASĂ…

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, Sănătate pe data 1 august 2016

Diaspora romaneasca_Nasterea, aici sau acasa

Naşterea fiecărui copil este un moment unic, aşteptat cu emoţie şi teamă. El marchează existenţa viitoarelor mămici şi umple viaţa cuplurilor care au investit dragoste şi speranţă în clipa venirii pe lume a unui bebeluş.

Visată uneori chiar din copilărie, aducerea pe lume a unui copil marchează în acelaşi timp pasul spre maturitate şi responsabilitate maternă. Aşteptările faţă de această clipă sunt uriaşe, realitatea este, însă, de multe ori diferită… Pentru că ea mai înseamnă pentru viitoarea mamă nouă luni copleşitoare de sarcină, multă renunţare, sacrificii şi durere.

Despre naştere există poveşti dintre cele mai diverse. Cele care au trăit astfel de momente îşi mărturisesc trăirile punând accent pe serviciile asigurate pe timpul spitalizării sau pe condiţiile care le-au fost asigurate în maternităţi. Iar cele care doar visează cum vor da naştere unui copil urmăresc cu interes şi temere aceste destăinuiri. Dezbaterea este aproape publică… Şi este însoţită aproape întotdeauna de curiozitate, întrebări, frământări, nelinişti…

 

 

Maternitatea în Marea Britanie

 

Câteva mii de copii nou-născuţi din părinţi români văd, anual, lumina zilei în Marea Britanie, iar cifra naşterilor în comunitatea românească din Regatul Unit este mai mare de la un an la altul, apreciază preoţii creştini ortodocşi chemaţi să oficieze la slujbele de botez ale micuţilor. Această realitate se reflectă şi în ultimele statistici oficiale naţionale, care semnalează o natalitate în permanentă creştere, mai ales în rândul familiilor de imigranţi.

Dincolo de toate aceste date însă, naşterea unui copil presupune nouă luni istovitoare de sarcină, urmate de un travaliu copleşitor. De aceea ea devine o experienţă care, cu toate că ţine de intimitatea profundă a fiecărei tinere femei, ajunge să fie mai mult sau mai puţin împărtăşită…

Perioada de maternitate şi naşterea sunt, în acelaşi timp, apreciate şi criticate de mămicile românce care au ales să trăiască aceste experienţe pe tărâm britanic. Unele dintre ele vorbesc în termeni pozitivi despre organizare, amabilitatea şi onestitatea cadrelor medicale sau despre calitatea serviciilor asigurate de NHS (National Health Services – sistemul naţional de sănătate britanic). Altele contestă timpii îndelungaţi de aşteptare, tratamentul rigid şi nediferenţiat sau profesionalismul personalului din secţiile maternale. În ciuda nemulţumirilor însă, marea majoritate a mămicilor românce care au născut în regat recunosc avantajul gratuităţii absolute a serviciilor oferite prin intermediul NHS atât în perioadă prenatală, pe timpul naşterii, precum şi după acest moment.

 

Gratuităţile NHS

Prima etapă pe care trebuie să o parcurgă o femeie însărcinată de origine română care îşi doreşte să dea naştere unui copil în Regatul Unit este înscrierea la un medic de familie (GP). Acesta este cel care urmează să înregistreze sarcina şi să comunice viitoarei mămici unitatea spitalicească pe care o recomandă pentru naştere.

Româncele, ca cetăţeni europeni, nu sunt obligate să furnizeze spitalului dovada dreptului de şedere în Regatul Unit. O asemenea pretenţie este valabilă doar pentru cetăţenii non-EU, la fel ca şi presupusa obligativitate a plăţii serviciului medical. În realitate, impunerea unor astfel de cerinţe reprezintă doar nişte abuzuri sau sunt rezultatul neinformării.

Naşterea va putea avea loc, în consecinţă, în condiţii de deplină gratuitate, în oricare unitate specializată din cadrul NHS.

În plus, femeile provenite din România au dreptul în perioada sarcinii să beneficieze gratis de eliberarea medicamentelor pe bază de reţete, dar şi de consultaţii sau tratamente stomatologice gratuite până când copilul împlineşte un an.

Pentru româncele care muncesc ca angajate pe teritoriul Regatului Unit, concediul de maternitate este de 52 de săptămâni, indiferent de vechimea cumulată ca şi salariat.

 

De la naştere la cetăţenie

După naştere, părinţii unui nou-născut sunt obligaţi să înregistreze naşterea copilului în primele 42 de zile de la naştere în Anglia şi Ţara Galilor sau în primele 21 de zile de la naştere în Scoţia. Înregistrarea se face la consiliul local (Register Office, Local Council). Legea britanică prevede necesitatea prezenţei ambilor părinţi la birourile specializate ale consiliilor locale în astfel de cazuri.

Funcţionarii britanici vor elibera două formulare ale certificatului de naştere pentru nou-născut. Copilul poate obţine paşaportul britanic după naştere doar în situaţia în care ambii săi părinţi au obţinut dreptul de rezidenţă permanentă în această ţară (Indefinite Leave to Remain) sau cetăţenia britanică. În caz contrar, este necesară obţinerea transcrierii certificatului de naștere britanic la birourile consulare ale Ambasadei României la Londra. Odată cu eliberarea acestui document, se poate înainta şi o cerere pentru eliberarea unui paşaport românesc personal al copilului.

—————————————

Copiii născuţi în Marea Britanie primesc dreptul automat la cetăţenie britanică după o durată de şedere neîntreruptă de şapte ani în Marea Britanie. Ei vor putea, totuşi, înainta o cerere pentru recunoaşterea statutului de cetăţean britanic, chiar şi în condiţiile în care au părăsit această ţară, după împlinirea vârstei de 18 ani.

—————————————

 

 

Naşterea britanică….

 

Naşterea în Marea Britanie pare mult diferită pentru o tânără femeie care a mai trecut prin această experienţă în maternităţile din România. Simona I. a fost de acord să ne împărtăşească propriile sale impresii în acest sens. Ea trăieşte în Regatul Unit de cinci ani. Şi era mamă de peste opt ani, când a dat naştere din nou unei fetiţe, într-un spital din nord-estul Londrei.

 

„Controale” lunare

Simona a presupus că este însărcinată în primele săptămâni ale anului trecut, după ce un test de sarcină cumpărat de la farmacie i-a confirmat acest lucru. În consecinţă, ea a programat o întâlnire la medicul de familie, unde totul a început cu o neînţelegere însă. „M-a văzut un medic imigrant nou-venit în Marea Britanie, care nu cunoştea foarte bine sistemul. Mi-a spus că trebuie să mă înregistrez singură ca însărcinată, la spitalul cel mai apropiat. De fapt, chiar medicul de familie trebuie să facă acest lucru. Cei de la secretariat ştiau asta şi s-au ocupat ei de toate formalităţile. În final, la clinica prenatală a spitalului din cartierul în care locuiesc, am fost luată în evidenţă pentru a fi monitorizată periodic de un grup de moaşe”, ne-a dezvăluit Simona.

Au urmat controale lunare anunţate de personalul spitalului prin intermediul unor scrisori trimise pe calea poştei. „De fiecare dată mi se făceau analize de urină, mi se lua tensiunea arterială şi se mai făceau diferite măsurători specifice, ascultându-se inclusiv inima fătului”, ne-a mai spus românca. În paralel, ea a mai fost invitată la unitatea spitalicească pentru analiza sarcinii prin ecografie. „Mi s-a făcut prima ecografie la 14 săptămâni, pentru depistarea unui eventual sindrom Down la făt. Nu au fost probleme din acest punct de vedere. În total, am fost programată de trei ori pe perioada sarcinii la ecografie. Acestea s-au făcut la termene precise pentru a se constata diferitele stadii de evoluţie ale sarcinii”, îşi mai aduce aminte tânăra.

Ea subliniază că a fost mulţumită de serviciile ce i-au fost asigurate pe perioada sarcinii, mai ales că toate acestea au fost gratuite:

—————————————

„De câte ori am semnalat problemele pe care le-am mai avut la o sarcină anterioară, moaşele au fost receptive şi mi-au făcut programări separate, pentru a mă vedea un doctor ginecolog. Toată monitorizarea sarcinii era evidenţiată într-un dosar special pe care l-am primit şi trebuia să îl am la îndemână la fiecare control, pentru ca oricine mă consultă să poată vedea toate detaliile legate de cazul meu.”

Simona

—————————————

 

Vizitatori la maternitate

Românca s-a confruntat o singură dată cu dificultăţi în timpul celor nouă luni de sarcină. „Am avut la un moment dat mici probleme şi am interpretat greşit situaţia, crezând că risc să nasc prematur. Era ora 5 dimineaţa, dar am sunat la numărul special pentru astfel de cazuri, pe care îl aveam trecut pe dosar. Cei de acolo mi-au spus să vin la spital şi am fost preluată imediat de o echipă formată dintr-un doctor şi două moaşe. Din fericire, s-a dovedit că fusese doar o alarmă falsă. Perioada de sarcină a continuat fără alte probleme…”, mai spune Simona.

Înainte cu puţin timp de a naşte, sarcina era mare şi deplasarea devenise tot mai grea. Atunci, moaşa care o supraveghea pe tânăra originară din România a fixat ultimele întâlniri lunare chiar la sediul GP-ului clientei sale. „S-a deplasat ea de la spital până în zona unde locuiesc, pentru a mă menaja. Tot atunci, pe lângă controlul de rutină, mi-a prezentat şi toate opţiunile de calmante la care pot apela în timpul travaliului, specificându-mi avantajele şi dezavantajele, pentru fiecare variantă. După acea discuţie foarte utilă, am decis că cel mai bine este să încerc să nasc natural, fără să folosesc calmante”, continuă destăinuirea Simonei.

Şi angajaţii secţiei maternale a spitalului s-au dovedit extrem de bine organizaţi. „Cei de la spital încurajau viitoarele mămici să îşi dedice o oră sau două, într-o duminică, pentru a face turul secţiei de maternitate. Am fost de acord şi m-am prezentat împreună cu soţul la o astfel de vizită.

Era totul foarte bine pus la punct… Ne-am adunat atunci un grup de vizitatori format din mai multe cupluri şi o moaşă ne-a preluat şi ne-a prezentat în detaliu organizarea secţiei şi etapele pe care le vom parcurge ca paciente, când va veni momentul naşterii. Mi-a plăcut foarte mult, în primul rând pentru că exista o cameră de travaliu separată de cea de naştere, adică altfel decât ştiam că se practică în România.

Am aflat că fiecare viitoare mămică primeşte o cameră individuală cu baie proprie. În plus, nici nu se concepe ca cea care naşte să fie neînsoţită de soţ sau de cineva apropiat, mamă, soră, după dorinţa fiecăreia. Ni s-a prezentat şi un salon special amenajat pentru naşterea în apă. Am fost foarte mulţumită, pentru că am primit o grămadă de informaţii şi am ştiut exact ce mă va aştepta după naştere”, ne-a mai spus Simona.

 

Mai puţin de 24 de ore de spitalizare

Simptomele declanşării travaliului dinaintea naşterii au apărut în cazul Simonei cu două săptămâni înainte de termenul estimat. „În dimineaţa respectivă am sunat la spital şi mi s-a spus să mă prezint la secţia de maternitate a instituţiei. M-am dus şi m-a consultat imediat un medic şi mi-a confirmat că va urma să nasc în maxim 12 ore. Am fost, însă, atenţionată că regulile spitalului sunt să nu interneze femeile care se pregătesc de naştere decât în momentul în care travaliul a început şi se află într-o fază avansată. Aşa că m-am reîntors acasă şi am revenit din nou seara.”

Românca a fost instalată într-o rezervă dotată cu tot ce trebuie pentru naştere. Ea era însoţită de soţul ei şi toată perioada de travaliu i-a fost monitorizată de o singură moaşă. „Practic, în cinci ore am născut o fetiţă sănătoasă, fără să întâmpin niciun fel de complicaţii. Medicul de gardă m-a consultat o singură dată şi, pentru că nu erau probleme, a lăsat-o pe moaşă să se ocupe de mine. Aceasta era o femeie de origine africană, care s-a dovedit a fi foarte înţelegătoare şi bine pregătită din punct de vedere profesional.

Şi după naştere totul a fost foarte bine organizat. Bebeluşul a fost consultat de un doctor neonatolog, i s-au făcut toate analizele necesare şi, când s-au convins că totul este în regulă, ne-au făcut externarea. Am ajuns acasă împreună cu fetiţa la mai puţin de 24 ore după ce m-am prezentat la spital”, povesteşte succint Simona o experienţă adeseori traumatizantă.

În prima lună, o moaşă a venit din cinci în cinci zile să o viziteze la domiciliu pentru a ţine sub observaţia evoluţia mamei şi a bebeluşului. Au urmat, bineînţeles, vaccinările, programate prin intermediul medicului de familie.

În prezent, Simona se declară foarte mulţumită de cum a decurs sarcina şi naşterea în Marea Britanie.

—————————————

„În România, în perioada sarcinii, practic nu te monitorizează nimeni dacă te înscrii la un ginecolog, în privat. Fiecare consultaţie se plăteşte, inclusiv analizele şi ecografiile. Iar naşterea a fost o experienţă la fel de neplăcută. Dotările din spital erau sub orice critică. Am ajuns şi la complicaţii, deşi am dat «atenţii în plic» la întreg personalul, din toate turele, şi am plătit o sumă consistentă medicului. A fost neplăcut şi stresant, mai ales pentru prima sarcină. Din această cauză, câţiva ani nici nu mi-am mai dorit un alt copil.”

Simona, o mamă care a trăit experienţa naşterii şi în România şi în Regatul Unit

—————————————

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

8 pareri la “NAȘTEREA: AICI SAU ACASĂ…”

  1. Jane Spune:

    Abordarea sarcinii prin NHS este deplorabilă
    Dacă nu ai o sarcina cu complicații majore nu vezi decât moașe si tehnicieni ecografi. Niciun medic. Totul se desfășoară procedural, nu ca în România unde abordarea este științifică (doctorul are o bază de cunoștințe pe care le aplica). În Uk moașa are un check-list din care nu știe să iasă. Daca ai întrebări în afara procedurii nu ai nici o șansă de a primi răspuns. Tehnicienii care fac ecografiile (în ro doar medicii fac asta) nu au mentalitatea necesară de a investiga eventuale probleme. Ei pun cursorul să măsoare lungimea „crown to rump” pe ecran și atât. Sunt multe de spus dar concluzia este că medicina din România este cu mult peste cea practicată în Uk.

  2. Cristina Spune:

    Buna seara! Am si eu o nelamurire. Sunt gravida, lucrez cu contract in Anglia de 10luni si as vrea sa nasc in Romania. Pot beneficia de concediu de maternitate in aceste conditii?. Multumesc

  3. Roxana Spune:

    Buna!sunt gravida in 4 luni.ma gandesccsa nasc in Anglia,sa mi gasesc un loc de munca inainte.exista sansa de a incerca? InnRomania nu ma mai descurc cu banii….e f greu,salariu este mic,ore multe de munca! Meseria mea este de coafeza-frizerita! Voi ce ma sfatuiti? Multumesc.

  4. lori Spune:

    Eu sunt insarcinata in luna a 5a , mi-am schimbat jobul recent, managerul meu nu stie ca sunt insarcinata. Daca sopecifici ca esti insarcinata, nimeni nu o sa te angajeze. Pt ca nu vor sa iti plateasca prenatal etc. Cu atat mai mult se gandesc ca o sa stai pe o perioada mica de timp. Poti cauta un part time ceva, dar ai grija cu statul in picioare pe perioade lungi de timp, sa nu depuyi efort sau mai stiu eu ce.. cam greu sicnera sa fiu sa gasesti job pt ca trb sa ai grija de voi in primul rand. .

  5. Nicoleta Spune:

    Buna Ramona, am vazut comentariu tau si eu sunt in aceiasi situatie momentan..Lucrez de 2 ani in uk, dar vreau sa nasc in tara, insa nu stiu daca o sa primesc bani pentru maternity..Vazand data postarii tale tu probabil ai aflat deja raspunsul..imi poti scrie si mie te rog cum stau lucrurile mai exact. Multumesc

  6. iony Spune:

    Nicoleta, daca esti angajata cu forme legale, ai trimis la servici MATb1 de la moasa si ai completat hartiile pentru maternity, nu conteaza unde nasti…ai sa primesti banii

  7. Flo Spune:

    Exact cum a spus si Jane, medicina din Romania este cu mult peste cea practicata in Uk. La fel si sarcina, daca e una fara probleme ..probabil nu o sa vezi nici un medic pe parcursul sarcinii

  8. Andreea Spune:

    Buna Nicoleta,sunt și eu in aceeași situație ca tine,as vrea sa nasc in tara dar nu știu dacă îmi vor plăti concediul de maternitate,m-ar interesa și pe mine ce ai aflat,mulțumesc anticipat!

Spune-ti si tu parerea!