Ne in-registram?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 3 aprilie 2011

Deputatul PD-L William Branza propune monitorizarea prezentei cetatenilor romani stabiliti in strainatate. Mai exact, el solicita initierea unui proiect de lege prin care cetatenii romani aflati in alte state sa fie obligati sa se inscrie intr-un Registru unic constituit la ambasadele Romaniei din intreaga lume. Cum W. Branza ii reprezinta pe romanii din Diaspora in Parlamentul de la Bucuresti, propunerea sa poate avea oarecare greutate; adica suficienta greutate ca sa fie admisa pe ordinea de zi, dar nu chiar atat de multa incat sa „treaca”, acumuland voturile necesare fara un minim efort.

Problema nu este, insa, a efortului de lobby pe care sustinatorii proiectului l-ar putea face, cu mai mult sau mai putin succes. Ea tine mai degraba de atitudinea romanilor din Diaspora fata de o atare masura si de inclinatia autoritatilor romane de a limita sau nu informatiile legate de prezenta conationalilor nostri pe diverse meridiane. In principiu, dreptul la libera circulatie antreneaza cu sine dreptul de a declara sau nu prezenta in alt stat, in functie de propriile optiuni. Din aceasta perspectiva, a reveni la obligatia de a declara prezenta in alta tara ar insemna reluarea unei practici promovate pana in 1989, cand statul roman avea puterea nelimitata de a-si urmari cetatenii in intreaga lume. A avea la discretie numele, adresa, telefonul, mail-ul cuiva doar fiindca este cetatean roman si se afla – sa spunem – in UK, este deja o incalcare a confidentialitatii datelor personale. Un atotputernic Big Brother poate urmari permanent orice deplasare a oricarei persoane obligate sa anunte autoritatile romane asupra locului in care se afla. Aceasta este partea delicata – poate usor exagerata – a unei atare propuneri legislative.

Este la fel de adevarat, insa, faptul ca aceasta propunere vine pe fondul cataclismului din Japonia, pornind de la o realitate simpla: autoritatile noastre nu i-au putut gasi in timp util pe cetatenii romani aflati pe teritoriul japonez, pentru a-i ajuta. Aceasta fiindca cetatenii romani nu au obligatia de a-si declara sederea temporara in niciun alt stat. Cat despre cea definitiva, ea presupune o serie de documente care trec, inevitabil, macar pe la un consulat romanesc, ceea ce face ca prezenta si coordonatele respectivului cetatean sa existe undeva, intr-un registru. Dar si aceste date sunt fragile, fiindca, la orice schimbare de coordonate, consulatul pierde urma celui pe care il avea in evidenta. Pe scurt, intre latura usor politieneasca a problemei si cea strict umanitara nu exista, inca, o solutie de compromis. Printr-o dezbatere care sa implice si societatea civila, acest compromis, bazat pe libera optiune a fiecarui cetatean, poate fi gasit.


Etichete: , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!