NE MAI INTOARCEM ACASA?

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 27 ianuarie 2013

Diaspora romaneasca_Ne mai intoarcem acasa

Migratia puternica a romanilor spre Marea Britanie dupa deschiderea granitelor europene a format o comunitate numeroasa, judecand dupa prezenta romanilor in presa, numarul afacerilor romanesti, numarul magazinelor si cluburilor pentru romani, sau dupa cat de des auzim romaneste pe strada. Ce face aceasta comunitate? Se largeste, creste, se instaleaza, se acomodeaza in mediul britanic?

Ceea ce am aflat de la muncitorii romani de pe santiere, din hoteluri, de la meseriasii romani, de la soferii sau dadacele romance este oarecum surprinzator. Comunitatea romana si-a facut loc in societatea britanica, dar nu pentru mult timp. Pentru cei mai multi dintre ei, viata in Marea Britanie este doar un pas, o treapta in existenta lor. Este timpul investit in munca, intr-un trai modest, pentru a putea economisi acei bani pe care in Romania nu ar fi avut posibilitatea sa ii puna deoparte: banii pentru o casa, pentru un trai mai bun, pentru familie sau pentru educatia copiilor.

 

 

Vine omul, dar oare… mai si pleaca?

 

Oricat de departe am pleca in cautarea acelui „ceva mai bun”, ideea de acasa ramane un magnet pentru majoritatea romanilor care au parasit tara. Circularitatea migrarii conationalilor pare a se contura si in cadrul comunitatii din Londra, unde se afla cei mai multi romani din Marea Britanie.

Cei mai multi dintre cei care ne-au raspuns au hotarat deja ca se vor intoarce in Romania, unde isi vor continua viata in mod normal, asa cum o traisera inainte de a pleca. Mai putini si-au atins, insa, scopul, acela de a strange banii pentru casa, masina sau viata pe care si-au inchipuit-o la plecarea din tara. Dar, imediat ce visul devine realitate, nu mai exista decat intoarcerea acasa.

 

Ultimul an in Anglia

Maria are 49 de ani, din care ultimii zece i-a trait in Anglia. In 2001 fratele sau i-a facut chemare. A primit viza si desi avea doi baieti care abia incepusera scoala, i-a lasat in grija bunicilor si a venit in Londra sa munceasca: „Tocmai pentru copiii mei am venit, sa le ofer o viata mai buna, sa mearga la scoala si apoi la facultate”, spune Maria. Anul acesta va pune punct experientei si vietii din Londra.

„Cand am plecat prima data din Romania, baiatul cel mic era clasa a II-a, iar cel mare clasa a IV-a. Asta se intampla in 2001. Fratele meu era de cativa ani in Anglia si din ce imi povestea atunci, viata era cu mult mai ieftina, iar salariile erau mai mari decat sunt in prezent. Impinsa de neajunsurile de acasa, am luat impreuna cu sotul meu drumul strainatatii. Eu am lucrat la inceput in cleaning, iar sotul in constructii. Patru ani am stat atunci. Am reusit cu banii stransi in acea perioada, adica din 2001 pana in 2005, sa ne cumparam absolut tot ce era nevoie pentru apartamentul pe care il avem in Bacau. Si nu exagerez cu nimic, pentru ca am luat totul nou, de la ac de cusut pana la mobila, plasme, frigider, masina de spalat vase, ne-am cumparat o masina si, bineinteles, copiilor le-am luat de toate. Pe langa toate acestea, ne-am intors in Romania cu cateva zeci de mii de lire. Ne hotarasem ca asta a fost tot si ca ramanem acasa definitiv. Nu am rezistat decat doi ani, pentru ca in 2007 ne-am reintors. De atunci, eu lucrez ca si nanny (dadaca), iar sotul are diverse joburi private in constructii. Nu am mai reusit sa economisim atat de multi bani, pentru ca viata s-a scumpit in Anglia. Astfel ca am muncit anii acestia, cei din urma, doar sa le oferim copiilor nostri o educatie buna. Amandoi sunt la facultate in Bucuresti si le trebuie sustinere, in primul rand financiara”, spune Maria.

 

Ma intorc in Londra doar ca turist

„Anul acesta, am decis impreuna cu sotul meu sa ne intoarcem acasa. Noi am stat pentru copii, iar cel mare termina facultatea anul acesta, deja a inceput sa lucreze… Noi ne-am facut datoria aceasta de parinti si i-am ajutat pe amandoi atat cat am putut. Ma simt eliberata. Eliberata ca baietii sunt mari si ca i-am ajutat, eliberata ca ma intorc in casa mea, care este acum plina de praf si de paienjeni, in timp ce eu platesc chirie in Anglia si eliberata ca ma intorc in tara mea. Anul acesta, in septembrie, ne intoarcem acasa. Nu cred ca mai vin in Londra decat in vizita ca turist, pentru ca mai am rude si prieteni aici. Dar atat”, povesteste Maria.

——————————————

„Daca ma uit acum in urma, nu stiu cand si cum au trecut cei zece ani de cand am plecat din Romania. Stau cateodata si ma intreb daca as intoarce timpul, oare as mai pleca? Si imi dau singura raspunsul… cred ca da. Am plecat pentru copiii mei, sa ii putem tine la scoala, la liceu, la facultate. Insa abia astept sa ma intorc definitiv in Romania.”

Maria, 49 ani, cleaner / nanny

——————————————

 

 

Casa noastra este in Romania

 

O poveste asemanatoare are si Constantin. Are 45 de ani si este din Bacau. A pasit pe pamant englezesc pentru prima data in anul 2006, cand a ajuns in Londra dupa aventura vietii lui impreuna cu alti doi prieteni, „intr-un vagon de tren”. Dupa un an de zile, in 2007, a venit si sotia sa. Scopul lor a fost sa isi cumpere o casa.

„Am locuit de cand m-am casatorit impreuna cu soacra. Nu vreau sa vorbesc in nume de rau, dar toata lumea stie ca nu este confortabil pentru nimeni. Impreuna cu sotia, ne doream o casa a noastra, insa vremurile, salariile si viata din Romania nu ne puteau oferi asa ceva nici in 50 de ani. Astfel ca, in momentul in care am avut sansa, dar si curajul sa plec din tara, nu am stat prea mult pe ganduri. Am ajuns in aprilie 2006 in Anglia, dupa o calatorie de vreo doua saptamani, pentru ca am intrat in Regatul Unit intr-un vagon de tren care venea din Franta. In urmatoarele doua saptamani, mi-am gasit un loc de munca la negru in constructii. Un an de zile am muncit pe un santier din nordul Londrei. Deja incepusem sa pun bani deoparte, cand a venit sotia mea in 2007. Nu a durat mult, si a inceput si ea sa munceasca ca vanzatoare intr-un coffee shop. Eu mi-am facut actele si am primit un job ca si fixer intr-o companie mare. Din banii stransi in acel an, am inceput sa ne construim casa noastra. Aproape toti banii pe care ii castigam ii trimiteam acasa, iar fratele meu se ocupa de echipa de muncitori care lucra la casa. Mai mergeam eu la cateva luni, mai schimbam cate ceva sau mai dadeam indicatii, si usor-usor, am ridicat-o”, spune Constantin.

——————————————

„Noi ne-am propus sa mai ramanem cativa ani in Anglia sa muncim, iar din banii stransi, sa putem sa ne utilam si sa ne mobilam casa. Daca ar fi sa fac un calcul, in doi sau trei ani, am putea sa tragem linie si sa ne incheiem socotelile cu Anglia. Pe noi atat ne tine aici, faptul ca putem aduna bani pe care sa ii trimitem in Romania ca sa ne terminam casa, si in momentul in care ne hotaram sa ne intoarcem sa ne putem muta fara sa mai avem nevoie de nimic. Nu ne-am gandit niciodata sa ramanem aici definitiv. Nu avem de ce. Familia noastra, copiii sunt in tara. Casa noastra este in Romania. De-asta ne-am chinuit anii acestia pe aici, sa avem o casa in tara noastra.”

Constantin, 45 de ani, fixer

——————————————

 

 

Intoarcerea la radacini

 

Ma intorc in tara pentru ca «acasa» nu are plural. Pentru mine Anglia e un loc de munca, e o masina de rulat bani, nu e acasa. Ma intorc pentru ca natura din Romania e mult mai neatinsa, aici e poluare, murdarie. La noi poti sa traiesti mai natural, aici totul e plastic, chimic”, ne-a spus Alexandru Popescu, geamgiu din Arges. El se va intoarce in Romania pentru a cumpara un teren intre dealuri, la tara, unde vrea sa-si intemeieze o familie.

Si pentru un alt roman, intoarcerea in Romania va insemna intoarcerea „la radacini”, el urmand sa se inapoieze in locul natal. „Nu am venit cu gandul sa raman pe aici. Am reusit in anii acestia sa pun o bruma de bani deoparte, nu ma las pana strang intr-atat cat sa pot cumpara un teren, o casa, acolo la mine in zona, in Alba. Nimic nu se compara cu viata la tara, printre munti si dealuri. Familia aproape, padurea aproape, stana aproape. Londra e pentru alti oameni, nu chiar pentru mine”, ne-a precizat Cristian Pascut, zugrav.

 

Familia sa fie aproape

Cei mai tineri vin si locuiesc temporar la Londra, descopera ca daca muncesc un sezon aici au in Romania pentru restul anului, si apoi se gandesc sa incerce mai des. „Am venit sa lucrez temporar aici. Vreau sa imi strang bani sa fac o facultate in Romania si apoi sa lucrez tot acolo. Chiar daca viata aici e mai buna, nu am familia aproape, si asta pentru mine e foarte important. Nu ma vad stand mai mult de un an, maxim doi aici”, ne-a declarat Marius Costea, care lucreaza ca muncitor necalificat.

Familiile sunt cele care „ii cheama” inapoi pe romani. De multe ori, motivul pentru care un membru al familiei a plecat este chiar pentru suportul familiei care asteapta acasa. „Fiica mea ma asteapta, parintii ma asteapta, casa, pamantul, toate ma asteapta. Eu voi merge in Romania poate anul asta, poate la anul. Doar banii ce-i fac aici pentru acolo sunt. Muncesc si aici si in tara la fel de greu. Dar parca e mai bine sa-ti muncesti ce-i al tau, nu sa tragi la altii. Aici lucrez la hotel, dar parca fuge cineva dupa noi asa trebuie sa lucram, tot timpul cronometrate, repede-repede, sa faci dupa standard, n-o sa mai fac asta mult. La mine acasa lucrez mai cu drag, aici pentru bani. Dar nu pentru multa vreme”, ne-a declarat Maria Covat, ce lucreaza ca si camerista la un hotel de patru stele.

——————————————

„Ma intorc in tara pentru ca «acasa» nu are plural. Pentru mine Anglia e un loc de munca, e o masina de rulat bani, nu e acasa. Ma intorc pentru ca natura din Romania e mult mai neatinsa, aici e poluare, murdarie. La noi poti sa traiesti mai natural, aici totul e plastic, chimic.”

Alexandru Popescu, window fixer

——————————————

 

 

Fizic in Londra, cu sufletul in Romania

 

Pentru Ionut Maftei, de meserie sofer, viata in Marea Britanie a fost numai lapte si miere, dar totusi gandul ii este la tara mama: „Sunt de cinci ani la Londra si chiar daca imi place cum merg lucrurile aici, ca o duc bine, ca gasesc de munca, ca aduc ceva acasa sotiei si copilului meu, ma gandesc ca n-am sa raman aici pana la batranete. Nu ma simt ca acasa si n-o sa pot sa ma desprind total de tara mea.”

Tanarul din Botosani ne-a marturisit ca desi are parte de un loc de munca bun si pace si liniste, faptul ca este dezradacinat de tara il va chema tot timpul inapoi. „M-am acomodat aici, dar nu prea cred ca o sa petrec mai mult de inca 2-3 ani la englezi. Au multe plusuri ei, au totusi o civilizatie, ca lumea, te intelegi cu ei, ca sa nu mai spun ce politicosi si calmi sunt. Am gresit, la un moment dat, la lucru, adresa unde trebuia sa livrez. Dar total, eram in directia total opusa si la vreo 50 de mile departare, din cauza «tom-tom»-ului, am pus codul postal gresit, o litera diferenta. Bineinteles ca am cam dat peste cap programul pe ziua respectiva, dar dispecerul a fost de treaba, el ma intreba pe mine daca sunt ok si mi-a refacut traseul, nu mi-a zis nimic ca sa ma grabesc sau sa bage stres in mine. Daca eram in Romania, mi-as fi primit de mult niste zbierate sau injuraturi, sau amenintari cu concedierea, sau oricum ceva nasol. Tot stresul ala nu exista aici. De asta esti mult mai relaxat in Anglia, si per total mai linistit. Dar atata vreme cat nu esti unul de-al lor, tot nu te vei bucura de ce-i mai bun in societatea lor. Cel mai bine tot pe pamantul romanesc ma simt”, a mai adaugat Ionut Maftei.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!