Ne vedem joi

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 24 martie 2014

Începe sezonul târgurilor. De joi se deschide, într-o ambianță intens colorată, Târgul de Carte de la Paris. Într-o duminică apropiată, despre care ziarul nostru scrie deja, se deschide Târgul Românesc de la Londra. Cu de toate pentru toți sau, mai exact, cu tot felul de produse românești pentru tot felul de clienți din UK. Ceva mai încolo, dar nu cu mult, se deschide Bookfair, cu cele mai tari cărți românești traduse în engleză, aduse sub nasul specialiștilor britanici în ale cititului și librăriei. Călătorii pasionați care au și cardul bancar cât de cât rezonabil pot trece fâlfâind din aripile unui Boeing până dincolo de Atlantic, unde va începe, curând după Bookfair, Târgul de Carte de la New York. Pe scurt, suntem prezenți.

Să revenim, totuși, asupra detaliilor. Am indicat, deja, trei puncte ușor de găsit pe hartă. Paris, Londra, New York. Chiar dacă nu toate se pot afla pe agenda imigrantului român din UK, asta nu înseamnă că el nu are dreptul să știe ce se întâmplă cu valorile românești prin lume. Lumea imigrantului e cu mult mai vastă și mai colorată decât, poate, a românului care se află la el acasă, unde șade, dar nu neapărat și cugetă. Cartea românească de la Paris spune mult despre viața noastră, astăzi, aici. Aici, pe această planetă. Este un spectacol vast și multicolor, cu celebrul PopaS, cel mai rapid desenator din lume, cu întrebări extreme – unde naiba ne ducem după viața terestră (într-o discuție despre ezoterism), ce se întâmplă cu Republica Moldova în plină criză ucraineană, cum să mai scriem despre sport când o franțuzoaică reinventează viața Nadiei Comăneci fără s-o întrebe măcar ce mai face – pe scurt, polemici, tensiune, spectacol, goană spre adevăr. Bookfair, London. România în cele mai bune cuvinte englezești. Love affairs. Politics. Wisdom. Poetry. Reality. New York, fraza românească cu accent american de pe coasta de Est, scriitori celebri ajunși acolo, sau, altfel spus, scriitori ajunși acolo celebri.

Dintr-o răsucire de compas am parcurs nu doar calendarul unor evenimente, ci miile de ore de muncă ale unor români talentați și necunoscuți, care fac ca toate acestea să fie posibile. Sunt simpli angajați ai institutelor culturale ale României, la București și în străinătate. Măcar o dată la un secol, poate chiar astăzi, să le recunoaștem efortul. Fiindcă sunt momente esențiale în care „ei” suntem noi. Poate chiar în varianta noastră cea mai bună. 

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!