NOI DE CE N-AM VOTAT?

Articol publicat in sectiunea Politică internă, Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 10 noiembrie 2014

Diaspora romaneasca_Noi de ce n-am votat

„Vrem să votăm!” Trei cuvinte care au înconjurat Europa şi au traversat până şi Atlanticul, la New York. Pe 2 noiembrie, din Marea Britanie până în Franţa,  Spania, Italia, Germania şi Austria, românii au strigat în faţa secţiilor de votare că vor să intre la vot. La ora 21:00 erau mii de oameni care nu au apucat să pună mâna pe ştampila de vot. Deşi au stat la cozi ca pe vremea lui Ceauşescu.

La Londra, românii au îndurat frigul vreme de mai bine de şapte ore. Au stat aproape unul de celălalt, şi-au ţinut de cald şi au sperat până în ultimul minut că vor ajunge să voteze. Nemâncaţi, înfriguraţi, umiliţi şi furioşi… oamenii au explodat, au strigat şi au cântat imnul naţional.

Şi deși ar rezuma totul într-o singură frază – „Bătaie de joc” –, cu un ochi plâng şi cu altul râd. Pe 16 noiembrie nimeni nu va pleca acasă fără să voteze! Pentru că asta şi-au propus aproape toţi românii din diaspora. Și acelaşi lucru le-a promis şi premierul Victor Ponta.

Rămâne de văzut…

 

 

Dispreţ faţă de votul diasporei

 

Autorităţile de la Bucureşti au încălcat dreptul cetăţenilor români stabiliţi în Marea Britanie de a vota liber, dispreţuind astfel unul dintre principiile de bază într-o democraţie şi un stat de drept. S-a întâmplat cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie, la aproape 25 de ani de la momentul decembrie 1989, când votul liber a fost recâştigat în România prin sacrificiu şi vărsare de sânge…

Polițiştii britanici au trebuit să se mobilizeze în seara de 2 noiembrie şi să ia măsuri de criză pentru a face faţă protestelor a sute de români nemulţumiţi care şi-au manifestat furia şi au scandat cu revoltă împotriva reprezentanţilor statului român. Acestea au izbucnit după orele 20:00 în preajma celor trei secţii de vot organizate la Londra pentru alegerile prezidenţiale din România.

 

Patru ştampile pentru Londra

O sală de conferinţe a Brent Civic Centre, clădire impunătoare ce se întinde pe o suprafaţă de 40.000 de mp, cu opt nivele şi parcare subterană, aflată vizavi de renumitul Wembley Stadium, a fost aleasă pentru funcţionarea secţiei de vot 152 la alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie. Spaţiul, care a fost dotat cu șase cabine de vot şi patru ştampile, ar fi trebuit să facă faţă celei mai mari comunităţi de români din Regatul Unit, formată din cel puţin câteva zeci de mii de români, conform celor mai optimiste estimări.

Secţia din nord-vestul capitalei de pe Tamisa a fost una dintre cele doar unsprezece secţii de votare organizate pe întinsul Regatului Unit, respectiv una dintre cele numai trei secţii de votare care au funcţionat la Londra.

Numărul românilor din Marea Britanie este de peste 200.000, conform estimărilor bazate pe datele statistice oficiale.

————————————–

„La început, am fost plăcut surprinsă de numărul mare de participanţi. De şase ani de când sunt aici, am participat la toate alegerile, dar niciodată nu am stat la o asemenea coadă ca să votez. În timp ce aşteptam, am început să mă uit pe reţelele de socializare şi spre surpriza mea, acelaşi lucru se întâmpla şi la alte secţii de votare din afara României, în Germania, Franţa şi America.

Auzisem de la cei din faţă că timpul de aşteptare este de 2-3 ore. Oamenii stăteau răbdători şi era o atmosferă plăcută. Poliţiştii britanici care asigurau paza erau foarte amabili, la fel şi personalul administrativ din clădire.

Dacă toată această aglomeraţie ar fi fost izolată, aş fi crezut că e vorba doar de o întâmplare nefericită, dar când am aflat că de la Viena şi până la New York a fost aceeaşi problemă, mi-a venit foarte greu să cred că a fost o coincidenţă…”

Simona, 36 de ani, mamă a doi copii

————————————–

 

Aşteptând răbdători la coadă la vot

Sute de români au format cozi pentru a vota la singura secţie existentă în nord-vestul Londrei, duminică, 2 noiembrie, dimineaţa, în jurul orelor 11:00. Totuşi, la ora 13:00, doar 640 de persoane îşi exprimaseră dreptul de vot, conform datelor raportate de cei din comisia de votare a secţiei.

Timpul de aşteptare pentru a vota a ajuns să fie de aproximativ trei ore, în jurul orei 16:00.

Aproape 1.000 de persoane stăteau la o coadă de circa 100 de metri, care se întindea pe toată lungimea clădirii Brent Civic Centre, puţin după ora 18:00. Şi alte câteva sute de oameni se îngrămădeau în interiorul clădirii, unde li s-a permis accesul pentru a aştepta până când vor putea urca la etajul III, unde era amenajată secţia de vot.

Mulţimea era atent supravegheată de câţiva poliţişti britanici.

————————————–

„Nu eram pregătiţi pentru o asemenea mulţime de oameni.”

Un poliţist britanic care a participat la supravegherea votului românesc de la Brent Civic Centre

————————————–

 

„Nimeni nu votează după ora 21:00”

Doar cele câteva sute de români care au reuşit să pătrundă în holul de la parter al Brent Civic Center vor putea să voteze până la ora 21:00, ora închiderii secţiei de vot, a comunicat sec, la 19:30, un reprezentant al Metropolitan Police, cu chipiu, ecuson şi mustaţă. „Cineva de la secţie a vorbit cu ambasadorul vostru, care a vorbit la Bucureşti. Secţia de vot nu va putea rămâne deschisă după ora 21:00”, a transmis bărbatul cu un ton ferm.

Mulţi dintre cei aflaţi în interiorul clădirii la acel moment au suflat uşuraţi la aflarea veştii neaşteptate. „Toţi cei care sunteţi aici nu veţi avea probleme”, a întărit poliţistul. „Dar cei de afară nu vor putea să voteze”, a continuat acesta, arătând către mulţimea de aproape 1.000 de români din stradă.

„Ar trebui să le spuneţi asta şi celor de afară, care aşteaptă ca idioţii”, a intervenit imediat un român, cu o atitudine revoltată. „Le-am spus deja”, a răspuns prompt şi imperturbabil poliţistul…

 

„La turul doi de scrutin vor trebui să se teamă de noi”

Sute de români care aşteptaseră ore la o coadă interminabilă au părăsit trotuarul din faţa Brent Civic Centre în numai câteva minute după aflarea refuzului de a li se permite accesul în clădire. Alte câteva sute de cetăţeni ai României au continuat, însă, să aştepte…

Strigătele revoltate ale mulţimii de români care aşteptau încă în stradă s-au auzit până la etajul III al Brent Civic Centre la ora 20:10, în seara de 2 noiembrie. Oamenii îşi strigau din răsputeri nemulţumirea că li se încalcă dreptul la vot. Şi fiecare scandare din exterior era primită cu urale şi aplauze de către românii aflaţi deja în interiorul clădirii, cărora li se promisese că vor putea vota.

Mai mulţi poliţişti s-au mobilizat şi au blocat intrarea în centrul civic. „La turul 2 de scrutin vor trebui să se teamă de noi. Românii vor lua cu asalt secţiile de vot încă de la primele ore ale dimineţii”, susţine cu însufleţire un bărbat tânăr aflat la numai câţiva paşi de intrarea în secţia de vot de la etajul I al clădirii…

————————————–

„Poate că mulţi concetăţeni din România spun că trebuia să mergem la vot mai devreme, să nu aşteptăm până în ultimul moment. Dar, ceea ce mulţi nu înţeleg este că secţiile de votare nu sunt atât de aproape de casă ca şi în România. Eu, împreună cu familia mea, am mers o oră şi jumătate cu maşina ca să ajungem la secţia de votare din Londra. Iar mulţi dintre cei care stăteau la coadă spuneau că vin direct de la muncă. La fiecare alegeri mergem cu mari speranţe şi, în final, ne simţim dezamăgiţi și umiliţi. Păcat…”

S.I., româncă de 35 de ani care trăieşte la 50 de mile de Londra

————————————–

 

„Nu suntem lăsaţi să votăm”

„Secţia de votare” era scris pe o coală albă lipită pe un stâlp din imediata vecinătate a uşii dincolo de care puteau fi zărite deja cabinele de vot. Cei care au avut norocul să ajungă până în dreptul stâlpului au scris o mulţime de alte mesaje pe spaţiile albe ale hârtiei…

„Nu suntem lăsaţi să votăm!”, „2.000 de oameni sunt încă afară – ora 20:21”, „Numărul cabinelor de vot este prea mic”, „Vrem respect”, „Iubiţi şi câinii vagabonzi” – acestea sunt numai câteva din inscripţiile lăsate în grabă de români pe o bucată de hârtie lipită pe un perete, în apropierea secţiei de vot 152 din nord-vestul Londrei.

 

Protest şi dezamăgire

„Vrem să votăm!”, strigau sacadat şi repetat sutele de români care au aglomerat intrarea în Brent Civic Centre şi după ora 21:00 a zilei de 2 noiembrie a alegerilor prezidenţiale din România. „Jos Ponta!”, a continuat să scandeze mulţimea cu furie.

Iar protestatarii au continuat: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu ne câştigăm libertatea noastră.”

Steagul românesc flutura deasupra capetelor celor care au rămas să manifeste spontan împotriva autorităţilor de la Bucureşti.

Un cordon de poliţişti britanici a blocat imediat intrarea în clădire, fără a interveni în derularea protestului. Patru autoutilitare ale Metropolitan Police se aflau parcate pe şoseaua din faţa Brent Civic Centre.

Grupurile de români au început să părăsească treptat zona, după ora 21:30. Majoritatea erau tineri care purtau pe chip o umbră de dezamăgire faţă de România, ţara natală pe care au părăsit-o şi care continuă să-i decepţioneze…

————————————–

„Cozi nesfârşite, organizare sub orice critică, nervi întinşi la maxim… Mi s-a părut foarte obositor. Totuşi, paza şi protecţia asigurată de englezi a fost «jos pălăria». Am plecat după trei ore cu satisfacţiacă am reuşit să votăm, dar şi cu o profundă dezamăgire pentru că alţi români care au aşteptat şi mai mult nu au reuşit să îşi exprime votul…”

Aurelia Bratu, 64 de ani, o femeie din România aflată în vizită la copiii ei stabiliţi în Londra

————————————–

 

 

Proteste la uşa Institutului Cultural Român

 Diaspora romaneasca_Noi de ce n-am votat1

„Vrem să votăm!”, „Ne-aţi furat votul!” şi „Jos Ponta!” s-a strigat duminică seară cu toată forţa, când la ora 21:00 uşa Institutului Cultural Român s-a închis în faţa a peste o mie de oameni care nu au apucat să voteze. După şapte ore de aşteptare, după ce au îndurat şi frig şi ploaie, supăraţi, românii au protestat până la ora 23 în faţa sediului ICR, unde a fost organizată una dintre cele trei secţii de vot din Londra. Iată ce au simţit cei care şi-au petrecut o zi întreagă în stradă, la coadă.

 

„Am simţit o mare bucurie când am văzut coada aceea mare la vot. Iniţial m-am gândit că la aceeaşi oră cu noi au venit toţi şi aşa ne-am nimerit toţi odată. M-am mirat cât de mulţi oameni au ieşit să voteze. Ne-am tot salutat, ne-am tot bucurat până când am observat că stăm pe loc, că nu înaintăm deloc. Pe la ora 18 a venit cineva şi ne-a spus că abia atunci intrase să voteze, dar că venise de dimineaţă şi că e cât se poate de clar că noi nu vom ajunge. Nici nu am vrut să auzim! Nimeni nu spunea nici măcar în glumă că ar vrea să renunţe. Nu a plecat nimeni. Când oamenii au realizat că nu mai ajung să voteze, au început să scandeze foarte hotărâţi: «Vrem să votăm, vrem să votăm, vrem să votăm!», ceea mi s-a apărut absolut minunat şi legitim. În momentul în care s-au închis uşile în faţa noastră şi am înţeles că nu mai intră nimeni pentru a vota, atunci oamenii unanim au început să strige «Jos Ponta!» Până atunci nici măcar nu am discutat între noi cu cine vom vota. Au venit şi poliţiştii care nu au spus niciun cuvânt, după modelul englezesc, au venit doar să fie prezenţi, să nu se ajungă la violenţă, dar nu s-a pus problema de aşa ceva. Din păcate, am plecat în lacrimi. Nu mi-a venit să cred!”

Erna Herteliu

 

„A fost imposibil să votez! La ora 14 când am ajuns la Institutul Cultural Român nu m-am gândit nicio secundă că nu o să ajung să votez. Am stat la coadă şapte ore în frig şi ploaie, deşi era singura mea zi liberă din săptămână. Am plecat de acasă cu ideea că merg la vot şi apoi rămân undeva în centru împreună cu o prietenă, că mă bucur de ziua liberă şi că o să ajung devreme înapoi acasă pentru a mă odihni şi a mă pregăti de o nouă săptămână. Da` de unde! Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la VOT! Aş fi putut oricând să plec, să ies din acea coadă şi să îmi văd de planurile mele. Pur şi simplu, nu am putut. Pe măsură ce trecea timpul, pe atât îmi doream mai tare să votez, să ajung în faţă. Îi auzeam pe românii de lângă mine că erau în aceeaşi situaţie: că era singura lor zi liberă, că le era frig, că fiind duminică îşi doreau să fie în faţa televizorului… dar nimeni nu renunţa. Mai o glumă, mai o vorbă şi am rămas acolo până la ora 21 când s-au închis porţile. Atât eu, cât şi cei de lângă mine am crezut că se va face ceva, că se va prelungi programul, că nu ne vor lăsa aşa în stradă, după ore întregi de frig şi aşteptare. Noi chiar am crezut că ne vor lăsa să votăm!!!”

Alexandra

 

„Am plecat la ora 12 de acasă şi m-am întors la ora 23. Plină de frustrări că am stat degeaba la coadă, că şi-au bătut joc de noi şi ne-au închis uşa în nas, nervoasă că nu am putut vota şi cu oasele bocnă! Nu se poate aşa ceva. Nu se poate! Bătaie de joc!”

Raluca

 

„Nu m-am aşteptat să văd atât de mulţi români stând la coadă să voteze. Cu o seară înainte chiar îi spuneam soţului că i-am auzit pe mulţi spunând că vor să voteze. E clar că românii vor o schimbare în ţară! Mă gândeam că vor fi ceva oameni, dar nu aşa. Tot mergeam şi mergeam să ne aşezăm la rând şi nu se mai termina coada. Şi în cele din urmă am stat cinci ore în frig… degeaba! Nu am dorit să protestăm, noi am aşteptat până la ora 21, pentru că se zvonea că se vorbeşte în faţă acolo pentru a se prelungi programul şi sincer, nu mă gândeam că ne vor lăsa aşa…”

Maria

 

„Noi nu ne-am putut omeneşte gândi că trebuie să venim mai devreme de ora 14.00 ca să putem vota. După slujba de duminică de la biserică, am pornit mai mulţi către secţia de vot de la Institutul Cultural Român. Când am văzut coada aceea, am fost extrem de bucuroasă că românii au ieşit la vot. Coada se întindea efectiv în jurul clădirii, deci am mers pe jos cinci minute ca să ajung la capătul cozii. Eram fascinată de acest lucru. Ne-am adunat un grup şi eram cu toţii bucuroşi, ne gândeam că nu vom sta mai mult de două ore… Doar că după două ore nu înaintasem nici până la primul colţ. Nu înţelegeam de ce se înaintează aşa de greu. După ora 18.00 se înainta din ce în ce mai greu. Se auzeau zvonuri că o ştampilă dispăruse, că au rămas doar trei… magie neagră. Pe la ora şapte, eram încă la coadă. Am început să facem glume că nu vom ajunge să votăm, dar chiar şi aşa am rămas cu toţii, nimeni nu a plecat. Am crezut că vor extinde programul. Când au închis uşile, toată lumea a început să huiduie, pentru că după ce am stat şapte ore în picioare, ne era frig, eram îmbrăcaţi mai subţire şi noaptea se făcuse un frig groaznic. Ne era foame, nu mâncasem nimic. Din toată frustrarea aceea am început să ţipăm. Venise şi Poliţia. Am mers şi am vorbit cu ei şi i-am întrebat dacă putem ţipa să ne deschidă uşile. Ne-au spus că nu este nicio problemă, că putem ţipa cât vrem, că este o ţară liberă, dar fără violenţă. Am început să strigăm «Jos Ponta!», «Vot plagiat», «Ne-aţi furat votul», mai ales că eu eram entuziasmată, era pentru prima dată când aş fi votat… Toţi cei veniţi după ora 13 nu au reuşit să intre la vot. Ambasadorul a încercat să aplice la BEC pentru o extindere încă de la orele prânzului, dar nu a primit niciun răspuns. Mi se pare strigător la cer, umilitor şi foarte trist tot ceea ce am trăit. Milioane de tineri care trăiesc în străinătate au aşteptat ore întregi pentru a vota. Zâmbind şi râzând în primele ore, scandând împotriva lui Ponta spre sfârşit, şi cântând imnul, revoltându-se, chemându-l pe ambasador şi plângând după ce s-au închis urnele la ora 21:00, când nici măcar jumătate din noi nu apucaserăm să votăm.”

Maria Cristiana Mărcuş

 

„Exact aşa cum spun versurile unui imn de pe internet, «Votul uneşte românii la cozi», exact aşa a fost. Nu a fost plăcut să stau la coadă şapte ore, dar a fost mai puţin frustrant faptul că… mai cunoşteai un om, mai schimbam poveşti. Am ajuns acolo în jur de ora 14 şi am votat la ora 20.50. Am intrat printre ultimii, după mine au mai intrat şase persoane. Deja când eram în interior am auzit că lumea începe să scandeze. Eu aşa am văzut… cei din comisie se mişcă foarte greu, intenţionat. Putea să fie şi o ştampilă, dacă se mişcau mai repede se vota mai mult.”

Cristian Tărcatu

 

„Aş fi vrut să merg să votez, dar noi suntem departe de Edinburgh şi, din păcate, nu am mers până în capitală. Am auzit că la Londra au fost proteste, dar în Scoţia, nu a existat aşa ceva. Noi nu am auzit.”

Un român stabilit în Scoţia

 

 

La New York, ca la Londra

 

Românii din New York au avut aceleaşi dificultăţi în exprimarea votului pentru prezidenţialele din 2 noiembrie ca şi conaţionalii lor din Londra. Cozi de sute de persoane s-au format la singura secţie de vot deschisă în sediul ICR şi al Consulatului General al României din renumita metropolă. Aceasta s-a dovedit insuficientă, în condiţiile în care la New York locuiesc aproximativ 50.000 de români.

„Sunt atât de revoltată încât nici nu am cuvinte să descriu cât de slab a fost organizată funcţionarea singurei secţii de votare din New York. Am stat la coadă timp de trei ore la o temperatură de 6 grade Celsius. Telefonul meu mobil s-a şi descărcat în tot acest timp. Şi numai 150 de oameni au votat în intervalul respectiv, conform cifrelor comunicate de cei din Comisia pentru alegeri”, ne-a relatat o româncă din New York care a fost la vot. „La secţia de votare, o doamnă care votase deja de dimineaţă s-a oferit să ajute angajaţii Consulatului să proceseze alegătorii mai rapid. A fost destul de prompt trimisă la plimbare și sfătuită să sune la BEC dacă îşi doreşte să fie voluntar…”, a adăugat aceasta, vorbind despre experienţa statului la coadă pentru a vota.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Amira Damian, Ionut Mares, Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

4 pareri la “NOI DE CE N-AM VOTAT?”

  1. udrea Spune:

    voi n-ati votat pentru ca sunteti fraieri si usor de manipulat.ati plecat prosti va intoarceti pleava .nu degeaba spunea cineva …ce i mai multi prost pe mp sunt aici .adunati-va poate asa scapa si Romania de fraieri

  2. udrea Spune:

    am scris ca voi

  3. udrea Spune:

    toti terminatii ,,studiosi” manipulatori au ajuns sa faca ziare online .vai de … noastra …mafiotii au ajuns sa faca ,,misto” de,, fraierii” veniti sa faca un ban…

  4. Diaspora se revoltă din nou: „Nu ne reprezentați!” | Clubul libertății Spune:

    […] Sursa foto: diasporaro.com […]

Spune-ti si tu parerea!