Nou guvern, noi imigranti

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 23 mai 2010

Rezultatul alegerilor din Marea Britanie repune in discutie problema imigrantilor. Conform unei declaratii facute de actualul prim-ministru britanic in cadrul dezbaterilor televizate dinaintea scrutinului din 6 mai, populatia Regatului trebuie sa se stabilizeze la 70 de milioane de locuitori, iar imigratia trebuie sa scada simtitor. Aceste afirmatii au starnit deja protestele unor publicatii de mare audienta, printre care Financial Times si The Guardian. Tema imigratiei este, ce-i drept, eficienta in campania electorala. Promisiunile de ingradire a dreptului la imigrare (si, uneori, la libera circulatie) s-a dovedit, pana acum, a fi o tema de succes. Numai ca o atare pozitie atrage, dincolo de voturi, o scadere drastica de credibilitate. Limitarea populatiei UK pare a fi deja considerata ca un obiectiv fantasmagoric si inutil, fiindca aici nu e vorba doar de imigratie, ci in primul rand de rata de natalitate. Si apoi, scaderea populatiei, visata ca leac pentru crizele sociale ale prezentului, poate insemna si plecarea unui numar crescand de britanici (10% dintre ei se afla, deja, pe teritoriile altor tari).

Ceea ce nu inseamna, totusi, ca imigratia este integral pozitiva. O complicata demarcatie separa imigratia acceptabila de cea abuziva. Exista imigranti admisibili intr-o anumita tara si altii inadmisibili. Nu este aici vreo discriminare, ci o selectie pe care orice stat are dreptul sa o faca, in limitele conventiilor internationale si ale bunului simt. Invatarea limbii engleze, de exemplu, este un criteriu elementar, asa cum este invatarea limbii romane de catre cei care cer drept de lucru in tara noastra. Te afli intr-o tara, ca imigrant, fiindca vrei sa te afli acolo, vrei nu doar o leafa mai buna, ci si sa te integrezi in sistemele ei de functionare. In cazul cel mai normal, vrei sa asimilezi cultura acelei tari, sa-i cunosti valorile, trecutul, framantarile si sansele. Acest tip de integrare, sufleteasca si intelectuala, a generat diaspora romaneasca din deceniile trecute. O diaspora verticala, nobila in existenta ei cotidiana, onesta in relatia ei cu civilizatia Marii Britanii. Migratia economica din ultimii ani a schimbat, insa, datele problemei. Se cauta bani, cu furie, cu disperare, cu sacrificii, cu o cutremuratoare in-umanitate. Aceasta salbaticie a imigrarii ca scop in sine, fara nici o legatura cu tara gazda, este sanctionata de britanici. Si de italieni, si de francezi si de toate natiunile confruntate cu fenomenul complex al primirii de imigranti.

Aceasta dezbatere genereaza o intrebare: suntem noi, romanii, incadrabili – ca imigranti – in criteriile normalitatii? Nu exista, cred, un raspuns colectiv. Dar, daca ne punem macar aceasta intrebare, facem deja un pas urias spre acea normalitate care nu depinde de declaratiile nici unui sef de guvern.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!