Nu ne-am fi gandit

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 13 ianuarie 2014

La chestia asta ne-au batut. Oricat de nauci am fi fost noi, mioriticii, nu ne-am fi gandit sa ne ducem, cu cațel, cu purcel, la aeroport sa așteptam valul de imigranți din intai ianuarie. Sau, ma rog, purcelul l-am fi facut de mult timp carnați, cațelul l-am fi lasat cu pisica, iar noi ne-am fi fofilat la o carciumioara la șosea, sa cinstim o țuica fiarta și sa ne laudam cu ce vom face in 2014. C-așa-i romanul. Nu ne-ar fi dus capul, in niciun caz, sa credem in propriile noastre nascociri, sa cautam capra cu trei iezi acasa la motanul incalțat și sa așteptam apariția lui Pacala din caciula lui Ivan Turbinca.

Iata, insa, ca la capitolul asta englezii sunt mai tari. Și nu orice englezi, ci politicieni, jurnaliști, oameni cu carte și cu scaun la cap, au stat, in mahmureala Revelionului, sa primeasca miile de imigranți care, in imaginația lor, s-ar fi calcat in picioare alergand sa cucereasca Vestul Indepartat din UK. Ar fi urmat o noua batalie pentru teritoriile autohtonilor, o noua cautare a minelor de aur și, desigur, trimiterea britanicilor in rezervații speciale, dotate cu dușuri și aparate de cafea, in preajma lacurilor scoțiene pe care se pot plimba in canoe.

Iata, insa, ca apocalipticul scenariu nu s-a realizat. Doi romani, amețiți la vederea camerelor de luat vederi care ii așteptau, au coborat, increduli, scarile avionului. Nici avioanele și nici zilele urmatoare nu au adus mai mulți. Momentul ar fi demn de un Guiness Book al gafelor, daca ar fi o simpla gafa. Dar nu e. E rezultatul unei campanii care a depașit de mult limitele realitații, plutind in nebuloasele framantate ale imaginarului colectiv. Intai ianuarie 2014 a fost transformat, dintr-o simpla zi in calendar, intr-o posibila descatușare a Infernului de Est. Iar 2013 nu a fost doar 2013 de dupa 2012, ci ultimul an in care in UK mai putea exista civilizație umana. Dupa acest an, societatea britanica urma sa se prabușeasca asemeni unui zid venerabil, dar neputincios, sub forța salbatica a valurilor de imigranți care rezistau tentației plecarii intr-un echilibru instabil, cazand apoi, inevitabil, asupra țarii și maturand in cale orice vestigiu al fostei Mari Britanii. Pe masura ce zilele trec, imensitatea acestei aberații iese la lumina. Nu știu cum va arata, in curand, nivelul de credibilitate al ziarelor care au anunțat urgia ce va sa vina – și nu vine – dupa 1 ianuarie. N-ar trebui sa arate prea bine. Dar cine mai vede, pe ceața asta, limita dintre ficțiune și realitate?

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!