Nu te juca cu asigurarea!

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, Diaspora pe data 24 iunie 2015

asigurare

Asigurarea, bat-o vina! Este profund neplăcută atunci când este obligatorie şi o salvare binevenită atunci când plănuieşti s-o achiziţionezi şi ajungi să apelezi la ea pentru a fi despăgubit, evitând o adevărată nenorocire financiară. Dar asigurările în Marea Britanie nu sunt deloc ieftine, iar business-ul asiguratorilor este acela de a obţine un profit. Asigură-te că faci ceea ce trebuie pentru a ieşi în beneficiu.

 

O idee bună

Conceptul de asigurare, pus în practică în evul mediu de către veneţieni şi dezvoltat mai târziu de britanici, a avut iniţial scopul de a asigura ambarcaţiunile maritime. Investiţia într-un vas era imensă, iar riscul ca vasul să nu se întoarcă cu încărcăturile aşteptate din lumea largă nu era deloc de neglijat, astfel că distribuirea riscului unei daune totale între mai mulţi asiguratori a devenit din ce în ce mai populară.

În timp, asiguratorii, în căutarea unui profit, au capitalizat piaţa riscurilor, servindu-i pe aceia care au ales să-şi ia măsuri de precauţie. Acum, se poate asigura orice, nu numai proiectele gigant ci chiar şi cele mai neînsemnate lucruri. Chiar şi vocea unui cântăreţ, piciorul drept al unui fotbalist, recolta agricolă de anul acesta sau ceasul de mână. Mai tot ceea ce este considerat un risc poate fi acum asigurat. Iar piaţa financiară din Londra, în frunte cu piaţa de asigurări Lloyds, este renumită pe plan mondial pentru faptul că este dispusă să se aventureze în a face acorduri de asigurare pe categorii de riscuri din cele mai neconvenţionale, nepopulare sau de-a dreptul inovatoare.

 

Rişti şi câştigi

Asigurarea este un concept destul de simplu. Dar dificil de pus în practică. Rezultatele acestui joc de probabilităţi pot merge în orice direcţie. Astfel că fiecare potenţial client pune în balanţă suma pe care o alocă pentru a se asigura de un risc, ştiind foarte bine că riscul ar putea să nu se concretizeze, caz în care rămâne cu banii daţi. Dar dacă se concretizează, atunci se poate spune că investiţia a fost foarte reuşită, chiar genială.

Relaţia fiecărui om cu riscul este diferită. Unora le place să-şi trăiască viaţa la limită, astfel că asumarea unui risc sau altul este un lucru palpitant, căutat; ei ar merge pe principiul „rişti şi câştigi” (în cazul în care riscă să nu-şi facă asigurarea, să nu se concretizeze riscul şi astfel să rămână cu banii de asigurare în buzunar); unii i-ar putea cataloga pe aceşti oameni şi zgârciţi, poate chiar nesăbuiţi.

Alţii, dimpotrivă, sunt mai temperaţi şi preferă ca viaţa lor să fie una stabilă, neaducătoare de lovituri sub centură, fiind dispuşi să evite catastrofele prin achiziţia asigurărilor. Şi aici trebuie să existe totuşi un echilibru, pentru că viaţa este un complex infinit de pericole şi riscuri şi poţi ajunge să te ruinezi tot cumpărând asigurări mai ales că, după cum zice zicala, „de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat”. În altă ordine de idei, asigurându-se, unii câştigă curajul de a face anumite lucruri în viaţă, la care nici n-ar visa altfel.

 

Riscul de a nu te asigura complet

Ai făcut ceea ce trebuia. Ai intrat pe un site de comparare al asigurărilor şi ai ales varianta cea mai ieftină. Şi ai făcut ceea ce face mai toată lumea: ai ales asigurarea cea mai ieftină.

Doar că săptămâna aceasta a apărut în presa britanică ştirea că, de multe ori, rezultatele pe care le prezintă aceste site-uri nu sunt chiar nepărtinitoare, ele prezentând drept oferte de top numai companii cu care au aceste site-uri anumite înţelegeri.

Bun! Să zicem că oferta cea mai ieftină pe care ai ales-o este cu adevărat cea mai ieftină de pe piaţă. Înainte de a o achiziţiona, este bine să cercetezi dacă poliţa acoperă în întregime riscurile pe care doreşti să le eviţi. În multe cazuri, ofertele cele mai ieftine sunt aşa pentru că nici nu oferă mare lucru.

Sau poate te asiguri pentru că eşti obligat s-o faci. Nefiind un risc pe care să vrei să-l eviţi în mod special, atunci poate că este în regulă să alegi oferta cea mai joasă. Dacă nu, caută pe piaţă. Oferta este vastă şi vei găsi cu siguranţă ceva convenabil.

S-a arătat, spre exemplu, că o asigurare de călătorie standard nu acoperă şi bunuri electronice de valoare mai mare, categorie în care intră multe smart phone-uri, aparate foto, ceasuri, laptop-uri etc. Aşa că, dacă tot îţi faci o asigurare, cel puţin verifică dacă te asigură aşa cum te-ai aştepta.

 

Un client fricos este un client perfect

Eşti bombardat constant de oferte de asigurare. Ţi se tot explică faptul că, în jurul tău, totul se prăbuşeşte şi că, mâine sau poate chiar astăzi, când ieşi pe uşa magazinului, ai putea chiar tu să fii o victimă. Aşa că fă bine şi asigură-te! Dar nu te grăbi! Cele mai proaste poliţe de asigurare sunt semnate sub presiune, cu ocazia achiziţiei altui serviciu sau produs!

Dacă te laşi totuşi convins că asigurarea pe un risc anume îţi aduce vreun beneficiu, poţi foarte bine să cauţi să te asiguri cercetând nenumăratele oferte de pe piaţă şi vei obţine cu siguranţă un târg mai avantajos.

Din neatenţie sau pentru că nu s-au informat corespunzător, unii ajung să se asigure de mai multe ori pe acelaşi risc. Spre exemplu, telefonul mobil ar putea fi asigurat deja dacă ai un cont bancar la care plăteşti o taxă lunară sau ar putea fi inclus în asigurarea pe casă. Doar că mobilul trebuie înregistrat cu ei.

 

Tot ce spui va fi folosit împotriva ta

Să nu-ţi fie niciodată teamă să negociezi cu asiguratorul. Foloseşte-ţi abilităţile la maximum, că poate da roade.

Dar fii atent ce spui şi ce faci, în relaţia ta cu asiguratorul. Un caz apărut zilele acestea în cotidianul britanic The Telegraph este grăitor. Claire Laird, care locuieşte în apropierea capitalei scoţiene plătea anul trecut £800 pentru poliţa de asigurare a casei celor de la Direct Line. Anul acesta i s-a cerut să achite £1.100.

De ce această diferenţă de £300 faţă de anul precedent? Doamnei Laird i s-a explicat că a făcut un „claim” (revendicare, cerere de acoperire a daunelor în condiţiile concretizării riscului) în ultimele 12 luni. Dar ea nu făcuse. Într-adevăr, avusese intenţia să depună un claim pentru înlocuirea uşii de la intrarea în casă, care fusese un pic deteriorată. În urma solicitării britanicei, Direct Line a trimis un agent pentru a constata stricăciunile şi a evalua costul reparaţiilor, însă, când doamna Laird a aflat că reparaţiile ar costa doar £291, din care ea ar fi trebuit să achite £250, ca şi exces al asigurării, a considerat că pentru o diferenţă de £41 nu ar avea sens să continue cu „claim”-ul, care i-ar fi pătat numele şi ar fi însemnat asigurări mai scumpe pe viitor.

Dar Direct Line, care ţine să-şi păstreze reputaţia de asigurator fără scrupule, a semnalat că doamna Laird a făcut un „claim în valoare de zero lire”. Pentru ei, intenţia de a face un „claim” are aceeaşi greutate ca şi un „claim” finalizat.

Neîncântată de creşterea de preţ, doamna Laird a cercetat alte oferte. Şi a găsit. Admiral cerea doar £350 pe an, chiar cu un exces mult mai mic, de £100. Numai că în momentul în care a vrut să cumpere poliţa de asigurare, preţul a crescut, pentru ea, la £450 şi aceasta datorită „claim”-ului făcut la Direct Line, centralizat în sistemul Cue la care apelează firmele de asigurare. În final, a ales o poliţă de £391 cu Admiral, cu un exces de £250.

Există şi asiguratori care nu iau în calcul „claim”-uri cu valoarea de zero lire, doar că, în acest caz, oferta Admiral a fost cea mai bună.

Dar şocul cel mai mare a fost când a aflat că acest „claim” va fi ataşat numelui ei timp de cinci ani şi că poliţele de asigurare vor fi, pentru ea, mai scumpe, pe toată această perioadă.

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!