O alegere morală

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 12 decembrie 2014

Războiul dintre MApN și Steaua datează de multă vreme și-și consumă în clipele de față o altă rundă, ceva mai dureroasă de data aceasta. De o parte avem un minister, reprezentat de niște generali despre care mă rog să fim feriți să ajungă vreodată să-și demonstreze (in)capacitățile militare. De partea cealaltă avem cea mai iubită echipă a României, singura care a contat vreodată la nivel european, dar cu patronul și managerul în pușcărie. O luptă dezechilibrată, cam ca aceea care s-a dus între mașinăria de pumni reprezentată de Carl Froch, involuată intelectual, dar extrem de dură, și Lucian Bute, artistul care s-a trezit dintr-o dată că a rămas fără penel.

Nu se dăduse bine sentința referitoare la marcă, nu se uscase bine cerneala pe decizia redactată de grefier, că ministerul, prin clubul său, rămășiță a unui sistem de care nu am scăpat nici acum, oferea lumii un comunicat oficial. Nu, nu avea un punct de vedere, sau nu neapărat. Sau era vorba de alt punct de vedere decât cel la care ne așteptam. Clubul aștepta Steaua la discuții. Să traducem: ministerul așteaptă cele 5 milioane euro despre care se spune că ar fi dorite pentru ca Steaua să rămână Steaua, pentru ca Steaua să folosească marca știută. Asta este tot ce a însemnat Steaua pentru acest minister, un simplu exercițiu de imagine, o simplă vacă europeană din care se pot mulge bani. Bine, nici pentru Becali nu a însemnat mult mai mult.

Trecând de toate acestea, războiul de mai sus le cere fanilor să facă o alegere. Steaua lui Gigi Becali sau Steaua ministerului, dacă acesta va înființa o nouă echipă ce va purta acest nume. Iar alegerea este simplă și Armata Ultra este obligată moral să nu facă alta: Steaua lui Gigi Becali.

Cluburile departamentale, această relicvă bolșevică, trebuie să fie oprite odată pentru totdeauna să mai căpușeze și otrăvească sportul.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!