O bucata de timp

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 24 februarie 2014

De Martisor, fantezia romanilor e debordanta. Adica, in interpretare libera, da peste margini. Trecand cu voiosie peste marginile geografice ale Romaniei, martisoarele noastre o iau cu toata viteza spre vest. Caci Vestul e inca nedumerit de aceasta traditie si accepta, cu un zambet nauc, diversitatea infinita a martisoarelor mestesugarite prin satele Romaniei. De fapt, nu neaparat prin sate, fiindca in atelierele de arte plastice din marile orase, martisorul este obiect de studiu si subiect de creatie. Martisorul a devenit o proba de ingeniozitate si de nebunie creatoare, mai mult decat respectarea stricta a unei traditii.

In pietele Romaniei, dar si ale multor orase europene, martisoarele noastre sunt, in acelasi timp, cadouri, simboluri si bizarerii. Rareori mai gasesti, astazi, un martisor „clasic”, celebrul ghiocel, celebra inimioara, celebrul iepuras. Acestea au ramas in memoria timpului si in muzeele taranului roman. De fapt, rareori mai gasesti un martisor facut dintr-un material cat de cat cunoscut, fie el metal sau lemn. Martisorul modern si-a luat zborul din starea materiala, ajungand in stari mai incerte, sugerand zborul, invizibilul, cautarea dincolo de spatiul palpabil si de timpul prezent. Avem, asadar, martisoare din scoarta de stejar, din frunza de nuc, din puf de papadie, din aripa de sicomor, din adiere de cocotier, din pulbere de hartie de matase chinezeasca, din zambet de gheisa japoneza, din fosnet de padure moldoveana. Ca forme, avem semicercuri imbufnate, triunghiuri speriate, labirinturi zapacite, obiecte neidentificate cu varf sau fara varf, spirale zambarete, abstractiuni cu fite, in sfarsit, o gama uriasa de mici constructii care se afla in cautarea unui simbol. Desigur, in arta moderna, cumparatorul isi alege obiectul si ii da singur semnificatia dorita, astfel incat artistul sa nu-si mai bata capul si cu problema asta.

Ideea Vioricai Magdalena Lenghel, interlocutoarea ziarului nostru de astazi, nu este chiar atat de departe de lumea reala, dar nici nu se poate spune ca ar fi lipsita de ingeniozitate. Ea face martisoare din gogosi de matase. Adica ia o clipa din fosta viata a unui fluture si face din ea altceva. Intre zborul delicat al fluturelui si alunecarea eleganta a matasii, romanca noastra a gasit momentul de gratie care ar putea produce un martisor. S-ar putea spune ca este un martisor facut din timp, nu din materie. Și ca, indiferent de forma lui, simbolul exista deja in chiar aceasta idee. Fiindca a lua o bucata de timp si a o face palpabila pentru oameni inseamna a folosi trecerea ca sa sugerezi ceva mai inalt, vizibil si invizibil in acelasi timp. Cum ar fi primavara.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!