Obezitatea la copil și adolescent

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 20 mai 2016

copil_refuza mancareaDiagnosticul de obezitate se pune atunci când greutatea corporală depășește cu 20% greutatea normală pentru vârsta și înălțimea copilului. Obezitatea este la fel de frecventă la fete și la băieți și poate surveni la orice vârstă, începând din copilăria mică.

Unele mame consideră că un copil este sănătos dacă este grăsuț

Înainte de 3-4 ani, la sugar și copilul mic, obezitatea are un specific aparte fiind pusă în relație cu atitudinea mamei. Fie că este vorba despre o mamă anxioasă care obișnuiește să liniștească bebelușul hrănindu-l, fie că este foarte preocupată de alimentație, considerând implicit că un sugar este doar un tub digestiv. Aceste mame vorbesc despre copilul lor doar legat de hrănire, ce lapte praf folosesc, când și cum au început diversificarea, se plâng necontenit că cel mic nu mănâncă „destul” sau „tot”, deși este sănătos și arată bine. Pentru ele, un copil este sănătos atunci când este grăsuț și îi dau dulciuri și cereale în exces.

„A mânca bine” este un indicator al stării psihice de „bine”. Atunci când copilul mănâncă mai puțin, ele se impacientează și fac tot posibilul pentru a-l hrăni chiar și cu forța. „Nu a mâncat tot”, „nu mai mănâncă suficient”, „mănâncă prea puțin” sunt replici însoțite de supărare, furie, nervozitate, disperare. „Ce să fac să mănânce?”, „Cum să procedez?”, „E normal să mănânce doar atât?” sunt întrebări pe care le auzim de la aceste mame care cer ajutor sincer pentru ceea ce simt în legătură cu micuțul lor. Nimic altceva nu pare să aibă vreo importanță, ele nu spun nimic despre cum se joacă, cum doarme, ce vorbește, ce îi place, ce îl sperie etc., nu există interacțiuni în afara meselor care devin fie o plăcere excesivă, fie un chin din cauza frustrării mamei că cel mic nu mănâncă suficient.

Dificultăți motorii și probleme de relaționare

Adesea acești copii au dificultăți motorii, probleme de alimentație și de relaționare. Ei ajung să refuze mâncarea sau compania mamei, refuză să vorbească și să comunice în orice fel, nu se joacă, devin apatici, izolați sau agresivi. Multe din cazurile „problemă” din grădinițe sunt legate de copii obezi care, din pricina interesului excesiv centrat pe mâncare, nu au învățat să exprime ce simt, să se joace, să-și găsească activități plăcute și interesante. Unii dintre ei sunt dependenți de mamă sau mediul familial și nu acceptă să rămână la grădiniță, alții reacționează exagerat la frustrări, mai ales alimentare și obișnuiesc să se liniștească mâncând.

Sedentarismul, cauza și efectul obezității

Greutatea excesivă creează dificultate în mișcare, în practicarea sporturilor și a jocurilor, copiii nu se descurcă la alergat, sărit, nu învață să meargă pe bicicletă, pe role, să sară coarda și mulți dintre ei își ocupă timpul în fața televizorului și calculatorului.

Aici vorbim despre un cerc vicios întrucât sedentarismul este și cauza, și efectul obezității: cu cât este mai inactiv, copilul va deveni și mai gras. Intrarea la școală este și ea un pas dificil, copilul fiind deja conștient de forma sa și de dificultățile pe care le are, în același timp se află în imposibilitatea de a mânca mai puțin sau de a renunța la anumite alimente, de a începe un sport. În aceste cazuri, el poate ajunge să caute ajutor pentru a slăbi sau a-și schimba stilul de viață.

Adesea acești copii au porecle care îi fac să sufere, ceilalți copii îi necăjesc, îi tachinează, fac glume pe seama lor, ceea ce le produce o suferință dificilă de gestionat. Cu cât copilul este mai mare, cu atât dificultățile sunt mai mari. Putem să ne referim la imaginea de sine și la investirea propriului corp, cu atât mai dificilă în perioada pubertății și adolescenței. Copilul și adolescentul vede că nu arată conform standardelor și este respins sau ironizat de ceilalți, se retrage în sine, se izolează, devine deprimat, se simte neputincios, trist, singur, neînțeles și se liniștește mâncând. Unii dintre ei încep cure de slăbire, dar ele sunt haotice și constau în înfometare, după care urmează faze de mâncat excesiv.

Obezitatea poate debuta într-un moment dificil

Forma corpului atât de importantă în adolescență este afectată serios de această boală cronică și de obiceiurile alimentare greu de abandonat, unele dintre ele prezente din copilăria mică. Alegerea hainelor și aspectul fizic general pun probleme, mai ales fetelor. Ele au nevoie de o susținere din partea familiei, de ajutorul unui nutriționist și uneori de o consiliere psihologică. De multe ori, obezitatea a debutat într-un moment dificil de depășit: divorțul părinților, un doliu, atmosfera tensionată în familie, dificultăți școlare, perfecționism din partea părinților, atitudinea rece sau supra-protectivă, lipsa de autonomie.

În privința tratamentului, atât pentru curele de slăbire, cât și pentru exercițiile fizice necesare, copilul sau adolescentul are nevoie permanentă de susținere și încurajare, trebuie să învețe să devină mai rezistent la frustrare pentru că orice început este greu, mai ales în privința sporturilor. Pe lângă rude, colegii și prietenii au o mare importanță în susținerea lor. De multe ori însă, întreaga familie este în suferință și obezitatea nu a făcut decât să mascheze sursa acesteia. O psihoterapie de familie, care abordează simptomul din punctul de vedere al familiei ca întregul său, care îi ajută pe membri să descopere relațiile dintre ei și să exprime în cuvinte ceea ce simt, este adesea de foarte mare ajutor.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!