Obiceiuri de Crăciun în Anglia

Articol publicat in sectiunea UK la bani mărunţi pe data 23 decembrie 2015

Crăciunul se aproprie cu paşi mari. Dacă nu vom avea norocul să fim acasă, lângă dragele noastre sărmăluţe şi simpaticii caltaboşi, stinse cu un vin bun, trebuie să ştim că şi Marea Britanie are obiceiurile ei, modul ei de a petrece sărbătorile şi trecerea în noul an. Şi dacă tot va fi să ne bucurăm aici de această zi, haideţi să vedem care sunt principalele atracţii ale unei asemenea zile.

 

Totul începe cu cei mici

Crăciunul este sărbătorit până la cele mai mici niveluri ale vieţii sociale. Astfel, totul începe, să spunem, cu şcolile primare, unde, de Crăciun, elevii pun în scenă ceea ce poartă numele de „Nativity Play”. Acest joc-simbol reprezintă recreerea scenei naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, ca şi povestea biblică a vizitei făcută Fecioarei Maria şi lui Iosif de Păstor şi Înţelept.

Toată această scenă este jucată în faţa profesorilor şi a părinţilor care, spre mândria lor, sunt invitaţi pentru a urmări întregul joc al copiilor. Se pare că acest obicei a fost pus în practică pentru prima oară de Sf. Francisc din Assisi, în Italia anului 1223. În acea perioadă, erau puţini cei care puteau citi şi, implicit, ajunge să cunoască ceva despre Crăciun, aşa că el a găsit modalitatea de exprimare accesibilă tuturor, ieşind de Crăciun în stradă şi citind celor care vroiau să asculte povestea naşterii Mântuitorului. În afară de impedimentul alfabetizării, mai exista şi problema generată de faptul că multe biserici slujeau în latină, limbă care, de asemenea, nu era cunoscută mai multor categorii de public.

La un moment dat, Sf. Francisc s-a gândit că nu este de ajuns doar atât şi că lumea ar trebui să vadă cu adevărat ceea ce s-a întâmplat în acele clipe. Şi aşa a ajuns să pună la punct această interpretare a scenelor biblice, care dăinuie şi în ziua de azi.

 

Pantomima şi Crăciunul

Un alt obicei tradiţional de Crăciun în Marea Britanie este acela al pantomimei. Practic, acesta este o parte importantă a festivităţilor ce însoţesc sărbătoarea sfârşitului de an.

Pantomima a devenit, cu timpul, chiar una dintre principalele momente de relaxare în casele britanicilor, ţinta predilectă fiind vedetele, fie că este vorba de interpreţi de muzică, starurile Hollywood-ului sau prezentatorii TV. Pantomima, acest joc în care avem la îndemână numai un singur mijloc de comunicare, nu face, până la urmă, altceva, decât să dezvolte capacitatea de sintetizare şi exprimare în condiţii extreme. Jocul îi cucereşte pe toţi şi nimeni nu se lasă neimplicat în această distracţie. Iar dacă ne gândim că rolurile de bărbaţi sunt interpretate în general de femei, iar cele de femei, în general de bărbaţi, atunci vă puteţi da seama că voia bună este asigurată din start.

 

Decoraţiunile, bucuria vizuală

Decoraţiunile nu sunt nici ele lăsate la întâmplare. La fel ca şi în România, fiecare familie se adună şi realizează aranjamentele necesare care să facă din această perioadă a anului un moment cât mai plăcut şi din punct de vedere vizual. Roşul şi verdele sunt culorile tradiţionale principale implicate în diversele aranjamente, iar explicaţia alegerii acestora este foarte simplă. Verdele reprezintă continuitatea vieţii peste iarnă, iar roşul reprezintă credinţa în continuitatea vieţii după moarte, prin intermediul lui Iisus Hristos şi a crucificării sale.

În săptămânile premergătoare şi în preajma Crăciunului, familiile îşi decorează casa. De cele mai multe ori, în ajutorul lor vin hârtiile creponate colorate şi beteala de toate culorile. De asemenea, la uşa casei vor fi atârnate plante verzi, de preferinţă vâsc, pentru a simboliza coroana verde pe care o purta Iisus în momentul crucifi cării sale.

Decorarea nu este uitată nici de municipalitate, care, din timp, va face din oraşe o bucurie a pasului şi, implict, a ochiului. Utilizarea vâscului nu este o noutate. Tradiţia folosirii acestuia este legată de druizi (preoţi celtici), care trăiau în vechea Anglie, înainte de era cristiană. Ei venerau stejarul ce rezista iernii şi cum vâscul creştea în aceşti copaci, au crezut că respectiva plantă are calităţi magice, care ajută stejarul să treacă viu peste iarnă. De aici şi-au dezvoltat şi credinţa că tăierea unui astfel de copac va aduce un blestem pe capul celui care va îndrăzni să se atingă de el. Ei au dedicat vâscul Zeiţei Dragostei, de aici rămânând şi obiceiul sărutului sub frunzele de vâsc, ceea ce aduce noroc şi fericire îndrăgostiţilor.

 

Pomul de Crăciun

Pomul de Crăciun nu lipseşte nici aici. Indiferent de provenienţa acestuia, pomul va fi în casă, la locul lui, frumos împodobit. Iar sub el, de Crăciun, se vor aduna cadourile, bucuria celor mari şi mici, deopotrivă.

În ultimii ani, datorită acţiunii diferitelor organisme de protecţie a naturii ca şi conştientizării efectelor produse de defrişările masive, mulţi dintre cei care vor un pom apelează la cei artificiali. Decorarea acestuia aparţine familiilor. Copiii şi părinţii se vor aduna în jurul pomului şi îl vor decora, fără reguli anume, după bunul plac al ochiului.

—————————————

Pomul de Crăciun a devenit popular în Anglia în anul 1841, când soţul Reginei Victoria, Prinţul Albert, a cumpărat un asemenea pom din Germania, instalându-l apoi în castelul de la Windsor. Ziarele au publicat fotografia cuplului regal stând în jurul bradului cu copiii şi de atunci acesta a devenit o tradiţie pentru toţi cetăţenii britanici.

—————————————

În epoca victoriană, în amintirea lui Iisus, el a fost decorat cu lumânări, dar fiind un pericol permanennt la adresa celor din casă, s-a renunţat la ele. În 1880, Woolworths a fabricat ornamentele speciale cu care ne delectăm şi azi (cu forme noi în fiecare an…) şi aşa lumânările au fost repede uitate. Şi, dacă ne este permis, probabil că şi pompierii au răsuflat uşuraţi…

Cel mai faimos pom de Crăciun este cel din Trafalgar Square. Aşezat lângă statuia Lordului Nelson, pomul este aranjat cu grijă în fiecare an. El este un mod de a mulţumi oraşului norvegian Oslo. În timpul celui de-al doilea război mondial, Regele Haakon al Norvegiei a fost forţat să plece în exil în Anglia atunci când germanii au invadat Norvegia. Din anul 1947, poporul norvegian nu a încetat să îşi exprime mulţumirea pentru acest gest, trimiţând o mare cantitate de molizi în Anglia, pentru a fi împărţiţi tuturor de Crăciun.

Nici decorarea exterioară a caselor nu este uitată. Sute şi mii de lumini sunt aranjate în faţa caselor, steluţe scânteietoare te întâmpină în fiecare grădină, moş Crăciunii mecanici dansează pe peluza din faţa cesei, toate acestea se întrec în a crea o atmosferă cu adevărat de sărbătoare.

 

Noaptea de Crăciun

Cum era de aşteptat, totul culminează cu noaptea de Crăciun. Aşteptată mai ales de copii, care ştiu că în această noapte urmează să primească cadourile la care au visat de la începutul lunii decembrie. Ei îşi lasă ciorapii sau săculeţele speciale în casă, lângă pom sau lângă horn, în speranţa că dimineaţă vor fi pline de cadouri şi dulciuri. Şi Moşul nu îi dezamăgeşte niciodată, chiar dacă uneori bugetele nu sunt pe măsura dorinţelor. Se spune că Moşul a scăpat cândva mai multe monede de aur pe când cobora printr-un coş. Dacă jos nu ar fi existat o pereche de ciorapi pusă la uscat, atunci aceste monede ar fi fost pierdute. El şi-a arătat recunoştinţa lăsând câteva cadouri în casa respectivă şi, de atunci, copiii îşi lasă în fiecare an ciorapii sau săculeţii, în speranţa că vor fi recompensaţi pentru gestul lor.

Legenda pare a fi, până la urmă, reală. În ceea ce-l priveşte pe moş, acestuia i se spune, în Marea Britanie, Father Christmas. El este versiunea britanică a lui Santa Clause, mai-cunoscutul său frate american. La fel, şi acesta, împreună cu piticii săi, construiesc jucăriile pentru cadouri în casa sa situată la Polul Nord. Copiii îi spun acestuia ce îşi doresc fie punând la poştă o scrisoare, fie scriind un e-mail (probabil că moşul şi-a cumpărat laptop între timp şi are şi wi-fi), dar cea mai răspândită modalitate este aceea de a arunca scrisoarea în focul din şemineu, legenda spunând că fumul emanat de coş va purta dorinţa copilului până la Pol.

Father Christmas pare să fi fost o persoană reală. Este vorba de Sf. Nicolae (Nicholas), un om foarte timid care îşi dorea să ofere săracilor bani pentru a se putea îndestula măcar în această perioadă, fără ca ei să ştie. Se spune că într-o zi, el s-a căţărat pe casa unui om sărman şi a lăsat să cadă câteva monede pe coşul acesteia, care au ajuns în perechea de ciorăpei pe care o fetiţă îi pusese la uscat. De aici şi credinţa că Moşul vine pe coşul de fum şi lasă cadouri.

 

Masa de Crăciun, bucurie în familie

Masa de Crăciun nu este nici ea uitată. Compusă din curcan, cartofi, vegetale, în jurul ei se adună toţi membrii familiei. Tot tradiţia spune că în acest moment se poate îndeplini o dorinţă. Unul dintre oasele curcanului are forma literei Y. Acest os este apucat de două persoane şi fiecare trage de el în partea opusă. Cel care rămâne cu bucata cea mai mare îşi poate pune o dorinţă, care îi va fi îndeplinită. Rămâne de văzut ce ne dorim…

La început, tradiţia mesei de Crăciun era legată de raţă, aceasta fiind pasărea care se servea la masa de Crăciun, dar regele Henric VIII a decis ca locul ei să fie luat de curcan. Curcanul a fost importat din Franţa de iezuiţi şi este cunoscut în unele dialecte ca „Jesuite”.

Şi, normal, după masa de Crăciun vine timpul ceaiului, chiar dacă acesta nu mai este servit neapărat la ora cinci a după-amiezii.

 

Un Crăciun fericit

Până la urmă, sărbătoarea sfârşitului de an este aceeaşi, indiferent de ţara, limba şi cultura în care este celebrată. Ziua de Crăciun rămâne una a bucuriei, a recunoştinţei şi a bilanţului anului care a trecut, şi depinde numai de noi să o transformăm într-o explozie de bucurie. Aşa şi sperăm să fie pentru dumneavoastră, toţi cititorii noştri.

—————————————

REDACȚIA DIASPORA ROMÂNEASCĂ VĂ UREAZĂ

SĂRBĂTORI FERICITE ȘI UN AN NOU ÎMBELȘUGAT!

—————————————

Autor articol: Liviu Untaru

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!