Obiceiurile românilor, acasă și în deplasare

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 22 decembrie 2015

colindatori

Nu există niciun dubiu că oamenii se comportă diferit atunci când sunt acasă la ei, față de momentele când sunt în vizită. Mai ales când „vizita” durează, ca în cazul majorității românilor din UK, câțiva ani sau poate toată viața. Fie că se adaptează la obiceiurile „gazdei”, fie că le îmbină armonios cu cele căpătate acasă, fiecare român din UK are modul său personal de a reacționa la schimbările obiceiurilor date de mutarea în altă țară.

Între România, țara noastră de baștină, și Marea Britanie, țara de adopție, există diferențe majore care au creat de fiecare parte obiceiuri diametral diferite.

„Acasă obișnuiam să merg la colindat, aici nu și chiar îmi pare rău pentru că sărbătorile de Crăciun nu mai sunt la fel. Sunt de 10 ani în UK și în tot acest timp am început să preiau obiceiurile lor cum ar fi: ou de ciocolată de Paște în loc de ouă roșii, Halloween, împodobesc bradul la începutul lunii decembrie, nu în Ajun de Crăciun și tai curcan în loc de porc”, ne declară Mariana Marcu, o tânără mămică originară din Târgu-Mureș ce locuiește acum în Londra.

„Unul dintre obiceiurile pe care sincer regret că l-am pierdut de când locuiesc în UK este mersul la biserică. Obișnuiam în țară să merg duminica, poate nu în fiecare duminică, dar mergeam destul de des. Regret că am pierdut obiceiul acesta, la fel de mult cum regret faptul că nu mi-am învățat copilul despre existența religiei noastre și a obiceiurilor ei. Mi-ar fi plăcut să nu mă fi pierdut în indiferența asta englezească și să-mi fi învățat copilul să fie un bun creștin, așa cum am fost învățată eu în vremea copilăriei mele. Să știe și el că de fapt Crăciunul nu e despre Moș Crăciun, iar Paștele nu este despre iepuraș”, ne povestește Adelina Moise, originară din județul Vaslui.

 

Inovații culinare à la Veronica

În legătură cu obișnuințele sale alimentare, iată ce ne declară Veronica Popa, o tânără din Constanța care actualmente lucrează în Londra ca security officer:

„În România mâncam, evident, ce e tradițional din cauza faptului că eram dependentă de mama, care îmi gătea. În UK am început să gătesc singură și implicit să experimentez bucătăriile internaționale: de la bucătăria britanică – fish and chips, mashed potatoes, fish fingers, asparagus sau mange tout trase în unt, asiatică – pompadom, pilau rice, curry, samosas, tikka masala, byriani, grecească/orientală – tzatziki, houmus, haloumi, cous cous, până la cea  africană – fried plantanas. La murături n-am renunțat. Doar am adăugat o mică rețetă: sfeclă roșie (în oțet sau nu) cu hrean și miere. Este o nebunie, merge cu orice și este foarte sănătoasă.”

Zâmbind, Veronica recunoaște: „Cu zacuscă încă ne alimentează soacra! Peștele prăjit prins de tata l-am înlocuit cu macrou sau somon, în funcție de ofertele din supermarket. La mujdeiul tradițional n-am renunțat, dar uleiul de floarea-soarelui din el a fost înlocuit cu uleiul de măsline.” În privința băuturilor, în România, Veronica Popa consuma cu regularitate ness. Acum însă l-a exclus aproape în totalitate, înlocuindu-l cu „espresso home made, smoothies, ceai verde, chai latte sau doar chai (massala). De asemenea, nicio masă… fără vin.” Dacă din punct de vedere alimentar Veronica este o adevărată inovatoare, din punct de vedere vestimentar schimbarea s-a produs prin adaptare: „Am renunțat la portul sexy (poate și pentru că am mai îmbătrânit) și am adoptat stilul mai conservator, britanic.”

—————————————

„M-am internaționalizat rău în aproape zece ani de UK!”

Veronica Popa

—————————————

 

Cum se schimbă bărbații

„În țară îmi permiteam să mă folosesc de mașină, asigurarea fiind mult mai mică decât aici. Obișnuiam să mănânc mai sănătos în țară, dar de când am sosit în UK mănânc mai mult fast food, deși nu e prea sănătos, dar e foarte ieftin și nu îți ocupă timp. Oricât de bine ar cunoaște un român engleza va exista totuși o barieră lingvistică și, de ce nu, socială care te oprește să socializezi la fel de ușor ca în România. Așa că am început în weekend să mă duc să beau o bere sau două în pub și chiar îmi place atmosfera din puburile englezești, nu aceea din cluburi sau baruri”, ne declară Alin Bratu, student la Sheffield Hallam University.

Originar dintr-o comună din județul Vrancea, Costică B. ne declară că, în timp ce acasă se întorcea de la cumpărături cu câteva plase pline, aici s-a deprins să poarte doar un rucsac încăpător în spate, deprindere mult mai comodă și modernă. Tot aici a observat că interesul și grija pentru persoanele în vârstă este o preocupare continuă pentru englezi și așa a învățat ca tot timpul să acorde acestora locul său în mijloacele de transport în comun.

Un pic mai sobru și mai rezervat, Doru Dragomir, care locuiește de peste zece ani în orașul Maidstone din Kent, s-a acomodat încet, dar sigur la stilul de viață britanic: citește cu regularitate ziarul (The Independent), urmărește campionatele de snooker, avându-l ca favorit pe Ronnie O’Sullivan și se uită cu plăcere la programele ce promovează „the English Heritage”. Și, deși în țară nu obișnuia, domnul Dragomir recunoaște că aici a început să… doneze pentru diverse cauze umanitare.

 

Viața noastră este formată din obiceiuri

Cât de fericiți suntem, cât de supuși la stres, cât de încununate de succes sunt acțiunile noastre depinde de ceea ce facem în fiecare zi. Ceea ce facem în mod repetat sau ce gândim în mod repetat ne formează în cele din urmă ca oameni cu credințe și personalități diferite. Așa că, pentru a deveni mai buni, mai civilizați, mai performanți într-un anumit domeniu sau pentru a obține un nivel mai ridicat de împlinire personală, se pare că această schimbare a obișnuințelor, a rutinei zilnice este cât se poate de benefică. Ea nu înseamnă dezrădăcinare, ci… altoire. Pe trunchiul unui caracter sănătos și robust, renunțarea la anumite deprinderi și dobândirea altora noi nu poate decât să ne reinventeze ca oameni, să ne întărească voința și să ne dezvolte ca membri ai unei societăți în continuă schimbare.

Articol realizat de Denisse Oana Rădoi


Comentarii

Spune-ti si tu parerea!