Oglinda

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 28 martie 2010

Daca citim ce se spune despre noi in presa britanica ne recunoastem oare? Este ea o oglinda fidela a vietii noastre, o suma a calitatilor si viciilor noastre, o sinteza a prezentei noastre in UK? Nici gand. In primul rand fiindca nimeni nu isi propune sa ne sintetizeze trasaturile nationale, decat poate daca documenteaza vreo teza de doctorat pe aceasta tema. In al doilea rand, fiindca nu constituim un subiect de presa decat in ipostazele noastre negative. Iar asta duce la transformarea oricarui zambet in scalambaiala si a oricarei binecuvantari in blestem. Fireste ca nu suntem noi in aceasta oglinda, dar problema este ca nu suntem nici macar „aproape noi”. Imaginea noastra in presa britanica nu se invecineaza nici pe departe cu adevarul – fie el aproximativ – despre maruntele noastre existente. Paream hidosi, strambi sufleteste, mereu prada unei neostoite inclinatii spre rau. Cuvintele cheie la care putem fi gasiti ca exemple sunt coruptie ridicata; migratie; saracie; fraude; crima organizata. Orice cautare pe internet ne defineste ca niste reprezentanti firesti ai viciului, in toate intensitatile lui, de la capriciu la contraventie si de la prostie la infractiune. Aceasta trista constatare nu este insa un capat de drum. Si nu sugereaza vreo resemnare. Pana la urma, imaginea nu e altceva decat o lupta. Unii ziaristi britanici prefera cliseele negative despre noi, ca forma a unei campanii sau a unei comoditati. Absenta dimensiunilor noastre firesti nu poate fi decat rezultatul unei intentii sau a unei neputinte, al unei deformari deliberate sau al unei incapacitati de a gasi subiecte reale. Noi, romanii, am devenit punctul de intersectie al curentilor calzi si reci din presa britanica, adica ai subtilitatilor denigrarii si ai entuziasmelor ignorantei. Era de asteptat. Cineva trebuie sa devina tap ispasitor pentru frustrarile colective si pentru ambitiile individuale. Strainii sunt un bun debuseu al acestor mizerii, iar romanii au avantajul de a fi fost deja priviti ca o pacoste inca din primele luni dupa decembrie 1989. Țara a copiilor strazii si a cainilor vagabonzi, a micilor furtisaguri si a marilor tunuri de coruptie, Romania a devenit un taram mediatic imaginar. Intram in el prin cuvinte cheie, intalnim toate cliseele pe care le stiam, alunecam prin toate ineptiile bine batatorite.

Aprecierea – formulata cu alte cuvinte, dar cu acelasi inteles – vine chiar de la Uniunea Nationala a Jurnalistilor Britanici, organism care numai de discriminare pozitiva a romanilor nu poate fi acuzat. E un bun inceput si acesta. Caci nu despre imaginea noastra vorbeste el, ci despre profesionalismul si onestitatea unei prese vechi si prestigioase. Jurnalismul britanic a fost primul port drapel al luptei pentru adevar. Nu isi poate zdrentui acum aceasta imagine. Revenind la apararea propriei embleme, institutia simbol a presei britanice trebuie sa refaca adevarata imagine a Romaniei. E o misiune in ricoseu, dar una fireasca si necesara. Nu e suficient, dar e un semnal. O briza de lumina in oglinda care nu reflecta pana acum decat intuneric.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!