Pagina intai

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 22 ianuarie 2012

Oricate alte subiecte de interes ar contura portretul acestor zile, protestele din orasele Romaniei constituie, de departe, atractia mediatica a inceputului de an. Sunt proteste in acelasi timp firesti si un pic bizare. Firesti, fiindca o serie intreaga de nemultumiri sociale isi gasesc supapa in aceste zile de miting. Tot firesti, fiindca Romania ramasese una dintre tarile care trecusera prea „cuminti” prin ultimii ani de austeritate, iar miscarile de protest de pe strazile Europei – de la Atena pana la Roma, dar si de la Paris pana la Londra – erau, pana acum, simple stiri de televiziune. Iata-ne, cum s-ar spune, in randul lumii.

Efectele crizei si, in unele domenii, ale prostului management, izbucnesc acum, pornind de la nu conteaza ce. Si, cu asta, intram pe taramul bizarului. Doctorul Arafat a devenit, in cateva ore de la demisie, salvatorul Romaniei. Mail-uri, SMS-uri, mesaje pe Twitter, intregi retele de socializare s-au mobilizat, fara vreo legatura cu ambitiile politice, devenind un debuseu al starii de iritare, frustrare, neimplinire, saracie, uneori chiar disperare. Oameni care nu puteau evalua in nici un fel activitatea cunoscutului medic de urgente l-au socotit, brusc, cel mai bun dintre cei buni.

Dupa aceasta consacrare protestele l-au uitat total pe salvator, pentru a izbucni in directii de o diversitate naucitoare. Taxele de inmatriculare, preturile medicamentelor, pretul benzinei, nivelul scazut al pensiilor, situatia precara a spatiului locativ, sau, pe scurt, greutatile vietii in Romania. Peste aceste subiecte absolut reale, care merita din plin analizarea si solutionarea, fie ea si pe termen lung, s-a asternut mizeria violentelor care sosesc intotdeauna acolo unde se poate sparge o vitrina, rasturna o masina sau fura un telefon. Astfel incat, spre finalul unei saptamani agitate, tot mai multa lume intelege tot mai putin din ce se intampla.

Obiectul initial al protestelor a disparut, odata cu revenirea doctorului Arafat pe vechiul sau post din Ministerul Sanatatii. Numai ca, acum, nimeni nu-si exprima vreo unda de bucurie, ba chiar se simte un regret. Din nou pe functia de subsecretar de stat, apreciatul medic inceteaza sa mai fie un subiect de interes. Nu este exclus ca, peste putina vreme, el sa fie considerat vinovat pentru criza care se taraste de ani buni prin sanatatea romaneasca, tocmai de cei care il urcasera pe piedestalul de salvator. Pentru ca, in final, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita. Oricum am privi recentele incidente, ele indica o sensibilitate acutizata a romanilor si o nevoie intensa de mai bine. Protestele ne-au adus in pagina intai a ziarelor. Conteaza, de acum, in ce pagina vom ajunge „dupa”.


Etichete: , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!