Păi nu e chiar OK

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 31 martie 2014

Este vorba de rasism, va să zică. În anul de grație 2014, s-ar fi crezut că un asemenea termen a dispărut. Că îl putem găsi la muzeul cuvintelor vechi,  secțiunea cuvintelor  rele, care au definit atrocități și s-au născut din ignoranță. Rasism este chiar un cuvânt perimat, bolnăvicios, ofticat de el însuși, îmbufnat, fără legătură cu realitatea. Și totuși, el reapare în mod ciudat, lucru care ne poate pune pe gânduri. Nu în inima de leu a Africii, nu în colțuri uitate ale vreunei insule unde locuiesc doar doi oameni, un alb și un altceva, care se acuză reciproc de rasism. Ci la Londra. La Westminster Pallace. Cu câteva zile în urmă. Și nu doi oameni, ci șapte mii. Și nu doar negri, și nici doar albi. Dar, poate, cu toții „altceva”. Între guvernul britanic și cei care sunt „altceva” s-a ivit, din camera cuvintelor pierdute, rasismul. Dar, în același timp, s-a mai ivit ceva. Solidaritatea. Manifestanții africani, din cine știe câte țări, au mărșăluit alături de români și bulgari. Nimic din istorie nu ne apropie. Ne suntem străini unii altora, ne-am văzut prin filme, ne întâlnim prin marile orașe fără să ne salutăm sau să schimbăm o vorbă, ne aflăm pe vapoare diferite care se întâlnesc din întâmplare în mijlocul oceanului, iar pasagerii se privesc, curioși, de pe punte, întrebându-se cum de ceilalți pot exista și ei pe aceleași valuri. Iată că pe valurile unui anti-rasism târziu și bizar, ne întâlnim. „If you are Romanians, you are wellcome here!” strigau africanii, ceea ce crea o atmosferă ireală, de parcă am fi intrat în altă istorie. Dar, totuși, aveau dreptate. Există o barieră invizibilă care desparte UK -ul în autohtoni și altceva, adică, indiferent de culoare, imigranți. În esență, nu a fost, n-avea cum să fie, o manifestație anti-rasistă. Dar a fost una în care imigranții s-au solidarizat împotriva unei mentalități de pe vremea rasismului. Căci, deși realitățile s-au schimbat radical, deși libera circulație e un drept câștigat în UE, deși libertatea opțiunii de viață e acceptată în întreaga lume democrată, drepturile firești întârzie să devină realitate. Un prezent ciudat ne aduce în același marș cu imigranții din Africa, ceea ce înseamnă că lumea s-a cam răsturnat. Nu prea mai putem vorbi despre un rasism în care contează culoarea pielii. Dar putem vorbi despre rase politice, despre frontiere ale imigrației inventate peste noapte, despre o nedreptate care murmură, neîncetat, dedesubtul vacarmului cotidian, care ne spune că totul e ok. Păi nu prea e. 

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!