Paradisul provizoriu

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 14 iulie 2014

Felul în care ne concepem vacanțele ne definește fără să ne dăm seama. Ni se pare că suntem cei de la lucru, din metrou, din familie, că liniile de forță ale existenței noastre sunt create de 

noi înșine plus misteriosul destin, despre care nu știm exact ce părere să avem. În nici un caz nu ne gândim că devenim mai apropiați de noi înșine când nu mai trebuie să fim atenți la felul în care suntem priviți. Când ne relaxăm. Când ne apucăm să facem bagajele. Când ne certăm cu agenția care ne-a rezervat locuri la hotel și acum ne anunță că s-au îmbunătățit prețurile. Când îl amenințăm pe recepționer că vom propune să fie concediat fiindcă ne-a dat o cameră fără vedere la mare. Până la urmă, cum plecăm în vacanță? Cât de nervoși sau cât de fericiți ? Cum ajungem la momentul plecării, după un an de așteptare și de planuri estivale? În ce fel ne regăsim după un an? Mai împliniți? Mai obosiți? Vacanța de vară este plaja la care ajunge fiecare val al vieții noastre, fie că în larg a fost furtună, fie că a fost senin. În vara lui 2014 ar trebui să fie ceva mai senin, fiindcă am scăpat cel puțin de povara restricțiilor. Dar mai trebuie și ceva bani și multă inspirație. Dintr-o infinitate de posibilități, trebuie s-o alegem pe cea care ni se potrivește, în care ne simțim pe aceeași frecvență cu un colț de lume. Vacanța ar trebui să fie, în definitiv, o armonie. Între noi, cei cu care ne aventurăm la drum, drumul însuși, și, firește, destinația. Alegerea acesteia pare o chestiune de buget, dar este una de armonie. De ce oare vrem în Spania? Poate că sufletul nostru tânjește după Spania fără ca noi să ne fi dat seama. Sau după Turcia, Grecia, Corsica, Tenerife. Cu ce peisaj, cu ce stare de spirit ne armonizăm în această vară? Cu casa de acasă? Cu România, care, dincolo de turism, poate fi mereu redescoperită? Da, competiția destinațiilor e dificilă, fiindcă România e în fiecare vară altfel decât până atunci, iar străinătatea e atât de vastă încât nu știm în ce direcție s-o luăm. Cum să alegem paradisul provizoriu în care să ne desprindem de cele pământești, măcar pentru o clipă, chiar dacă știm că, după această mică eternitate, vom cădea, din nou, în păcatele noastre cotidiene? Doar contul din bancă nu ne ajută prea mult. Căci, până la urmă, vacanța ne-o alegem cu sufletul.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!