Pariorii și industria impulsivității

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 27 ianuarie 2016

uk_pariuri fotbal online

Care ar fi slujba ideală a unui fan de fotbal? Unul dintre românii din Londra a descoperit-o și drept urmare este unul din oamenii care abia așteaptă să-și înceapă săptămâna de lucru. Mai mult, este unul din puținii angajați pe care poți să-i auzi spunând că se bucură să facă ore suplimentare. Renato Costache lucrează în prezent ca și „football watcher” (analist de fotbal), unde face ceea ce alții pot face doar în timpul liber.

Ce oferă mai mare plăcere unui împătimit al fotbalului, decât să se uite la meciuri de fotbal și să fie plătit pentru asta? Dar a avut un job și mai interesant, dacă puteți crede. Postul de „odd compiler” (creator / compilator de cote) presupune stabilirea cotelor de pariuri sportive pentru împătimiții acestui fel de joc de noroc. Românul a lucrat aproape doi ani la „meșterirea” cotelor, stabilind astfel cât poate un parior să câștige ghicind cele mai probabile sau improbabile rezultate.

Ca majoritatea bărbaților români din UK, Renato a început, acum șapte ani, să lucreze în construcții. Dar el este printre cei care s-au desprins de acest domeniu, intrând în palpitanta lume a pariurilor sportive.

 

Diaspora Românească: Unde găsim firmele de pariuri și unde îi găsim pe pariori?

Renato Costache: Eu am lucrat la o companie care își are activitatea pe internet. Ei nu apar pe „high street”, au doar „magazinul” online. Nu este o companie mare, practic când nu ai sedii în care să vină clienții nu e nevoie de foarte mulți angajați. Firma aceasta avea ca și public țintă turcii în mod exclusiv. Au început activitatea cu clienți europeni, dar s-a constatat că nu e profitabil. Patronul, cunoscând piața turcă perfect, cunoscând și limba și având și legături cu țara aceasta, s-a orientat să servească un singur public, și anume turcii, care sunt un popor foarte impulsiv. Turcii sunt emoționali, pariază mult.

 

D.R.: Publicul european nu s-a dovedit a fi profitabil…

R.C.: Europenii pariau cu noi doar când aveam cele mai mari cote, ei sunt un public cunoscător, ca să zic așa. Din statistici și din calculele făcute am constatat că muncim pentru clienți și nu pentru noi. Atunci patronul a decis să ne concentrăm pe un popor care pariază mai impulsiv și pe care putem să ni-i facem clienți fideli, că practic asta e important, asta urmărește orice companie, să aibă clienți fideli. Dacă fac bani cu tine, pariind doar la cotele mari, și apoi merg și își cheltuie banii la concurență, te cam doare sufletul.

 

D.R.: Prin ce împrejurări ați ajuns să obțineți un astfel de job?

R.C.: Prin intermediul prietenului meu cel mai bun, internetul. Am găsit anunțul pe reed.co.uk și am aplicat. Simplu.

 

Seriozitate și matematică

D.R.: Ce calități au fost necesare ca să fiți angajat?

R.C.: În primul rând, într-un astfel de job trebuie să fii în relații cât de cât apropiate cu matematica, să nu fii certat cu logaritmii și altele. Trebuie să ai o gândire matematică și analitică dacă se poate și, evident, cunoștințe despre sport cât se poate de adânci. Iar dacă vorbești cât mai multe limbi străine ai un mare avantaj, pentru că trebuie să faci research, să cauți pe website-uri. Evident, te poți ajuta de unelte de traducere online, dar nu se compară cu a cunoaște limba, pentru că acești translatori digitali nu dau rezultate relevante tot timpul. Și cel mai important este să fii om serios și de nădejde. Șeful meu se plângea la interviu că foarte greu găsește oameni de încredere. Practic, ai acces la informații confidențiale, ai acces la contul clientului și pot să îți vină tot felul de comicării în cap. Onestitatea cred că e lucrul de bază în această meserie.

 

trimiteri-sus-4

Finanţele studenţilor

Vreți să munciți în Marea Britanie? Trebuie să aveți cel puţin 1.600 de lire!

PRINTRE ROMÂNII DE PE STRĂZILE METROPOLEI

PREȚURILE ÎN UK, PREȚ DE 20 DE ANI

trimiteri-jos-4

 

D.R.: Cum a decurs procesul de selecție pentru acest post?

R.C.: La interviu cred că m-a ținut șase ore. Am început la trei dupămasa și am ieșit pe la nouă seara. La sfârșit, mi-a spus că pot să și încep job-ul pe loc dacă vreau. Dar în orele astea m-a stors pur și simplu. Am discutat extensiv despre fotbal, a vrut să și vadă cum gândesc și ce fel de om sunt. A vrut să verifice tot, m-a trecut inclusiv prin limbile străine pe care le aveam in CV.

 

D.R.: Cum vă desfășurați activitatea de compilator de cote?

R.C.: La început erau camere de luat vederi în birou, fixate pe monitoarele noastre, și șeful ne monitoriza. Ne-a explicat că au fost oameni pe care a trebuit să îi concedieze pentru că i-a văzut pe cameră încălcând regulile. Conaționali de-ai lui, pe care el i-a învățat meserie l-au înșelat.

 

D.R.: Ați stabilit cote doar pentru fotbal?

R.C.: Nu, firma se ocupa cu pariuri pentru orice fel de sport. Inclusiv șah. Evident, nu erau foarte populare pariurile la șah, ofeream și noi așa, ca să fie „pe raft”, să avem de toate. Dar lumea paria în principiu la fotbal și cam pe al doilea loc era baschetul american și apoi tenis.

 

Atractivitate pentru client, profit pentru companie

D.R.: Ce presupune stabilirea cotelor?

R.C.: Prima dată primești niște cote generale stabilite de un robot. Este un serviciu care generează cotele medii, iar de acolo, în funcție de strategia companiei încerci să te plasezi pe piață, mai sus sau mai jos de cotele generale. Fiecare companie de pariuri este abonată la un astfel de robot și fiecare își are ținta ei. Noi de exemplu măream întotdeauna cotele, pentru că turcii altfel nu pariau. Dacă nu aveau șanse la profit mare, nu erau interesați. Trimiteau de exemplu email la serviciul pentru clienți și spuneau că dacă nu mărim cota, ei vor pune pariul la altă companie. Astfel noi mai tot timpul aveam cotele cele mai mari.

 

D.R.: Preferințele pariorilor trebuiesc ascultate…

R.C.: Ca în orice altă ramură a capitalismului, și aici clientul nostru este stăpânul nostru. În sectorul acesta, care mai ales la partea online este relativ la început, e un fel de junglă, concurența este foarte mare, trebuie să te lupți să te menții pe piață. Cu clienții turci noi aveam noroc, pentru că sunt mari pariori și sunt și foarte mulți ca număr, dar noi nu eram singura firmă care îi voia ca și clienți. În privința stabilirii cotei, trebuie să faci totuși o cercetare extensivă, mai ales pentru meciurile mai importante. Trebuie să știi cine joacă, cine e accidentat, care e atmosfera în echipa respectivă, ca să poți să stabilești o cotă atractivă pentru client dar în același timp care să și aducă profit firmei.

 

D.R.: Ce v-a plăcut și ce v-a displăcut cel mai mult la acest job?

R.C.: Nu pot să fiu decât fericit că lucrez cu pasiunea mea, fotbalul. Să merg dimineața cu plăcere la lucru este extraordinar. Iar singurul lucru care să zic nu-mi făcea plăcere, era când trebuia să mă ocup și de alte sporturi. Dar în acest fel m-am familiarizat cu baseball-ul american sau cu cricket-ul, de exemplu.

 

Între entuziasm și lăcomie

D.R.: Ce lucruri ați descoperit despre oameni lucrând în acest sector?

R.C.: Industria pariurilor este una care se bazează exclusiv pe lăcomie. Acesta este sentimentul pe care îl hrănește și îl dezvoltă. Cu cât câștigă mai mult, cu atât oamenii vor și mai mult. Majoritatea își pierd controlul după ce câștigă o dată, de două ori. Dar ei nu își dau seama că altfel nu ar mai exista companiile de pariuri, dacă ar câștiga doar clienții.

 

D.R.: Ați întâlnit și oameni care pariau în mod rațional?

R.C.: Da, și aceștia au fost clienți dificili. Erau în procent foarte mic, dar erau genul de clienți cu care trebuia să fii foarte atent. Aceștia pariau după ce făceau și ei o cercetare, o analiză, căutau mult informații, nu pariau deloc la întâmplare.

 

D.R.: Ce măsuri poate să ia o firmă de pariuri în privința acestor cunoscători?

R.C.: Ei pot fi limitați în diverse feluri. Pot fi influențați. De exemplu, vor fi încurajați să parieze pe sporturile unde sunt experți, și apoi se va încerca o influențare ca ei să parieze și în sporturi unde nu se pricep așa de bine. Dacă are pariul în sânge, el va paria și la alte sporturi.

 

D.R.: Cum se menține acest balans al câștigurilor și pierderilor?

R.C.: În mod ideal, clientul va câștiga atât cât să prindă entuziasm, ca să parieze în continuare. Ca o firmă de pariuri să fie pe profit, pariorul va trebui să investească câștigurile deja agonisite, ba chiar și mai mult, înapoi în alte pariuri.

Autor articol: Anamaria Sandra
Etichete: , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!