Pasiunea pentru sport, dragostea pentru tenis

Articol publicat in sectiunea Educaţie şi învăţământ, Poveşti româneşti pe data 12 ianuarie 2015

Londra_Lucian Gabriel Ugorgeac_tenis

Se spune că prima dragoste nu se uită niciodată. O vorbă care se potriveşte perfect chiar şi atunci când vine vorba despre primul sport practicat în copilărie. Iar între Gabriel, interlocutorul materialului nostru, şi tenis, sportul cu care s-a întâlnit pentru prima dată în urmă cu aproape două decenii, a fost dragoste la prima vedere. Nici nu păşise pe băncile şcolii când o plimbare printr-un parc din Baia Mare i-a adus sclipirea în ochi. A văzut atunci terenurile de tenis, rachetele, mingiile şi copiii care se antrenau. Atât de mult i-a plăcut încât le-a spus părinţilor „Vreau şi eu!” aşa că aceştia l-au înscris la tenis…

După nouă ani de tenis, de pregătire şi de concursuri, viaţa l-a forţat oarecum să renunţe la sportul care îi era atât de drag. S-a mutat la Londra şi, între timp, şansa de a reveni pe terenul cu zgură, de data aceasta, ca antrenor, este mai aproape ca oricând…

 

Fascinat de tenis

„Vreau şi eu, la tenis!”, şi aşa a început povestea sportului pentru Lucian Gabriel Ugorceag, un tânăr de 24 de ani din Baia-Mare, care a păşit pentru prima dată pe un teren de tenis pe vremea când nu era mare diferenţă între el şi o rachetă. Ieşise alături de părinţi la o plimbare în aer liber când galbenele mingii l-au atras ca pe un magnet.

„Cred că întâmplător a pornit pasiunea aceasta pentru tenis. Terenurile se aflau chiar lângă parcul din Baia Mare. Eram într-o zi cu părinţii mei prin parc şi atunci am văzut agitaţia de acolo. Le-am spus alor mei, simplu şi clar, că vreau să fac tenis. Cred că aveam în jur de 5-6 ani, oricum, era înainte de a începe şcoala. Aşa că mama m-a luat de mână şi m-a dus la tenis. Profesorul când m-a văzut i-a spus mamei mele să mă aducă peste câţiva ani, pentru că eram foarte mic… când mai cresc.  Dar până la urmă, am rămas doar ca să îmi consum energia”, ne povesteşte Gabriel despre cum a început totul.

————————————–

„Totul a început ca o joacă, făceam mai multă gălăgie decât să lovesc mingiile… aşa că în primele ore profesorul m-a pus să adun mingiile de pe teren.”

Lucian Gabriel Ugorceag, antrenor de sport

————————————–

 

De la joacă, la competiţii

De atunci, au urmat apoi ani şi ani cu antrenamente, diplome şi concursuri pentru tânărul de 24 de ani, care ne mărturiseşte sincer că, la tenis, ca în oricare alt sport, este nevoie de voinţă.

„Am făcut 9 ani de tenis, am participat la competiţii naţionale şi am strâns de-a lungul timpului mai multe diplome şi un trofeu. Timp de un an de zile, am fost înregistrat şi la Federaţia de Tenis. Sunt sigur că baza în orice sport, chiar şi în tenis, este voinţa, dar şi pasiunea.”

————————————–

„Antrenamentele au început ca o joacă, apoi au început să fie din ce în ce mai tehnice: lung de linie (mingea trimisă în lungul terenului), cros (lovitură trimisă în diagonala terenului), scurt de linie, voleuri (lovirea mingii din aer, înainte de a cădea în teren), împreună cu antrenorul, lucram pe fiecare în parte.”

Lucian Gabriel Ugorceag

————————————–

Gabriel este de acord cu faptul că tenisul este sportul oamenilor bogaţi, pentru că investiţiile părinţilor săi au fost pe măsură, iar mama sa ne confirmă că o şedinţă ajungea şi la câteva sute de euro.

„A fost foarte scump. Trebuie foarte mulţi bani, pentru că sunt multe cheltuieli. Era greu… rachetele, antrenorul, terenul, echipamentul, toate trebuiau plătite de părinţii mei. Nici măcar o minge nu am primit gratis, deşi am fost înregistrat cu un club din Baia-Mare”, povesteşte tânărul.

 

Stop Tenis. Start Tenis

La 16 ani, între Gabriel şi sportul pe care îl începuse în urmă cu nouă ani au apărut primele rupturi. Părinţii săi au plecat să lucreze în străinătate, iar el a fost nevoit să plece din Baia Mare.

„Aşa a fost să fie”, ne spune tânărul care este de părere că nimic nu a fost întâmplător.

„Ai mei au plecat în străinătate, iar eu a trebuit să mă mut din Baia Mare în Satu Mare la o mătuşă de-a mea, pentru a putea să-mi continui studiile şi cam atunci m-am oprit să mai joc tenis. La început am mai jucat în Satu Mare, dar nu la fel de mult”, spune Gabriel.

Viaţa, însă, a avut alte planuri, iar despărţirea de tenis a fost doar una temporară. După terminarea clasei a zecea, Gabriel s-a mutat alături de părinţi săi în Londra. Tânărul ne povesteşte că, întâmplător, destinul l-a pus din nou faţă în faţă cu sportul.

„Când am venit în Londra, am vrut să îmi continui studiile, aşa că am început să îmi caut o şcoală şi cum nu prea am ştiut cum funcţionează sistemul de învăţământ de aici, m-am înscris la colegiu. După aceea, am aflat că acesta este un fel de şcoală profesională. Nici nu prea ştiam la ce să aplic. Aşa că, după ce m-am uitat pe specializările pe care le avea, am decis: aveau sport… m-am gândit că dacă am jucat tenis, să aplic pentru sport, apoi am făcut doi ani de contabilitate la Satu Mare, aşa că am aplicat şi la această specializare. Apoi îmi plăceau calculatoarele şi m-am înscris şi la IT. Am primit scrisori de la colegiu cum că m-au acceptat la toate trei, dar, bineînţeles, am rămas pe sport”, a declarat, pentru Diaspora Românească, Gabriel.

Anii de colegiu au fost uşori, lipsiţi de griji şi destul de interesanţi pentru tânărul din Baia Mare. „Am avut 5 module sau, aşa cum este cunoscut în România, 5 materii. Şcoala a fost 50% teorie, 50% practică. În fiecare săptămână veneau câte 30 de copii de la diferite şcoli, iar noi făceam cu ei sport. Handbal, volei, tenis… orice era legat de sport”, spune Gabriel.

 

Sport Coaching and Development la Universitatea din Lincoln

Drumul studiilor sale a mers mai departe tot către sport. După terminarea colegiului, tânărul a fost acceptat la Universitatea din Lincoln, specializarea Sport Coaching and Development (antrenor de sport şi dezvoltare). Uşor nu a fost deloc, iar anul acesta, Gabriel se poate mândri că a absolvit facultatea şi este antrenor de sport cu acte în regulă.

„A fost mult de învăţat, interesant, diferit faţă de România, multe de scris, mult de citit, multe referinţe. Dar a meritat!”, ne povesteşte Gabriel.

Şi astfel, diploma sa îl poate ajuta să lucreze ca antrenor de sport, dar şi să se angajeze la consiliile locale din Marea Britanie, unde există secţiuni pentru dezvoltarea sportului.

————————————–

„Facultatea nu a fost nici foarte grea, dar nici foarte uşoară. Biblioteca era deschisă 24 de ore din 24, puteam merge şi la 12 noaptea să învăţ. Am citit multe cărţi, dar majoritatea erau în sistem electronic, astfel că puteam să citesc şi de acasă. Totul a fost electronic, doar examenele s-au desfăşurat în scris. Dar şi acolo au fost teste grile şi aveam de răspuns în propoziţii scurte. Doar ultimul examen a durat trei ore şi am scris șapte pagini.”

Lucian Gabriel Ugorceag

————————————–

„Cluburile de sport mă pot angaja ca antrenor de sport, iar pe partea de dezvoltare, pot lucra pentru statul britanic, la Council. Pentru a deveni antrenor de tenis, mai am nevoie de un singur pas. Aici, în Anglia, trebuie să te specializezi într-un anumit sport. Dacă vreau să fiu antrenor de tenis, trebuie să mă duc la LTA – Lawn Tennis Association, ei sunt cei care răspund de tenisul din Marea Britanie, şi să urmez alte câteva cursuri. Este vorba despre Level 1, 2, 3 ca antrenor de tenis. În orice sport este nevoie de o specializare”, ne explică Gabriel.

————————————–

„Dacă ar fi să aleg un loc de muncă şi o carieră, ar fi fără îndoială pe sport. În primul rând tenis, apoi orice, dar în afară de fotbal, nu mi-a plăcut niciodată.”

Lucian Gabriel Ugorceag

————————————–

 

Planuri de viitor

Chiar dacă doar ce a terminat facultatea, Gabriel nu se va opri aici. Vrea să îşi aprofundeze studiile şi să obţină o diplomă de antrenor de tenis, cât mai curând.

„Diploma universitară de antrenor cântăreşte mult la angajare. Dacă este cineva care are o diplomă LTA poate profesa, dar cum este cazul meu: am o diplomă universitară, dacă mai îmi iau şi diploma de specializare, atunci, cu siguranţă, eu voi fi ales”, ne spune Gabriel.

————————————–

„Aş prefera să rămân în tenis. Aş vrea ca în viitorul apropiat să îmi iau diplomele pentru a deveni antrenor de tenis. Nu durează foarte mult, cred că într-o lună de zile îmi pot lua un Level, iar preţurile sunt acceptabile. Teoria durează în jur de o zi, după care trebuie să îmi caut un club unde să îmi fac orele de practică.”

Lucian Gabriel Ugorceag

————————————–

 

Tenisul este la modă

Până în momentul în care se va angaja la un mare club de tenis, Gabriel poate oferi celor interesaţi de sport, şi mai ales de tenis, ore de antrenament.

„Am cunoştinţele necesare, pot să antrenez, mai ales că în Londra sunt multe terenuri care sunt gratis, iar singura cheltuială ar fi orele de antrenament. Mi-ar plăcea să lucrez cu copiii”, ne spune Gabriel, tânărul de 24 de ani care s-a îndrăgostit la prima vedere de tenis, pe vremea când nici nu mergea la şcoală.

Gabriel Ugorceag a venit în Londra în urmă cu şapte ani, după ce a jucat tenis mai bine de nouă ani în România. Destinul a făcut în aşa fel încât l-a adus din nou faţă în faţă cu pasiunea sa din copilărie: tenisul. Cei care vor să afle mai multe despre secretele sportului pe zgură sau vor doar să facă mişcare printre mingi şi cu racheta în mână îl pot contacta pe Gabriel la numărul 075 3146 9606.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!