PAȘTELE: CREDINȚĂ, TRADIȚIE ȘI FAMILIE

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 20 aprilie 2014

Diaspora romaneasca_Pastele_credinta, traditie si familie

Lumina şi bucuria Sfintelor Sărbători de Paşte îi acoperă pe români în orice colţ al lumii s-ar afla. Ei spun că suntem un popor cu credinţă şi aceasta este puterea după care se ghidează negreşit. Tradiţiile, mai ales la zi de sărbătoare, trebuie urmate ca acasă, iar la masa de Paşte, indiferent dacă este aşezată pe pământ străin, trebuie invitaţi toţi cei apropiaţi.

Urmând aceste principii, românii ce trăiesc în Marea Britanie sărbătoresc Paştele după reţeta românească: ţin post, pregătesc merinde, vopsesc ouă, merg la biserică şi, cel mai important, la masa de Paşte sunt împreună.

Diaspora Românească a intrat în casele câtorva dintre aceştia pentru a afla însemnătatea Paştelui pentru fiecare în parte. Veţi afla povestea unui român care a fost la Ierusalim la Mormântul Sfânt, a unor familii ce păstrează tradiţiile moştenite de la părinţi cu sfinţenie, dar şi cât de important este ca la masa de Paşte să fie cât mai mulţi prezenţi.

Redacţia Diaspora Românească urează tuturor românilor din Marea Britanie, Paşte Fericit! 

 

 

Paște sau Easter?

 

Paştele este, pentru români, cea mai însemnată sărbătoare religioasă din calendarul creştin, dar şi cel mai aşteptat ospăţ culinar din decursul unui an. În plus, acesta are darul de a radia bucurie, adunând laolaltă familiile, rudele şi comunităţile, în jurul tradiţiilor şi obiceiurilor.

Paştele este cea mai importantă şi cea mai veche sărbătoare anuală a creştinilor. Aceştia comemorează cu acest prilej Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea sa din Vinerea Mare. De aceea, sărbătoarea durează trei zile şi începe, conform deciziei Conciliului de la Niceea din anul 325, în duminica de după prima Lună plină a echinocţiului de primăvară.

Dar nu a fost întotdeauna aşa…

 

File de istorie…

Paştele a fost sărbătorit pentru întâia dată, în epoca pre-creştină, în jurul anului 1400 înainte de Hristos, aflăm de pe website-ul www.crestinortodox.ro. Au existat iniţial două tradiţii bantice, una evreiască şi o alta păgână, ambele marcând Învierea, trezirea la viaţă şi fiind asociate cu venirea primăverii.

Evreii sărbătoreau aşa-numitul „Pesach”, pentru a-şi aminti de momentul când strămoşii lor au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Ei obişnuiau, cu această ocazie, să sacrifice un miel şi să ungă tocurile uşilor de la case cu sângele animalului.

Sărbătoarea creştină de astăzi este derivată din Paştele evreiesc peste care s-a suprapus credinţa în Învierea lui Iisus Hristos. Sacrificarea mieilor s-a păstrat, ca simbol al purităţii, în timp ce retrezirea naturii la viaţă este asociată în fiecare an cu victoria împotriva morţii pe care creştinii au obţinut-o prin jertfa Mântuitorului.

Paştele este în prezent sărbătorit în întreaga lume, chiar dacă semnificaţiile sale profund-spirituale sunt uneori estompate de plăcerile culinare care însoţesc tradiţia momentului.

 

La români…

La românii creştini ortodocşi, sărbătoarea Paştelui începe cu Duminica Floriilor, ziua când se serbează întoarcerea lui Hristos în Ierusalim. Începând cu această zi oamenii își pun în ordine casele şi grădinile şi aduc de la biserică crenguţe de salcie, simbol al vieţii şi al înnoirii. În tradiţia populară românească, fetele şi băieţii din sate obişnuiau să împletească mici cununi din armuri de salcie pe care le lăsau să plutească pe albiile râurilor.

O altă zi importantă din Săptămâna Mare, premergătoare Duminicii Învierii, este Joia Mare, când clopotele încetează se mai bată şi în gospodării se vopsesc ouăle.

Urmează Vinerea Mare, ziua răstignirii lui Hristos. Aceasta este considerată cea mai importantă din întreaga durată de şase săptămâni a Postului Paştelui. În Vinerea Mare, românii trebuiau să respecte regula de a nu face niciun fel de lucrări la muncile câmpului. Ei nu aprindeau focul în sobă şi nu coceau pâine, în această zi.

Sâmbăta, clopotele bisericilor încep din nou să bată, conform tradiţiei creştin-ortodoxe de sărbătorire a Paştelui. Tot în această zi are loc sfinţirea apei, iar seara, oamenii merg la biserică pentru Slujba de Înviere în care iau lumină de la lumânările aprinse de preoţi. În mod tradiţional, aceste lumânări sunt purtate de credincioşi fără a fi stinse până acasă, unde se aprinde o candelă.

În Duminica Paştelui, salutul între români devine „Hristos a Înviat!”, cu răspunsul „Adevărat a Înviat!”. Această formă de salut se păstrează, în mod tradiţional, timp de 40 de zile, până la ziua de Înălţarea Domnului.

————————————–

Paşte sau Easter…

 

În limba engleză, Paştele se traduce „Easter”, după un cuvânt derivat din termenul „eastre” sau „eostre”, vechi de 3.000 de ani. Acesta era iniţial numele lunii aprilie în calendarul germanic şi al unei zeiţe din perioada păgână, la anglo-saxoni.

————————————–

 

 

Sărbătoarea religioasă şi „restricţiile” ei

 

Dimensiunea religioasă este cea care domină Sărbătoarea Paştelui la români. Ea este reflectată prin bucuria Învierii, un sentiment împărtăşit în comuniune, în interiorul Bisericii.

Totuşi, trăirile specifice acestei sărbători sunt diferite pentru românii stabiliţi în străinătate…

 

Învierea, modificare în program

„Bisericeşte vorbind, sărbătoarea Învierii Domnului în Marea Britanie nu este diferită de cea din România. Însă contextul în care trăim o face într-o oarecare măsură diferită. Mă refer aici la orarul slujbelor care suferă o oarecare alterare faţă de cel de acasă”, ne mărturisea părintele Constantin Popescu, unul dintre cei mai vechi preoţi care slujeşte în bisericile române ortodoxe înfiinţate pe aceste meleaguri.

El îşi amintea cum, în trecut, credincioşii români din nordul Angliei nu se puteau bucura pe deplin de orânduielile bisericeşti cu care se obişnuiseră în România, cu ocazia Sărbătorilor Pascale… „Eram nevoiţi ca slujba de Înviere să o ţineam seara, urmând ca Sf. Liturghie să o săvârşim a doua zi, dimineaţa”, spune preotul.

Părintele Popescu sublinia că legile din Marea Britanie impun anumite constrângeri programului slujbelor bisericeşti, în spaţiile închiriate în care funcţionează cele mai multe dintre parohiile ortodoxe româneşti înfiinţate în Regatul Unit.

 

Căile credinţei

Cei mai credincioşi dintre românii creştini stabiliţi în Marea Britanie susţin că au sărbătorit Învierea Domnului în fiecare an, dincolo de limitările inerente cu care se confruntă bisericile creştin-ortodoxe din această ţară, atunci când stabilesc orarul slujbelor religioase.

„Pregătirea pentru bucuria Învierii începe din momentul în care se intră în perioada celor şase săptămâni ale Postului Mare. Este o perioadă penitenţială prin excelenţă. Biserica poate, prin slujbele deosebite pe care le ţine în tot acest răstimp, să conducă pe credincioşii ei la o mai bună înţelegere a sărbătoririi Paştelui, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii de rit ortodox. Dar spiritul Paştelui se află în fiecare din noi, cei credincioşi, indiferent de orarul acestor slujbe”, crede un român care trăieşte de mai mulţi ani în această ţară. El insistă asupra părerii sale, arătând că: „Avem şi frumoasele tradiţii de acasă legate de Paşte, tradiţii pe care într-o oarecare măsură credincioşii români le-au adus cu ei: pregătirea cu ouă roşii, cozonac, pască, etc. Însă nimic nu poate fi comparat cu pregătirea sufletului pentru a întâmpina Învierea Domnului aşa cum se cuvine, adică iertarea aproapelui, împăcarea cu sine şi cu Dumnezeu şi spovedania sinceră. Nu ne putem bucura nici de Înviere, nici de bucatele tradiţionale, fără a face acest «exerciţiu» mântuitor al spovedaniei și iertării.”

————————————–

 „Este un pic mai greu să avem toate câte avem acasă, însă încercăm să trăim sărbătoarea Paştelui cu aceeaşi intensitate. Nu putem trage clopotele la miezul nopţii, însă vom deştepta sufletele noastre. Poate nu vom avea toate bucatele de acasă, însă ne vom bucura şi vom împărţi cu toţi tot ce avem: prietenia, ospitalitatea şi, mai presus de toate, dragostea. Nu-i avem pe părinţi, pe fraţi sau pe surori cu noi, însă ne înfrăţim cu toţi care se întâmplă să fie cu noi. Nu avem zile libere, însă ne facem lucrul nostru o sărbătoare. Nu avem coruri de psalţi măieştri, însă vom cânta «Hristos a Înviat» împreună cu îngerii din cer!”

Părintele Liviu Barbu din Norwich, despre neajunsurile specifice străinătăţii, ce pot fi compensate prin credinţă

————————————–

 

 

La masă cu „străinii”…

 

Modul românesc de a sărbători Paştele este mult diferit faţă de felul în care se manifestă localnicii, în aceeaşi zi, crede V. H., o transilvăneancă aflată de mulţi ani în Marea Britanie şi care sărbătoreşte Învierea Domnului alături de actualul ei partener de viaţă, un englez…

Din masa tradiţională românească de Paşte nu lipsesc ouăle vopsite, friptura de miel şi pasca. Obiceiul ciocnirii ouălor face parte din farmecul sărbătorii, alături de alte multe tradiţii culinare delicioase. Dar o mare parte din acest minunat spirit festiv se diluează la românii care sărbătoresc Paştele printre „străini”, mai susţine românca.

„În cazul meu, obiceiurile, pregătirile, gătitul anumitor feluri de mâncare tradiţională, postitul în zilele Săptămânii Mari, nu pot fi respectate cu uşurinţă, având un soţ englez…”, recunoaşte ea, vorbind despre felul în care încearcă să sărbătorească Paştele românesc, pe pământ britanic.

„Ouăle vopsite, friptura de miel, pasca, sarmalele specifice acestor sărbători, eu cred că nu se poate să lipsească de pe masa românilor oriunde ar trăi… Apoi trebuie respectate mersul la biserică, spovedania, mărturisirea păcatelor şi Noaptea Învierii…

Cu mâncarea reuşesc să mă adaptez cel mai uşor, chiar dacă sunt nevoită să satisfac uneori şi pretenţiile englezului meu. De regulă, am reuşit să vopsesc în fiecare an câteva ouă. Şi pasca mi-a ieşit întotdeauna bună, iar sărmăluţele stau la loc de cinste, fiindcă bărbatul meu este de-a dreptul îndrăgostit de acest fel de mâncare, tipic românesc. Friptura de miel o fac, de asemenea, ca la carte…

Atât că eu fiind transilvăneancă, iar soţul meu fiind de religie diferită, sărbătorile pascale nu se suprapun întotdeauna. Suntem nevoiţi uneori să ţinem Paştele englezesc odată cu cel unguresc şi separat, pe cel românesc”, ne-a declarat V.H.

————————————–

„De Paşte s-a schimbat modul de sărbătoare, mai ales din punct de vedere gastronomic… Eu şi sora mea nu prea ne puneam să vopsim ouă, de vreme ce locuiam în casă cu străinii. Şi întreg meniul sărbătoresc era mult simplificat. Am mai simţit faptul că aerul festiv al sărbătorii e diluat, pentru că, de cele mai multe ori, Paştele românesc nu coincide cu cel britanic. Şi atunci devine o experienţă comunitară mai puţin intensă şi o sărbătoare mai izolată…”

Daniel C., 31 de ani

————————————–

 

 

Tradiţii englezeşti de Paşte

 

Sărbătoarea pascală englezească actuală este, ca şi la români,  anticipată de postul început în Miercurea Cenuşii (Ash Wednesday), cu o durată de 40 de zile. Cu o săptămână înainte de Paşte se celebrează şi în tradiţia britanică „Duminica frunzelor de palmier” (Palm Sunday), o zi echivalentă cu cea a Floriilor, din România.

În zona rurală englezească, celebrarea Învierii lui Hristos găseşte bisericile împodobite cu flori proaspete şi casele învăluite de aroma fripturii de iepure și miel, amestecată cu miresma dulce de marţipan. Lăcaşurile de cult sunt decorate mai ales cu crini albi sau „crinii Fecioarei” (Madonna Lily ori Easter Lily), simboluri consacrate ale purităţii.

Femeile care merg la slujba Paştelui poartă de multe ori tradiţionalele „Easter Bonnets”, pălării împodobite cu o multitudine de flori. Şi, potrivit unui ritual străvechi, ouă de ciocolată şi dulciuri sunt ascunse în iarbă, prin grădini, pentru a fi descoperite, după căutări cât mai îndelungate şi hazlii, de către cei mici. Acestora li se spune că dulciurile au fost aruncate prin grădini de către iepuraşul de Paşti (Easter Bunny).

Bucătăria englezească conţine câteva reţete specifice pentru celebrarea Învierii lui Hristos. Chiflele fierbinţi ornamentate cu o cruce (Hot Cross buns) simbolizează crucea pe care a fost răstignit Iisus şi pot fi mâncate în Vinerea Mare.

Friptura de miel reprezintă felul de mâncare favorit pentru duminica de Paşte. Ca desert tradiţional se serveşte tortul Simnel (Simnel cake), decorat cu 11 bomboane sferice de marţipan, reprezentând cei 11 discipoli credincioşi ai lui Iisus.

————————————–

„Cunosc foarte bine tradiţiile româneşti, pentru că lucrez de şase ani într-o companie din Londra, alături de foarte mulţi români. Modul englezesc de a sărbători Paştele este cu totul diferit. Vechile tradiţii nu se mai păstrează în tradiţiile moderne. Noi nu avem obiceiul să vopsim ouă. Singurele ouă care se pun pe masă sunt cele de ciocolată. Iar singura noastră mâncare tradiţională la masa de Paşte este friptura de miel. În rest, facem un barbecue în curte sau, pur şi simplu, ne odihnim. Şi, eventual, în a doua zi de Paşte ne vizităm cunoştinţele apropiate.”

Mary, o englezoaică de 41 de ani

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!