PE CE SE CEARTĂ ROMÂNII?!

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 3 august 2015

Diaspora romaneasca_Pe ce se cearta romanii

Traiul în Marea Britanie a forțat pe majoritatea românilor, la un moment sau altul, să împartă locuința cu alte persoane, fie ei români sau de alte naționalități. Această experiență i-a învățat pe mulți cum să procedeze, ce reguli sunt necesare, tocmeli sau înțelegeri atunci când se ciocnesc mai multe stiluri de viață. Dar oricâte aranjamente se fac și oricâte condiții se pun sau poate tocmai din pricina lor, o ceartă parcă nu poate fi evitată sub nici un chip.

Locuind mai mult sau mai puțin înghesuiți în case la comun, românii se ceartă de la curățenie, de la bani și facturi, de la consumul de băuturi alcoolice, de la tot felul de fixuri și fixații pe care unii vor să le impună și altora. Aflați în reportajul nostru de săptămâna aceasta care sunt unele din cele mai absurde, crude, amuzante sau serioase probleme ce apar într-o casă cu oameni străini ce devin dintr-o dată co-locatari.

 

 

Nervi întinși… scandaluri pe măsură

 

Cu toții am împărțit camere, case și tot felul de alte flat-uri în Marea Britanie. Locuitul la comun, din păcate, face parte din viața de imigrant și tot din păcate pentru 99,9% dintre românii din Regat nu este o experiență tocmai plăcută. Și avem dovezi concrete în acest caz. Cine poate spune că nu s-a certat niciodată cu colegul de casă? Sau poate spune careva că nu s-au încins spiritele măcar o dată între colegele de apartament? Sau există români care nu s-au supărat deloc pe cei cu care își împart acoperișul? Să recunoaștem… se întâmplă.

Că sunt banii, că sunt facturile, curățenia din casă, liniștea din jur sau mâncarea din frigider, românii care trăiesc în locuințe SHARE, găsesc motive întemeiate de ceartă. Dacă nu găsesc, atunci le inventează și tot ajung cu capsa pusă.

De exemplu, se pare că cei mai mulți nervi întinși pornesc de la facturi și bani, alte supărari sunt puse pe seama curățeniei. Iar alte certuri se aprind de la tot felul de alte motive. Motive pe care îi lăsăm pe cei care au trecut prin astfel de exeperiențe să ni le povestească cu lux de amănunte.

 

Certuri de la chirii

Mulți dintre românii care trăiesc pe meleaguri britanice și își împart casele și apartamentele cu alți conaționali se plâng că cele mai multe certuri care s-au aprins între ei și colegii lor au pornit de la bani, de la chirie dar și de la facturile pe care ar fi trebuit să le achite. Nicu, un român de 43 de ani din Suceava, povestește că motivul pentru care s-a mutat într-un singur an de trei ori, a fost:

„Banii. Banii sunt ochiul dracului. Nu așa spune o vorbă românească? Plus că noi românii avem în sânge să ne facem unii pe alții, adică să ne batem joc unii de alții. Eu când am ajuns prima dată în Londra am plătit unui român, care avea la acea vreme casa închiriată pe numele lui, 700 de lire, pentru o cameră single, cu un pat. Era de fapt o cutie de chibrituri. Așa era regula. Oricine se muta în casa respectivă plătea chiria pe o lună, depozitul și facturile în avans. Chiria era 275, depozitul 275, iar curentul, gazul, apa și Council Tax, 150 de lire de persoană. Nu am locuit decât trei luni de zile acolo, pentru că am fost dat afară, împreună cu un alt român. Motivul? Am cerut să vedem facturile, pentru că mai întrebasem și noi pe unii pe alții pe șantier și toți ne spuneau că nu există să plătim 150 de lire de persoană, pe lună utilitățile. Oricum, până la urmă am plecat și fără tot depozitul… Așa sunt, dom’le, românii, le place să ciupească!”, ne povestește Nicu.

—————————————

„Și în a doua casă tot trei luni de zile am stat. Când a auzit românul, care avea casa de la agenție și îmi închiriase și mie o cameră, că eu câștig mai mult decât el pe șantier, mi-a spus că de fapt mi-a făcut o favoare doar pentru prima lună, că păream amărât și că va trebui să îmi mărească chiria cu 100 de lire. Mai târziu, am aflat că de fapt toți cei care locuiau în casă acopereau de fapt întreaga chiria, iar respectivul nici măcar nu plătea. Inventase el o sumă, în așa fel încât să pară că și el pune o parte din bani. Din a treia casă, tot din cauza banilor am plecat. Aveam un coleg care îmi cerea bani permanent. La început i-am tot dat, după care m-au apucat nervii și i-am cerut datoria, care ajunsese la 300 de lire. Ne-am certat, am plecat de acolo iar banii nu i-am mai văzut nici în ziua de astăzi.”

Nicu, 43 de ani

—————————————

 

Banul și factura nu fac… casă bună

Odată deschise, facturile utilităților par că deschid la rândul lor Cutia Pandorei în casele locuite de români. Mulți sunt cei care se plâng că scandalurile între ei apar din acest motiv.

„Nouă ne-a luat ceva timp să ne dăm seama de ce plăteam așa de mult curentul. Ce se întâmpla… factura venea o dată la trei luni de zile, proprietara ne arăta la toți din casă și factura dar și suma pe care o avem de dat. Se făceau calculele, se împărțea la câți eram în casă și asta era tot. Numai că, următoarea dată când se primea factura din nou, veneau și penalități de 70-90 de lire, incluse în suma totală. Penalități pentru că factura precedentă nu fusese plătită la timp, ci cu o întârziere de două luni de zile. Deci ce se întâmpla… ni se cereau banii la timp, noi ca proștii îi dădeam imediat, iar proprietara se folosea de banii noștri și plătea factura după vreo două luni, când aproape se factura următoarea. Am avut nevoie de vreo șase luni să ne dăm seama de acest aspect, după ce a uitat o factură prin bucătărie și am analizat fiecare detaliu. Pentru că nouă nu ne arăta decât partea cu suma finală. Ce scandal a ieșit când ne-am lămurit noi. A trebuit să ne mutăm. Tot ea ne-a dat afară, că cică îi umblăm în lucruri”, spune Raluca, o tânără de 34 de ani din Focșani.

O altă româncă, Flori (32 de ani) din Oradea ne relatează: „Am închiriat în anul 2012 o cameră într-o casă destul de mare. Cu patru dormitoare, living, bucătărie, două băi, grădină, etc. Eu și partenerul meu aveam acces numai la un colț de bucătărie, camera noastră și baia, în rest toată casă era ocupată de familia cu care ne mutasem. Ei erau patru persoane în total. Problema era că dacă ne lăsam lucruri prin casă… de exemplu dacă ne lăsam încălțămintea la intrarea principală în casă și nu o luam cu noi în cameră sau dacă ne lăsam prosoapele de bucătărie pe masă și nu în colțul nostru, ni le găseam aruncate sfidător în dreptul bucățicii noastre. În fine… nu erau chestii de ordine și disciplină, ci de încălcare a teritoriului. Plus că nu aveam voie să folosim nimic din lucrurile lor, gen cuptor cu micounde, toaster, kettle. Abia când am plecat am aflat că, de fapt și de drept, toate aparțineau proprietarului… nu era nimic al lor! Deși se dădeau mare că ei au cumpărat tot. Ceea ce ne-a enervat cel mai tare a fost faptul că nu aveam voie să folosim nimic din casă, nu aveam voie să ne lăsăm lucrurile prin bucătărie, sau la ușă, unde este spațiu comun… Nu mai spun de living, unde nu am stat niciodată, dar aveau pretenții să plătim facturile în mod egal. Noi eram două persoane într-o cameră, ei erau patru în toată casă… Când am deschis subiectul despre facturi și bani au început certurile și mutrele prin casă. Plus bârfe între ei. Atât de apăstor a fost totul că a trebuit să plecăm. Bineînțeles, am plecat fără depozit. Ne-au oprit 100 de lire pentru un drum pe care l-am făcut cu mașina lor la Leeds. Ne-am certat la cuțite atunci, dar a fost în zadar.”

 

Cine a consumat mai mult?

Facturile pot aduce multe bătăi de cap chiar și când e vorba de socoteli simple și împărțeli exacte. Se poate ajunge la discuții despre cine a consumat mai mult curent, cine a făcut mai multe băi, cine dă căldura la maxim și tot așa. Dar când vorbim de o casă cu cinci dormitoare, cel puțin 10 oameni care locuiesc în ea plus alții care stau doar temporar, plus niște datorii lăsate în urmă de foștii chiriași, care sunt rude cu unii din casă, calculele se complică, și certurile sunt iminente. Factura la curent și gaz a fost motiv de ceartă mare într-o casă din estul Londrei, unde locuiau două familii, plus câteva rude și câte un român mai hoinar. Florin și familia lui s-au mutat acolo după ce nașii lor au plecat în România. Toate bune și frumoase până când a venit prima factură, după câteva luni de la mutare. Suma de pe factură aproape că i-a dat palpitații lui Florin: 1.100 de lire la gaz și încă 900 de lire la curent. Din câte a înțeles el, facturile veneau o dată la trei luni. „Am stat și m-am gândit cum poate să fie o sumă așa de mare. Chiar și cu 12 oameni în casă tot era prea mult. M-am certat cu cealaltă familie că au consumat prea mult, le-am zis că eu n-am niciun gând să plătesc așa ceva și să facă ce știu, dar să plătească. Ghinionul era că nașul, când s-a mutat, m-a trecut pe mine pe factură. Și acum, dacă apărea și numele meu, trebuia să rezolv cumva”, ne povestește  Florin.

„La calcul ieșea cam 170 de lire pe om, pe lună. Orice ai face, și dacă arunci apa pe geam tot n-ai cum să consumi atâta. Am mers pe la prieteni să-i întreb cât consumă ei. Apoi am cerut ajutorul unor fete care erau studente aici. Și una din ele a găsit că de fapt suma de pe facturi conținea și restanțe din trecut, de când s-a făcut un fel de regularizare. Dar nu se știa exact de când”, mai spune românul.

Florin a investit apoi bani și timp în apeluri la firma distribuitoare de curent și gaz, ca să afle de unde provine restanța. „De fiecare dată trebuia să am cu mine pe cineva care știe limba engleză mai bine, că eu nu înțelegeam tot. A fost cea mai mare bătaie de cap. Apoi, când am aflat mai exact câți bani și de când e restanța, am putut vorbi altfel cu oamenii din casă. Doar că nimeni nu își asuma consumul mai vechi. În plus, acolo stătea și nașul meu pe vremea restanței”, continuă Florin. Într-un final, el a plătit și bani din restanță, în contul nașului și al invitaților pe care îi avuse acesta. „A rămas că îmi dă el banii altădată. Pe moment însă, am rămas eu cu buzunarul gol…”, își mai aduce aminte Florin.

—————————————

Zgomote demne de filmele pentru adulți

 

„Nu cred că s-a mai întâmplat așa ceva și altora, așa că merită povestit. În urmă cu câțiva ani, am locuit împreună cu soțul meu într-o casă de români. Eram noi, încă o familie, un băiat și proprietara, care avea camera în mansarda casei. După o lună de zile, timp în care noi ne-am bucurat că am găsit în sfârșit o casă curată, decentă și aproape de locurile de muncă, ne-am trezit într-o noapte cu toții din cauza zgomotelor ciudate… care se auzeau de sus. Mai ceva ca în filmele pentru adulți. Nu știam ce se întâmplă, la început ne-a fost și rușine să ieșim din cameră. Se mișcau paturile, se urla, se vorbea… am crezut că nu este adevărat… că poate se uită cineva la filme. A doua zi dimineața ne-am dat seama că venise cineva la proprietară… Am luat-o cu toții ca pe un accident. La început, nici nu vorbeam între noi de rușine. Numai că, incidentul s-a repetat și săptămâna următoare… și următoarea… și tot așa. În fiecare weekend venea altcineva. Se urla ca la televizor. Când ne-am hotărât să îi spunem proprietarei, a început cearta… Ne-a spus că suntem invidioși pe ea!?”

L.C. 35 de ani

—————————————

 

 

Frigiderul… zona crepusculară

 

Discuții la fel de aprinse pornesc și atunci când sticla de lapte dispare din frigider, când oala cu ciorbă s-a înjumătățit subit sau când din cei zece pești prăjiți au mai rămas doar trei…

Iată ce ne spune Victor, un român de 38 de ani, despre certurile care se ivesc de cele mai multe ori la el în casă.

„Noi suntem în total 12 persoane, locuim într-o casă cu șase dormitoare și o mansardă, patru băi, o bucătărie mare și o grădină pe măsură. Suntem mulți, dar în mare parte ne înțelegem unii cu alții. Avem două frigidere pe care le împărțim și, să fiu sincer, cele mai multe certuri apar de la… mâncare. Lapte, ouă, pâine, ciorbă, murături și altele. Sincer, cred că fiecare ia de la fiecare. Nu din răutate sau că furăm unii de la alții. Dar se întâmplă. Ba râmâne unul fără lapte, altul fără pâine. Decât să se îmbrace să meargă la magazin, preferă să se uite la altul în dulap. Și cum avem cu toții program diferit, nu avem cum să cerem voie… așa că ne încumetăm și împrumutăm, cel puțin așa spunem. Numai că uităm să cumpărăm ceea ce am luat și, mai rău, nici nu anunțăm. Și când persoana de la care luăm ajunge acasă, și știe că are pâine în dulap și ouă în frigider, apoi descoperă că au dispărut… începe scandalul între toți. Și uite așa, realizează cu toții că a mai dispărut ceva din mâncarea lor. Mai în glumă, mai în serios, o să ajungem să ne punem lacăte la dulapuri… Păcat că nu avem cum să montăm lacăte și la frigider! Ultimul scandal a pornit după ce au dispărut cinci pești dintr-o farfurie. Nici acum nu se știe cine i-a luat, deși a fost mare cearta. Dar nimeni nu a văzut nimic. Mai sunt și pofticioși în casă, mai sunt și doi băieți care sunt singuri și nu prea le au ei cu gătitul… mai pui mâna, ce să faci? De nevoie, de poftă, de împrumut… păcat să ajungem la discuții. La fel pornesc certurile și când dispar țigări din pachetele lăsate prin bucătărie…”, ne povestește Victor.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!