PE MASA ROMÂNULUI DIN UK

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 14 decembrie 2015

Diaspora romaneasca_Pe masa romanului din UK

VISUL ROMÂNILOR: să muncească bine, să trăiască bine și să… mănânce bine! Câți dintre românii care se află în Londra și l-au îndeplinit? Se simt mulțumiți cu mâncarea care se găsește în magazine sau apelează la pachetele de acasă? Sunt multe alte întrebări privitoare la un regim alimentar care ne-a creat probleme multora dintre noi.

Sunt cazuri în care stomacul unora a cedat de la prea mult fast-food. Din păcate, viața trepidantă din această metropolă te obligă uneori să mănânci ce poți și nu ceea ce-ți dorești. Și ce își doresc aproape toți românii e mâncarea de acasă! Garantează pentru asta transportatorii care își rup mașinile prin Europa cu porcul și vinul românesc. Probabil că nu există nație în Londra mai dependentă de mâncarea de acasă precum cea românească.

Interesante sunt și cazurile în care străinii ajung să ne guste și să ne aprecieze mâncarea. Multora dintre noi ne place pizza italiana, dar ce ziceți de un italian înnebunit după zacusca românească? Sau de englezii care umblă prin magazinele românești după slănină afumată și cârnați?

 

 

De la hamburger,

la brânză cu smântână și mămăliguță

 

Nu există român în Londra care să nu ducă dorul mâncării de acasă. Pofta se mai alină cu ajutorul magazinelor românești sau cu pachetele trimise de acasă. Mai rău este când nu ai timp și devii dependent de ofertele de tip fast-food, care abundă în Londra. La început par gustoase, dar, în timp, simți că stomacul nu le mai suportă. De altfel, schimbarea regimului alimentar a creat probleme multor români.

Alții, în schimb, se bucură de posibilitatea de a testa toate bucătăriile lumii, fie pești din Bangladesh, fie prăjituri pakistaneze îmbibate în ceai, fie sushi sau alte specialități din Asia îndepărtată.

Există însă un principiu care îi unește pe toți românii, tradiționali,  în ceea ce privește alimentația, sau moderni: cea mai bună și mai sănătoasă este mâncarea gătită. Problema este să ai cu ce, să ai unde și, mai ales, să ai timp.

Marea problemă a românilor din Londra este timpul. Jobul, distanțele mari de parcurs pe care le presupune viața într-o metropolă îți diminuează timpul liber și te forțează să renunți la unele tabieturi cu care erai învățat acasă. Cine mai are timp să pună o oală la fiert, să-și pregătească legumele, carnea etc.? Pentru cei care au o soție sau o prietenă acasă, care îi așteaptă cu mâncarea pe masă, este bine. Pentru cei singuri, însă, mâncarea reprezintă o corvoadă.

Dragoș L., de 36 de ani, lucrează în Londra de 8 ani, în construcții, și recunoaște că nu se simte prea bine cu regimul alimentar de aici. „La început, mâncam în restaurante și pub-uri. Mi se părea că am destui bani încât să-mi permit asta. Cu timpul, am observat că cheltuiam o groază de bani cu mâncarea și am început să reduc vizitele. Mă mulțumeam cu sandvișurile și hamburgerii de la McDonalds sau alte magazine de acest tip. Nici așa n-a fost bine. Cheltuiam mai puțin, e drept, dar parcă mi se punea un nod în gât când trebuia să mănânc, așa că am renunțat și la asta. De ceva timp m-am obișnuit să-mi gătesc mâncăruri simple. La fiecare sfârșit de săptămână merg în supermarket, mă aprovizionez și, seara, când vin de la muncă, gătesc ceva rapid, atât pentru masa de seară, cât și pentru pachetul de la serviciu, pentru a doua zi. Mâncarea mea preferată aici e brânza cu smântână și mămăliguța. Cumpăr brânza de la magazinele românești sau poloneze, iar smântâna cea mai bună se găsește la magazinele lituaniene. În plus, mai primesc pachete de acasă cu jumări de porc și brânză de burduf, ceea ce nu se găsește pe aici, nici măcar în magazinele românești”, ne-a spus Dragoș.

 

Sănătatea în pericol

Cătălin C., 28 de ani, lucrează de un an în Londra, ca pizza chef. Și, totuși, nu se atinge de pizza, nu mănâncă nici măcar o felie. Motivul: respectă un regim alimentar foarte sever din cauza problemelor cu stomacul. Cum au apărut problemele? „De când am venit în Londra, am mâncat aproape numai mâncare gata preparată de la magazine, de la fast-food-uri. Îmi plăcea la nebunie. După aproape opt luni, am început să am probleme cu stomacul. Am mers la medic, consultații și, la sfârșit, mi-au fixat un regim foarte sever: fără carne, fără sosuri, fără ceapă prăjită”, ne-a spus Cătălin.

 

Pești din Bangladesh, marinați după rețeta românească

În lipsă de produse autentice, unii români fac și improvizații. George are 40 de ani și ne povestește experiența sa culinară în Anglia. „Eu sunt pescar sau, cel puțin, eram în România că, de când am venit, de doi ani, nu am pescuit nimic în Anglia. Sunt, însă, genul de pescar căruia îi și place peștele. Și nu sunt mulți. Am mulți prieteni cu care merg la pescuit, dar nu se ating de pește… că are oase multe sau miroase a nămol. Cum am ajuns în Londra, în primele zile, am căutat pește și am găsit de toate neamurile. Problema e că era cam scump pentru mine. De fapt, scumpe mi se păreau toate alimentele, când am ajuns la Londra. Dar eu voiam pește exotic. Și am găsit! Locuiam în Upton Park și, chiar lângă stația de autobuz de unde plecam la muncă, am văzut un magazin pe care scria mare BANGLADESH FISH MARKET. Și aici erau pești scumpi, însă am găsit ceva special pentru mine. Costau un pound kilogramul! E drept că erau congelați și în pungă era aproape jumătate de kilogram de gheață. Tot mai rămânea ceva de mâncat! Chestia cea mai tare e că erau cei mai mici pești pe care i-am văzut vreodată. În fapt, erau o chestie intermediară între icre și pești: aveau puțin peste un centimetru. Așa că mă gândeam cum să-i gătesc – file, în mod sigur, nu aveam cum să scot din ei! Așa că i-am marinat, cum marinam în România carașii sau plăticile: fierți puțin în apă cu sos de roșii, morcov și ceapă și apoi puși cu puțin oțet la borcan. Așa mi-am asigurat și pachetul la muncă. Era gustos, sănătos și cheltuiam pe o masă cam 30 de pence cu tot cu pâine! Între timp, m-am mutat de acolo și n-am mai găsit pești din ăia microscopici, dar și acum mă gândesc la o chestie. Cum făceau ăia de reușeau să prindă peștii ăia așa de mici? Ce plase aveau?”, ne-a povestit George.

 

Ura, mi-a venit pachetul de acasă!

Diaspora romaneasca_Pe masa romanului din UK1

Răzvan are 26 de ani și urăște mâncarea londoneză. Cea mai mare bucurie a lui se produce în ziua când primește pachetul trimis de părinți. Ultimul pachet primit a fost de mare succes, adică mama i-a pus cam tot ce poftea. Din păcate, a lipsit contribuția tatălui. „M-a sunat tata și mi-a spus: «Măi Răzvane, data viitoare anunță-mă din timp să-mi aduc și eu contribuția la pachet. Că eu n-am știut nimic, numai ce-am văzut-o pe mama ta că împachetează. Așa că fii băiat cuminte și ordonat și dă-mi de veste să-ți pun și eu marfa!» Drept să-ți spun, m-am cam speriat. Parcă vorbeam cu Escobar. Ce marfă voia tata să-mi trimită?  «Măi tată, vorbește românește, că mă sperii. Ce să-mi pui?»… «Cum ce să-ți pun? Pălinca!»”

 

Românii, maeștrii grătarelor

Cătălin are un cerc de prieteni cu o tradiție sacră. În fiecare sâmbătă se întâlnesc la grătar. Iar pentru cunoscători, grătarul este o artă. Nu se face cu orice și nu se bea orice după un grătar românesc.

„Englezii fac grătare sau barbecue doar vara, noi facem tot timpul anului. La bază stau micii. Nu îi cumpărăm de la magazinele românești, ci de la magazinele «europene», pentru că sunt mai ieftini. Lângă noi se află un magazin cu un patron turc, dar mai bine de jumătate din produsele de pe raft sunt din România. Și la el găsim mici românești. După mici, depinde de preferința fiecăruia, care și cu ce vine: pui, vită, porc. Dar pe lângă grătar, acum, în sezonul rece, e la modă rasolul. Punem la foc un ceaun mare și acolo punem la fiert bucăți de carne de porc și de vită. În general, toate cărnurile posibile pe care le găsim în Londra, mai puțin oaie. Normal, la rasol merge de minune niște ceapă, usturoi, ardei iute sau ardei roșii capia care se găsesc la toate tarabele indienilor. După grătar urmează berea, dar și mai bine e atunci când cineva dintre noi primește pachet de acasă cu vin de țară românesc”, ne-a dezvăluit Cătălin rețeta distracției.

 

Pofticios la produsele englezești

Nu e un secret faptul că mulți români din Londra strâmbă din nas la rafturile cu mâncare englezească, însă există și excepții. Andrei are noroc în viață: muncește și este plătit englezește și trăiește românește. Adică lucrează pentru o firmă de design IT din Londra, dar trăiește bine mersi acasă, în Vaslui. Totuși, anul trecut a fost invitat de patron să lucreze trei săptămâni în Londra. A venit aici și a prins gustul unor produse englezești.

„Cât am stat în Londra, am mâncat tot ceea ce nu puteam să mănânc acasă și mi-a plăcut foarte mult. De atunci îmi rog prietenii din Londra să-mi trimită produse pe care le-am găsit acolo. Îmi place foarte mult muștarul englezesc. Se găsește în toate supermarketurile și ca toate produsele valoroase se păstrează în cutii mici. De asemenea, îmi plac sosurile Peri-Peri de la Nandos. Dar să nu fie cel mai iute. Prima dată când mi l-a trimis un prieten pe cel roșu, cel mai picant, în orice găteam, doar o picătură dacă puneam, chiar și într-o oală de zece kilograme cu supă, nu mai simțeam nimic, decât un gust iute, care te săgeta din șira spinării până în călcâie. Și ce mi-a mai plăcut și mi-aș dori să existe și în Vaslui e cidrul”, ne-a spus Andrei.

—————————————

„Îmi place Londra, îmi plac, mai ales, fetele din Londra, dar nu suport mâncarea. Orice mi-ai da, tot mai bun e borșul de la mama de acasă. Din păcate, e greu să trimiți borș prin curierat, dar o zacuscă sau un gem e vis! Și unde pot să găsesc în Londra prăjituri sau drob de ficat de curcan făcut de mama? Uitați-vă numai la prăjiturile astea! Nu-ți vine să le mănânci pe loc? Am zacuscă de legume, zacuscă de ciuperci și drobul cu ficat de curcan și multă verdeață. Mâine o sun pe mama să-i mulțumesc frumos și să o asigur că tot ce mi-a trimis a ajuns în perfectă stare. De fiecare dată are emoții că se pierde sau se sparge ceva!”

Răzvan, 26 de ani

—————————————

 

 

Vegani în Londra

 

Daniel Ciupac, de 32 de ani, și soția sa, Diana, de 31 de ani, au venit din România vegetarieni și au devenit în Londra vegani. Pentru necunoscători, veganii sunt un fel de extremiști ai vegetarienilor, adică nu numai că nu consumă carne, dar se abțin și de la orice fel de produse lactate. Ce le rămâne la masă? Fructe și legume! Doar atât!

„Am adoptat acest stil de alimentație pentru că sunt convins că e mai sănătos și vă spun sincer că mă simt mult mai bine de când am renunțat la carne. Asta nu înseamnă că sunt habotnic sau tâmpit. La diverse ocazii mâncăm și carne. De exemplu, am fost în vizită la mama soacră și ne-a servit cu ardei umpluți. Păi, dacă nu mâncam, ieșea război în toată regula. Pentru noi, acest regim alimentar nu e ca și cum ai posti înaintea Crăciunului. Este vorba despre ceea ce decizi să mănânci, pentru că știi că îi priește organismului tău. Nu vrem însă să facem din acest stil de viață o bravadă. De altfel, când participăm la reuniuni cu prietenii, ne străduim să nu-i jignim refuzând felurile de mâncare oferite, chiar dacă au ingrediente pe care noi nu le mâncăm acasă. În plus, avem și doi copii de un an și jumătate și trei ani și jumătate. Copiilor le dăm de toate, și legume, și carne, și produse lactate. Când vor fi mari, vor hotărî singuri ce vor dori să mănânce, ce le face  bine și ce nu. Eu și soția am ales prima dată să nu mâncăm carne și ne-am simțit mai bine. De câteva luni am renunțat și la produsele lactate și am simțit iarăși o schimbare în bine. Și atunci, de ce să nu păstrăm un stil de viață care ne face să fim și să ne simțim mai sănătoși”, ne-a spus Daniel.

 

În Londra, cu ochii pe etichetă!

„Să vă spun sincer, ne-a fost foarte greu când am venit în Londra, pentru că acasă, în România, era simplu să cumperi mâncare organică. Era de ajuns să te duci în piață la un producător de la țară și să iei ce poftești. În Londra, însă, de unde producători de la țară? Cumpăram câte un produs și când ajungeam acasă și ne uitam mai atenți pe etichetă, ne durea capul când vedeam câte E-uri apar acolo. Cu timpul, am învățat să ne facem cumpărăturile de la healty-shopuri. Și acolo, însă, cercetam cu atenție eticheta produsului. E drept, e mai scump, dar câți bani nu cheltuim aiurea? Cred că merită să plătim ceva mai mult pentru un aliment despre care știm că nu face rău organismului”, ne-a declarat Daniel.

 

Nu carne, nu produse lactate, ce rămâne de mâncat?

„Ați fi șocați să aflați ce mâncăruri bune se pot face fără carne, fără lapte. De exemplu, mie îmi plac foarte mult ardeii copți, puși la cuptor cu vinete. De asemenea, sunt o mulțime de prăjituri care se pot face din orez, miere de albine și fructe. Nu știu dacă sunt rețete specifice vreunei țări, zone sau civilizații. Cred că sunt internaționale. Când am venit în Londra, mie și soției ne plăcea să mâncăm mâncare japoneză. Cred că japonezii sunt unul dintre popoarele care se hrănesc cel mai sănătos. Evident, mâncăm și sushi. Și acum mâncăm sushi și mâncăm pește. Este singura excepție pe care o facem la regimul nostru alimentar: carnea de pește”, spune Daniel.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Gelu Irimia

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!