PENTRU CE SPARGEM PUȘCULIȚA?

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, Reportajul săptămânii pe data 9 februarie 2015

Diaspora romaneasca_Pentru ce spargem pusculita

Nu am exagera dacă am spune că aproape în orice casă de români stabiliți pe meleaguri britanice au fost vremuri în care „s-a strâns cureaua”. Pentru casă, pentru mașină, pentru vacanțe sau pentru un viitor mai bun oferit copiilor, românii au reușit să adune lire sterline fie în pușculițe englezești (carduri de Savings), fie în cele populare (la ciorap sau sub saltea).

Indiferent care a fost metoda folosită, scopul celor mai mulți conaționali din Marea Britanie este unul cu sens unic: BANII RĂMAȘI TREBUIE strânși, adunați, puși deoparte. Oricare variantă ar alege, mulți recunosc că economiile nici nu au crescut cum trebuie, că deja sunt promise unor responsabilități, dorințe sau nevoi.

După ce își achită conștiincioși chiria, plătesc facturile și scapă și de restul cheltuielilor, mulți sunt cei care pun banii rămași la „crescut”. Pentru ce îi salvează, cât salvează și care sunt motivele pentru care ajung fie să spargă pușculițele, fie să umble la ciorap sau să scoată de la bancă, citiți în reportajul acestei săptămâni.

 

 

Greu economisiți. Greu sau ușor cheltuiți?

 

Într-un clasament al celor mai scumpe orașe din lume, Londra se numără printre primele zece. Viața în metropola de pe Tamisa are de toate: sute de frumuseți, mii de greutăți. Iar românii care duc în spate experiența de viață a acestui oraș confirmă faptul că traiul și aerul britanic costă. Și costă… multe lire. Cea mai mare parte a salariului (nu că ar mai fi nevoie să amintim) se duce pe plata chiriei. Urmează transportul și… este suficient, spun românii, pentru că deja peste jumătate din remunerația lor lunară nu mai există.

Însă după ce se trage linie, după plata facturilor și după achitarea tuturor cheltuielilor de imigrant în cel mai cosmopolit oraș al Europei, câte lire se economisesc, câte lire pun deoparte și cel mai important… ce fac românii cu banii puși la „ciorap”?

 

Alocația copilului:

„Nu mă ating de ea nici dacă mă taie cineva”

De aproape trei ani de zile de când se află în Marea Britanie, Mariana, o tânără de 35 de ani din Oradea, adaugă în fiecare lună, în ziua în care primește salariul, câte 50 de lire într-un cont. Sunt banii pe care îi economisește pentru băiețelul ei de 8 ani, care a rămas în România, în grija tatălui. Pentru ea, aceasta este grija cea mai mare atunci când vine vorba de economii.

„Din salariul meu, care variază de la lună la lună, între 1.000 și 1.200 de lire, depinde de numărul camerelor în care fac curățenie, reușesc să pun deoparte și 500 de lire pe lună. Poate chiar mai mult, 600. Dar nu îmi cumpăr nimic. Sau îmi iau câte ceva, dar doar în caz de nevoie. Nevoie maximă. Mi s-au rupt pantofii și nu îi mai pot purta. Sau mi s-a rupt geaca sau geanta. Doar așa. Am aceleași haine cu care am venit din țară, aceeași încălțăminte. Nu fumez, nu beau cafea, nu beau alcool. Și nu am facturi de plătit. Nici abonament la telefon. Chiria este 250 de lire cu totul inclus, transportul 120 de lire pe lună și mai cheltuiesc cam 100 sau 200 maximum pe mâncare. Restul îi pun deoparte. Fac sacrificii pentru că știu cât de greu se adună banii aici. Iar 50 de lire, neapărat 50, pentru că uneori pun 70 sau chiar 100 într-un cont pentru băiatul meu. Strâng bani pentru el. De-asta am venit în Londra: să îi pot oferi o viață mai bună. Când va fi mare și va trebui să meargă la facultate sau dacă vrea să își cumpere o casă în țară, să am cu ce să îl ajut. Plus că îi trimit o dată la două luni de zile pachet cu tot ce are nevoie. De la haine, la rechizite, jucării și electronice. Plus bani. Eu pentru el muncesc. Iar restul banilor pe care îi strâng sunt pentru zile negre. Nu știu cât o să mai pot munci, nu știu dacă mâine o să mai am job, nu știu ce o să se întâmple în viitor și așa sunt eu: mă pot odihni mai bine noaptea când știu că am un bănuț pus deoparte”,  ne povestește Mariana.

————————————–

„Anul trecut în vară am rămas fără muncă timp de două luni de zile și a fost foarte greu. Dacă nu aveam bani puși deoparte, nu știu ce făceam… nu știu cum supraviețuiam. Am și banii strânși pentru copilul meu, într-un cont, unde pun 50 de lire în fiecare lună, dar în banii ăia nu intru nici dacă mă taie cineva. Sunt banii lui și nu mă ating de ei.”

Mariana, 35 de ani

————————————–

 

 

Economii pentru volanul propriu

 

Dan visează la ziua în care va conduce propria mașină, însă până va apăsa pedala de accelerație mai trebuie să strângă cureaua încă jumătate de an. A tăiat toate „distracțiile și cheltuielile inutile”, după cum ne spune chiar el, ca să pună ban pe ban și să își cumpere mașina dorită. Tânărul de 39 de ani lucrează de trei ani de zile ca taximetrist și a realizat că lirele pe care le dă lunar pe chiria mașinii ar fi putut să contribuie la… propria mașină.

„În 2011 plăteam câte 100 de lire pe săptămână chiria mașinii, de un an și jumătate plătesc câte 150 de lire. Un calcul simplu și am realizat că eu am achitat mașinile altora. Ca să fiu sincer, am încercat de două ori să îmi iau o mașină în rate, dar m-au respins de fiecare dată. Ultima oară mi-au cerut un depozit de 4.000 de lire, bani pe care nu îi aveam. Orice companie bună de taximetrie îți cere să ai o mașină cât de cât nouă, să nu fie mai veche de cinci ani de zile și să se încadreze în anumite standarde. Așa că m-am gândit că dacă tot îmi voi cumpăra o mașină, măcar să fie una nouă și bună, să pot face cu ea și curse Executive. Gândurile serioase le am de anul trecut, din octombrie, când mi-am făcut închiderea de an financiar și când m-am enervat rău de tot când am văzut câți bani dau pe chiria mașinii cu care lucrez acum. Am zis că nu se merită să le plătesc altora mașinile. Așa că m-am pus pe strâns bani. De atunci, gata cu distracțiile și cheltuielile inutile. Am început să economisesc câte 500 de lire pe lună. Deja am 1.500, dar mai am de strâns cureaua până ajung la 4.000 ca să îmi pot plăti depozitul de care am nevoie. Am avut și noroc lunile acestea pentru că au fost destul de aglomerate cu taximetria, mai ales decembrie, și am reușit să fac mai mulți bani. De acum încolo, dacă nu mai reușesc să pun deoparte 500 de lire lunar, va trebui să amân cumpărarea mașinii până în toamnă”, ne spune tânărul de 39 de ani din Iași.

————————————–

„Banii în Anglia se strâng greu… o simt pe pielea mea de două luni de zile. Am început să nu mai fumez așa de mult, cumpărăturile nu le mai fac la Tesco, ci la Lidl, unde sunt mai ieftine produsele. Nu mai cumpăr cu ușurință lucruri și nu mai ies la bere și la distracții cu prietenii atât de des. Înainte cheltuiam și câte 60 de lire într-o seară. Acum îmi iau două beri și le beau acasă. Vreau să am mașina mea, să plătesc ratele, dar să știu că după doi ani rămâne a mea. Așa.. eu plătesc de trei ani câte 150 de lire pe săptămână pe chiria altor mașini… și nu se merită!”

Dan, 39 de ani

————————————–

 

 

Pușculița cu vacanțe

 

O cutie mare, rotundă, din sticlă, acoperită cu zeci și zeci de abțibilduri. Mai exact cu destinații și locuri frumoase de peste tot din lume. Nu a costat mai mult de 1 pound și a fost cumpărată de la magazinul cu același nume ca și prețul, însă Anca, o tânără de 28 de ani din București, a transformat-o într-o veritabilă pușculiță și a acoperit-o cu numele locurilor unde vrea să își petreacă vacanțele. Unele au fost bifate, pentru altele… încă se strâng bani.

„M-am tot străduit ani la rând să economisesc, să transfer bani de pe un cont pe altul, de pe Debit pe Savings, să îi dau mamei să îi păstreze, să îi pun sub saltea… și mai mereu nu prea am reușit să salvez mare lucru. Însă de un an de zile, am văzut că la mine funcționează strânsul banilor la pușculiță. Îmi cumpăr câte una pe care nu o pot deschide… «decât cu ciocanul» și încep să pun bani. Am și o regulă: doar bancnote. Și încă un lucru care funcționează: îmi iau pușculițe frumoase! De exemplu, am avut una în formă de măr, mai mare pierderea când am spart-o, alta în formă de vază cu flori… așa, să nu îmi fie drag, decât atunci când trebuie, să dau cu ele de pământ. Acum am o pușculiță pe care am lipit tot felul de destinații exotice ca să mă ispitească să pun în fiecare zi, dacă se poate, câte un bănuț-doi. După șase luni de zile, când am spart mărul (prima pușculiță), am numărat 755 de lire, bani cu care am cumpărat o vacanță în Turcia, a doua pușculiță a fost de 465 de lire, bani strânși în trei luni de zile, cu care am fost în Italia. Acum vreau să ajung în America, așa că până în septembrie nu ar trebui să o sparg. Pun și câte 100 de lire pe săptămână, dar pot să pun și câte 20 de lire. Depinde de cheltuielile pe care le am în zilele respective. La început, în primele săptămâni, vrând-nevrând, știam câți bani aveam acolo, pentru că e firesc să faci calcule în minte. Adunam în minte… am pus o sută acum două săptămâni, acum cinci zile am pus 20, ieri am pus 10, azi am mai pus 10 lire… dar în maximum o lună de zile uitam și asta mă ambiționa și mai mult să mai adaug. Acum renunț foarte ușor la o bluză sau la o pereche de pantofi când mă gândesc că pot pune acei bani în pușculiță. Cred că ideea în sine de pușculiță reînvie amintirile copilăriei când ne doream să strângem sau când ne întreceam cu prietenii să adunăm cât mai mult. Eu doar așa am reușit să plec în vacanțele pe care mi le doresc… cu ajutorul pușculițelor”, ne povestește Anca.

————————————–

„Senzațiile cele mai speciale, pe care sunt sigură că mulți dacă nu le-au trăit, măcar și le imaginează, au fost momentele când am spart pușculițele. E o nebunie: emoții, nerăbdare, suspans să numeri tot ce este acolo. Să tot numeri și să vezi că încă mai ai ce număra… este de nedescris. Te bucuri din plin, ca un copil. E tare fain sentimentul. Încercați!”

Anca, 28 de ani

————————————–

 

 

„Saving” de nuntă

 

Un inel primit în Veneția, gânduri de viitor în România și încă un an de zile de economii în Anglia. Pe scurt este povestea Mirelei, o tânără  de 27 de ani din Mehedinți, care a fost cerută în căsătorie în vara anului trecut pe când își petrecea vacanța alături de iubit în orașul plutitor al Italiei.

„A fost frumoasă Veneția și a fost și mai frumos faptul că am fost cerută în căsătorie acolo. Dar așa cum toată lumea știe, toate lucrurile bune și frumoase ajung la final. Și vacanța, dar și bucuria aceea unică s-au transformat în amintiri. Acum avem alte lucruri pe care ne concentrăm: strângem bani de nuntă, nici părinții mei, dar nici părinții logodnicului meu nu ne pot ajuta financiar, astfel că va trebui să ne ocupăm singuri de tot. Și de toată cheltuiala. Iar de anul trecut din septembrie, am început să strângem bani pentru nuntă. Și este destul de greu. Nu mai sunt vremurile de odinioară nici în Anglia, cum se întâmpla în anii trecuți. Acum totul s-a scumpit, iar salariile au rămas la fel. Este din ce în ce mai greu să aduni bani. Noi ne chinuim, mai renunțăm la una, mai sărim peste alta și așa am reușit să punem deoparte aproape 2.000 de lire. Însă nici unul dintre noi nu și-a mai făcut nicio poftă. Nu ne-am mai cumpărat haine, nu am ieșit în oraș și nici măcar în România nu am fost, de sărbători. Am spus că decât să dăm pe bilete 800 de lire și să mai cheltuim alte 800 de lire în țară, mai bine rămânem în Londra și banii aceia îi economisim. Și așa am făcut. Fără sacrificii nu prea se poate. Până în septembrie, când va avea loc nunta, încă trăim cu cureaua strânsă. Mai avem de cumpărat, de organizat, de comandat și de plănuit o grămadă de lucruri care am descoperit că necesită mulți bani. O nuntă nu se face ușor…”, ne spune tânăra de 28 de ani din Mehedinți.

————————————–

„E adevărat că nu mai poți strânge bani așa ușor aici în Anglia. Acum e foarte greu. Chiria e coșmarul tuturor. Noi dăm un salariu întreg pe o lună de zile. Dar e mai bine decât în țară și dacă știi să te drămuiești cu celelalte cheltuieli, să mai strângi cureaua la cumpărături, atunci nu e imposibil să îți transformi dorințele și visurile în realitate. Trebuie doar să fii mai adunat.”

Mirela, 27 de ani

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!