Personalități celebre care nu ar fi existat în realitate

Articol publicat in sectiunea Curiozităţi pe data 14 august 2015

Robin HoodNu este întotdeauna ușor să discerni care dintre personalitățile celebre ale trecutului sunt reale și care sunt simple personaje de legendă. Multe cronici istorice sunt incomplete sau învăluite de mit, iar altele se contrazic sau sunt, pur și simplu, opere de ficțiune. De la cel mai iubit „haiduc” al Angliei la fondatorul Spartei, aflați mai multe despre cinci figuri istorice a căror existență rămâne discutabilă.

Regele Arthur

Protectorul castelului Camelot este unul dintre cei mai cunoscuți monarhi din istorie, însă mulți cronicari cred că povestea sa este o simplă legendă, la fel ca sabia din stâncă.

Despre curajosul rege Arthur se scrie că a respins un atac saxon asupra Angliei în secolul al V-lea sau al VI-lea. Cu toate acestea, deși ar fi câștigat 12 bătălii consecutive împotriva invadatorilor, marele rege nu apare în singura istorisire a conflictului. Mai mult, o descriere completă a lui Arthur a apărut pentru prima dată în secolul al IX-lea, iar povestea doamnei Guinevere și a faimoșilor cavaleri ai mesei rotunde a apărut de-abia în secolul al XII-lea în cartea „Istoria regilor Angliei” a lui Geoffrey din Monmouth.

Pitagora

Teorema lui Pitagora este învățată acum de aproape orice copil din lume la ora de matematică, însă despre omul care ar fi formulat-o pentru prima dată se știu prea puține. Gânditorul grec ar fi trăit în secolele V și VI î.H. El a intrat în istorie ca filosof și matematician, însă în Antichitate ar fi fost mai cunoscut drept liderul spiritual al unui cult obsedat de numerologie, transmigrația sufletului uman și, bizar, efectele negative ale boabelor de fasole.

Cu toate că există aceste detalii despre el, date biografice despre viața sa nu au fost consemnate în nicio cronică. Toate lucrurile enunțate mai sus au fost popularizate de urmașii săi, care s-au intitulat pitagoricieni. Totodată, multe dintre poveștile în care apare sunt adânc ancorate în mit și supranatural. Într-una dintre acestea se spune că Pitagora avea o coapsă aurită, iar într-alta se spune că era fiul zeului Apollo. Chiar dacă Pitagora a existat, este foarte posibil ca nu el să fi formulat pentru prima dată teorema care îi poartă numele, unele dovezi arheologice arătând că și egipteni ar fi avut o idee similară.

Homer

Cronicarii au speculat adesea în legătură cu baza faptică a „Odiseei” și „Iliadei” scrise de poetul grec Homer, însă și în legătură cu existența autorului. Potrivit unor teorii, cel mai mare scriitor grec nu ar fi existat și chiar dacă el ar fi trăit, cel mai probabil nu a fost singurul autor al celor două opere.

Despre Homer se speculează că ar fi trăit în secolul al VII-lea sau al VIII-lea î.e.n., însă detalii despre viața sa nu sunt cunoscute. El este adesea descris ca fiind un bărbat orb care s-ar fi născut pe insula Chios, însă chiar și aceste informații sunt disputate. Lipsa oricăror informații biografice îi face pe unii să creadă că „Odiseea” și „Iliada” au fost scrise de un grup de poeți sau poate provin din cultura populară. Este posibil ca Homer să fii fost cel care le-a cules și le-a dat formă, însă, la fel de bine se poate ca el să fie un personaj inventat pentru a le da un singur autor.

Robin Hood

Faimosul haiduc care fura de la bogați și dădea la săraci a apărut pentru prima dată în baladele și poemele din secolul al XIV-lea și al XV-lea. O serie de indicii istorice arată că anumiți hoți erau cunoscut drept „Rabunhod” sau „Robehod” chiar și înainte de această dată. Cele mai multe istorisiri îl descriu pe Robin Hood ca fiind un om de rând, aflat în fruntea unui grup de bandiți care îl sfida pe detestatul șerif din Nottingham.

Cercetătorii au încercat secole la rând să stabilească identitatea reală a acestui personaj, însă căutările nu au avut niciun rezultat. Cei mai mulți istorici au ajuns la concluzia că poveștile despre Robin Hood și acoliții săi sunt mituri care au apărut din fabule populare despre rezistența împotriva opresiunii.

Lycurgus

Lycurgus a intrat în istorie drept omul care a transformat orașul-cetate Sparta într-una dintre cele mai temute puteri militare ale lumii antice. Cândva între secolele VII și IX î.e.n., acest faimos legiuitor ar fi instituit o serie de reforme dure care reglementau totul de la căsătorie și sex la avere și creșterea copiilor. Cea mai cunoscută dintre acestea este „agoge”, un program riguros, multianual, prin care băieții spartani erau antrenați să devină luptători neînfricați.

Cu toate că nu există niciun dubiu în legătură cu instaurarea acestor reforme, istoricii nu sunt foarte siguri dacă omul în sine a existat în realitate. Spartanii nu și-au transmis istoria în scris, prin urmare, tot ce știm despre ei provine din surse secundare, de multe ori contradictorii. De asemenea, biografia lui Lycurgus conține o serie de incidente mitice. Una dintre povești spune că liderul spartan și-ar fi luat singur viața, înfometându-se. Prin urmare, unii speculează că el ar fi fost o figură similară unui zeu, inventată de spartani pentru a putea atribui întreaga lor cultură unui singur creator.

Autor articol: Ionut Mares

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!