„Am petrecut Paştele printre englezi…”

Articol publicat in sectiunea Diaspora pe data 5 mai 2014

london_easter service

Paştele petrecut într-o familie de intelectuali britanici, lipsit de frumoasele şi bogatele noastre tradiţii şi fără a avea aproape nimic din răsfăţul culinar obişnuit la români, poate fi, totuşi, o sărbătoare plină de tihnă şi căldură sufletească…

Daniel C., un român de 34 de ani din Londra, a petrecut recentele Sărbători Pascale alături de prietena sa englezoaică şi de familia acesteia, în Shrewsbury, un oraş de peste 70.000 de locuitori din vestul Angliei. A fost primul Paşte ne-românesc şi „neortodox” pentru tânărul care, în urmă cu opt ani, a absolvit studii în teologie la Universitatea din Leeds.  „A fost cel mai frumos Paşte pe care l-am petrecut în această ţară, de opt ani de când m-am stabilit în Marea Britanie”, spune acesta.

 

Călătorie spre… Shrewsbury

Aproape trei ore a durat călătoria cu trenul de la Londra la Shrewbury, făcută de Daniel în Vinerea Mare, pentru a petrece Paștele în localitatea natală a prietenei lui, o englezoaică pe nume Laura. „Nu mai petrecusem niciodată Paştele numai printre englezi”, ne-a mărturisit el.

Oraşul Shrewsbury nu este foarte mare, dar „are tot ce are Londra, mai puţin muzeele capitalei”, avea să constate tânărul, în următoarele trei zile.

Prietena sa Laura este medic chirurg în metropola de pe Tamisa şi provine dintr-o familie de medici britanici.

„Tatăl prietenei mele este doctor chirurg la spitalul din localitate, iar mama ei lucrează tot în cadrul NHS (Sistemul Naţional de Sănătate britanic – n.r.). Laura mai are trei fraţi, dintre care unul profesează tot ca medic, în nordul Angliei, la Newcastle. Al doilea este cadru militar şi trăieşte în Israel, iar un altul îşi duce viaţa la Londra”, menţionează Daniel C.

Membrii familiei de englezi care l-au găzduit sunt oameni credincioşi, creştini de rit anglican, a mai precizat tânărul originar din vestul României.

 

La biserică

Paştele britanic nu are absolut nimic care să semene cu tradiţia românească a Sărbătorilor Pascale, declară cu convingere Daniel C.

„Părinţii prietenei mele m-au primit cu multă ospitalitate, dar nu s-au formalizat deloc. Nu au avut loc pregătiri deosebite şi nu au făcut curăţenie în mod special. Nici în bucătărie nu au petrecut prea mult timp”, a observat tânărul.

Paştele la englezi este totuşi special, a constat Daniel. El a fost impresionat de dimensiunea religioasă a sărbătorii şi mai ales de armonia din familie ce se manifestă cu acest prilej. „Întreaga sărbătoare este una spirituală şi un pretext pentru fiecare de a se reîntâlni, o dată pe an, cu cei apropiaţi, rude şi prieteni”, afirmă românul.

La anglicani nu există slujbă nocturnă, ca la creştinii ortodocşi. „Am fost doar duminică dimineaţa la biserică, împreună cu toţi membrii familiei Laurei. A avut loc o slujbă specială, echivalentă cu liturghia care se ţine şi la noi în Prima Zi de Paşte. A fost slujbă mare, la care au participat credincioşii din tot oraşul”, a sesizat Daniel.

Participanţii au rămas alături şi după terminarea serviciului religios, pentru a socializa. „Prietena mea Laura şi fraţii ei şi-au revăzut prietenii din copilărie. Am înţeles că în fiecare an, de Paşte, au loc aceste întâlniri, în condiţiile în care, în prezent, majoritatea tinerilor nu mai locuiesc în oraş. Mi s-a părut minunat acest lucru…”, mai spune Daniel C.

——————————————

„A fost prima dată când am sărbătorit Paştele fără ouă roşii. Apoi eram obişnuit ca de Paşte să se facă curăţenie în toate colţurile casei. Pentru englezi contează, însă, doar familia şi prietenii. În rest, nimic nu este special…”

Daniel C., un român care a petrecut ultimul Paşte într-o familie de englezi

——————————————

 

O masă duminicală ca oricare alta

Masa de Paşte „a fost delicioasă”, dar nu specială. „Meniul pregătit de mama Laurei a inclus un aperitiv cu brânzeturi, un fel principal şi desert. Am servit cartofi natur cu sos de smântână şi friptură de raţă, apoi o prăjitură de portocale şi îngheţată de lămâie. Totul a fost foarte gustos. Dar am înţeles că aşa se întâmplă şi în alte duminici. S-a băut şi câte un pahar de vin, dar nimeni nu şi-a mai dorit încă unul…”, subliniază Daniel.

După masă, toţi cei şase membrii ai familiei de englezi s-au aşezat pe canapele, în «living», împreună cu musafirul lor român. „Fiecare am mâncat câte un ou foarte mare de ciocolată, în timp ce discutam cu detaşare…”, mai povesteşte acesta.

După amiaza a fost, de asemenea, relaxată. „Am petrecut foarte mult timp în aer liber, în grădina casei părinţilor Laurei. Am jucat tenis de masă, am servit brânzeturi, cu biscuiţi şi struguri; şi am băut şampanie…”, continuă mărturisirile românului.

 

Familia pe primul loc

Paştele la englezi este frumos pentru că este una din puţinele ocazii din an când aceşti oameni se întrunesc în familie, parcurgând distanţe mari, doar pentru a fi alături de cei dragi, crede Daniel C.

„Acesta este modul lor de a sărbători. Am ajuns la concluzia că englezii nu mai au tradiţii pe care le respectă. Au simplificat totul, de la meniu şi până la obiceiuri. Tot ce contează este întâlnirea cu familia şi legăturile emoţionale. Dar în cele trei zile, tot ceea ce fac, fac împreună. Mi-a plăcut acest lucru. Noi, românii, avem impresia că englezii sunt mai puţin afectuoşi, dar nu este aşa…”, susţine Daniel.

El a mai fost plăcut surprins pentru că nimeni din familia sau anturajul prietenei sale engleze nu a manifestat vreo rezervă faţă de originea sa română. „Am fost practic un străin în familia lor, dar m-au integrat repede, prin felul lor sincer, deschis şi prietenos de a se comporta. Nu m-au tratat niciun moment cu distanţare. M-au întrebat despre România şi despre tradiţiile noastre şi m-au făcut să mă simt ca acasă!”, concluzionează tânărul Daniel C.

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!