Am pierdut, suntem învingători

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 9 iunie 2014

Tommy Tomescu şi Violeta Vajda, singurii români înscrişi în competiţia electorală europarlamentară din Marea Britanie, au câștigat. Primul, președintele formațiunii Europeans Party, a fost votat de 10.712 alegători. Cea de-a doua, membră a Green Party, a fost a șaptea candidată pe lista partidului și a fost votată de 12.000 de alegători. Avem, deci, primii doi eurodeputați din istoria imigrației române în UK. Nu avem și consilieri locali, dar primele victorii sunt întotdeauna parțiale. Ideea este, însă, importantă. Vocea europarlamentară a României se aude și de la Londra. Pe de altă parte, avem de gestionat înfrângerea. Partidul cel mai bine clasat în alegeri este UKIP, cu 27,49% din voturi, care va trimite în Parlamentul European 24 de deputați. Supremația jucată între laburiști și conservatori a devenit deja o istorie cam veche, iar ideea pro-europeană (susținută mai ales de liberal-democrați) se cam îndepărtează de țărmurile reci ale Marii Britanii. Nu se știe în ce măsură cei douăzeci de deputați laburiști vor tempera ardoarea patriotică a reprezentanților UKIP, nici pe ce picior vor dansa conservatorii și ecologiștii. Nu chiar pe cel extremist, probabil, dar nici nu vor putea anula discursul anti-imigrație și antieuropean cu care a câștigat echipa lui Nigel Farage. Lăsând la o parte cifrele, UK dă Europei două semnale, total opuse între ele. Votarea unor imigranți care să reprezinte UK în fața UE spune mult despre normalitate, integrare, deschidere față de nou-veniți și față de o Europă care nu mai poate fi despărțită prin ziduri. În același timp, votarea unui partid care și-a construit victoria printr-o strategie anti-imigrație este mai mult o formă de protest decât o opțiune pentru viitorul european. O întoarcere la visul unui naționalism imposibil astăzi, o nostalgie a „purității etnice” atât de mult hulită, chiar de UK, în cazul altor țări. Prin această victorie amestecată cu înfrângere, UK rămâne un spațiu controversat, o șansă și în același timp, un ghinion, o acceptare combinată cu respingere. Desigur, la nivel european, lucrurile nu sunt decise neapărat de sporirea numărului fotoliilor câștigate de partidele extremiste. Jocul nu iese din regulile democrației și nici din limitele valorilor europene. Există un profund „acquis”, o moștenire de realizări, idealuri, soluții și excelente colaborări, există un motor complex și bine gândit al acestei construcții politice.  Mai sunt, încă, țări care visează să adere la UE, fiindcă asta le dă șansa evoluției, ca nivel de civilizație și ca standard de viață. Cei doi români au, deci, mult de luptat. Dar, oare, nu de asta s-au dus acolo?

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!