Plătește chiria! Altfel ești dat afară!

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Poveşti româneşti pe data 21 mai 2015

uk_oameni fara adapost

În Londra, orice zi în plus în care nu ești la zi cu plata facturilor, a plăților la bancă sau a chiriei te poate costa extrem de scump. Atât de scump încât poți chiar să fii dat afară din casa în care locuiești atât timp cât nu ai nici depozit plătit, dar nici bani pentru a achita șederea pe următoarea lună… sau măcar săptămână. Vorbe pe care, din păcate, le-au simțit pe propria piele doi români care au fost izgoniți, în stradă, în plină toamnă, pe simplul motiv că nu au mai avut cu ce să își plătească chiria.

Cei doi au dormit pe o bancă în parc, s-au încălzit a doua zi mergând cu metroul dintr-un capăt în altul și în cele din urmă, au fost nevoiți să își vândă din bunuri pentru a face rost de bani și a se întoarce în România.

 

Au pășit cu stângul pe pământ englezesc

Deseori, se plâng românii din Marea Britanie, că singurii care le fac probleme, se poartă urât, îi păcălesc și le „pun piedici” sunt conaționalii lor. Tocmai de aceea mulți merg pe principiul „dacă întâlnești alți români, fugi cât de repede poți”. Și nu ar fi cu mirare. Drept dovadă stau poveștile celor care au avut de suferit tocmai din cauza conaționalilor lor. Barbu și soția sa Elena au ajuns în urmă cu câțiva ani să doarmă înconjurați de șobolani și de vulpi, pe o bancă în parc, după ce un român de-al lor i-a dat pur și simplu afară din casă. Tânărul de 36 de ani ne povestește prin ce au trecut…

„A fost cea mai neplăcută experiență din viața noastră, pe care nu o doresc nimănui, niciodată. Am rămas fără bani, pentru că, în acea perioadă, mi-am găsit mai greu de muncă, nu aveam chiar toate actele necesare pentru a lucra pe șantier, plus că a durat ceva timp până le-am obținut și asta a fost. Banii cu care venisem din țară s-au dus rapid, iar în ziua în care trebuia să plătim chiria… chiar nu am avut nici măcar o liră în buzunar. Cunoștința la care venisem s-a supărat extrem de tare, mai ales că mai fuseseră între noi câteva neînțelegeri în trecut, plus că nu plătisem depozitul, și nu a mai stat la nicio discuție. Ne-a dat afară de pe o zi pe alta. Era sâmbătă și ne-a spus că duminică trebuie să eliberăm camera. Am simțit și eu și soția că ne cade cerul în cap. Era și multă tensiune, așa că nu am mai avut pe cine să putem convinge, ca totuși să ne mai lase câteva zile, să ne păsuiască, pentru că nu aveam la cine să apelăm și nici nu aveam niciun ban în buzunar. Neavând încotro, ne-am luat lucrurile, cele câteva pe care le aveam, și am ajuns în stradă. Nu ne-a ajutat nimeni dintre cunoștințele pe care le mai aveam prin Londra”, ne povestește tânărul de 36 de ani.

 

O noapte cu vulpile și șobolanii

Cu valizele în stradă, cu gândurile în zeci de locuri, cu disperare și teamă, neavând încotro să se îndrepte, cei doi au înnoptat într-un parc din Londra.

„Era și luna octombrie, când afară chiar este frig. Noi am crezut până în ultimul moment că cineva, din cunoscuți, ne va salva. Ne gândeam că, poate din milă, ne vor suna să ne întoarcem înapoi, mai ales că ne știau situația, însă nu a fost așa. Am dormit, impropriu spus, în acea seară, pentru că am stat mult treji, pe o bancă. Se auzeau numai foșnete prin tufișuri. Mulți șobolani, multe vulpi… dar a trecut. Îmi amintesc că la 5 dimineața, imediat cum s-a deschis stația de metrou Jubilee Line din nordul Londrei, ne-am urcat în primul metrou și am dormit până la celălalt capăt de linie. Era mult mai cald și mai confortabil decât în parc… În cele din urmă, după o noapte cu vulpile, în frig, cu bagajele după noi, nemâncați, obosiți și vai de noi, am mai întâmpinat alte probleme și când am vrut să ieșim de la metrou. Oyster-ele noastre erau fără bani, astfel că barierele nu s-au deschis. A fost necesar să ne rugăm și să îi povestim în câteva cuvinte angajatului de la metrou ce s-a întâmplat, ca să ne lase să ieșim. După toate aceste peripeții, am ajuns în cele din urmă la mine la muncă, lucram într-un site de construcții. Le-am cert ajutor și colegilor mei, dar din păcate, nimeni nu a putut să ni-l ofere. În noaptea aceea am rămas acolo, la job, și am dormit”, ne spune Barbu despre cea mai urâtă experiență din viața sa.

 

Bijuterii la schimb pentru România

Din păcate, deși s-au luptat până în ultimul moment să rămână în Anglia, șansa nu a fost de partea celor doi. Nimeni nu i-a ajutat. Următoarea zi, dis-de-dimineață, s-au îndreptat către un internet și au început să caute anunțuri ale românilor care plecau cu mașina în țară.

„Am început să sunăm și să ne rugăm practic de oameni să ne ia cu ei în România. Le-am povestit prin ce trecusem și, în cele din urmă, un român care mergea până în Deva a acceptat să ne ducă acasă. Am simțit o atât de mare bucurie și ușurare în același timp… nici nu pot explica în cuvinte. Am dat Oyster-ele înapoi, știți că dacă le restitui, poți primi banii înapoi. Cu 10 lire ne-am luat ceva de mâncare. Între timp, un coleg îmi dăduse 100 de lire, bani cu care am plătit drumul în România. Fără niciun ban în buzunar, românul care ne luase, spre țară, a fost destul de drăguț. Ne-a luat și mâncare și ne-a dat și bani ca să ajungem până în București, el a mers doar până la Deva. Și uite așa am ajuns în București… unde ne-am amanetat bijuteriile, de fapt soția mea și-a dat inelele și cerceii ca să facem rost de alți bani și să ajungem în Neamț, la noi acasă”, spune tânărul despre drumul său spre casă, în România.

————————————–

„A fost cumplit. O experiență foarte grea și foarte urâtă. Să ajungi pe stradă pur și simplu, să dormi în parc, să nu ai ce să mănânci și mai mult decât atât, să nu ai bani să te întorci în România și să stai să te rogi de oameni să te ia cu ei în țară, e ceva ce nici măcar nu îți poți imagina, darămite să trăiești.”

Barbu, 36 de ani

————————————–

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!