Poate votăm, până la urmă

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 26 octombrie 2015

Proiectul de lege pentru votul prin corespondență a trecut de Senatul României. Iată o știre care, acum patru ani, era imposibilă. Acum trei ani la fel. Ca și acum doi ani. Ca și acum un an. Ca și acum o săptămână.

Alianța actuală de guvernare a României a făcut, până acum, tot ce s-a putut face ca să blocheze diaspora într-o speranță deșartă, s-o dezarmeze și s-o descurajeze să mai participe la viața politică a României. Nu a fost o întâmplare, a fost o strategie. Și, din păcate, a funcționat. Până când totul s-a răsturnat într-un mod incredibil.  Ne-am pomenit, deodată, cu o tresărire nervoasă a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care și-a amintit, după ani și ani, că diaspora are probleme cu votul. Este o schimbare radicală de abordare. Într-un fel, o anomalie. O ruptură în mentalitatea PSD și a aliaților săi, care, brusc, adică în câteva secunde, au stabilit că diaspora, totuși, există. A fost, cred, o descoperire științifică, bazată pe dovezi aduse de cercetători meticuloși și ușor senili, care arătau că, într-adevăr, acele milioane de români de pe alte meridiane există, sunt în viață și merită să li se acorde un drept constituțional. Drept consecință a acestei descoperiri epocale, Senatul n-a mai stat pe gânduri. Dovedind încă o dată că e o mașină de vot și nu neapărat una de gândire, a pus pe fast forward toate procedurile pe care le amânase ani de-a rândul, ajungând în timp record să aprobe ideea genială a votului prin corespondență, pe care o respinsese cu fermitate și delicatețe atâta vreme.

Privind cu atenție această întorsătură radicală, nu putem să ne bucurăm fără întrebări. Trebuie să recunoaștem, prin aprobarea votului diasporei, puterea actuală se arată hotărâtă să câștige voturi din străinătate. Dar cum de își asumă, totuși, acest risc? Se știe, din toate istoriile electorale recente, că votul diasporei, ca și cel al marilor orașe și al intelectualității, merge împotriva PSD. Cum se știe că votul regiunilor sărace, manipulabile, dependente de politic, merge spre PSD. Extinsă și la nivelul diasporei, această confruntare pare a favoriza mai degrabă dreapta politică, și tocmai aceasta a fost teama stângii din ultimele două decenii. De aceea, decizia Senatului surprinde și lasă să se întrezărească o strategie nouă. Lupta electorală ia alte forme, în care și diaspora s-ar putea să aibă o șansă de exprimare. Deocamdată, votul Senatului trebuie apreciat. E un pas spre normalitate. E și un fel de replică dată Opoziției, care a luptat, până acum, zadarnic, pentru obținerea acestei normalități, neavând majoritatea în Parlament. Pe scurt, este un fel de a spune „OK, vă lăsăm să votați, dar nu uitați că ne datorați această șansă”. Sau, cine știe, poate atribuim strategii suspecte unei atitudini oneste, curajoase, democratice, deschise spre diaspora, așa cum nu a fost până acum?

Viitorul apropiat ne va furniza, fără îndoială, răspunsul.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!