POSTUL PAȘTELUI: CORVOADĂ SAU PURIFICARE?

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii, Timp liber pe data 16 martie 2015

Diaspora romaneasca_Postul Pastelui. Corvoada sau purificare1

 

Românii şi postul

 

Românii creştini ortodocşi au început la 23 februarie Postul Paştelui, o perioadă de renunţare care durează 48 de zile. În tot acest interval, sunt sfătuiţi să se abţină de la alimentele pe bază de carne, lapte și ouă şi grăsimi animale. În plus, cei care postesc ar trebui să petreacă mai mult timp în meditaţie şi rugăciune, să renunţe la bârfe şi să încerce să fie mai buni.

Tradiţia perioadei Postului Mare timp de 48 de zile înainte de Sărbătoarea Învierii este respectată de numeroşi români, fie că aceştia trăiesc în ţara natală sau în străinătate.

Un studiu realizat în urmă cu doi ani de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) arată că şapte din zece români ţin integral sau parţial postul Paştelui. Doar unul din zece (9%) respectă restricţiile alimentare pe toată perioada Postului Mare, aproape unul din doi (45%) recunoaște că obişnuiește să postească doar în zilele de miercuri şi vineri, în timp ce 14% spun că postesc doar în Vinerea Mare, potrivit studiului citat realizat în 2013 pe un eşantion de de 1.500 de persoane (marjă de eroare de ± 2,6%).

 

Postul fără renunţare

Paula a început să ţină postul Paştelui de când era mică şi trăia într-un sat din sudul României şi încearcă să continue această practică şi în prezent, la vârsta de 28 de ani, deşi s-a îndepărtat de locurile natale. Ea recunoaşte, însă, că de cinci ani, de când trăieşte singură la Londra, i se pare tot mai greu să ţină post după obiceiul românesc.

„În România am ţinut post de mic copil. Eram în clasa a 6-a sau a 7-a când am ţinut primul post complet. Nu pentru că m-a îndemnat cineva, nici pentru că aş fi ştiut deja la acea vârstă ce este bine sau ce nu este bine. Dar am crescut într-o familie religioasă şi mergeam săptămânal la biserică. Aveam şi un duhovnic al familiei. Aşa m-au crescut părinţii mei”, îşi aduce aminte Paula.

„M-am decis eu singură. Mama mea gătea mereu mâncare de post şi am mâncat şi eu, fără să îmi spună nimeni că ar fi bine să renunţ la carne, lapte şi ouă.”

De altfel, Paula nici nu percepe postul ca pe o perioadă de reţineri şi abstinenţă. „Nici nu am simţit că mă reţin. Nu cred că am dus dorul cărnii”, precizează românca. Ei i se pare că în ţara ei natală, rigorile postului sunt mai uşor de respectat pentru că perioada Postului Mare coincide cu venirea primăverii şi cu trezirea naturii la viaţă.

 „În România, primăvara apar salatele şi tot felul de legume crude pe care chiar ţi le doreşti”, spune ea. În plus, tânăra îşi aminteşte cum mama ei a descoperit în acea vreme aşa-numiţii „înlocuitori” pentru post.  „Mama mea descoperise atunci că soia este un bun înlocuitor alimentar în perioada postului. Făcea şi sarmale de soia şi îmi amintesc că îmi dădea să beau şi lapte de soia”, adaugă Paula. „Aşa că, după ce am început, am ţinut postul timp de mai mulţi ani, pentru că nu îl percepeam ca pe o perioadă dificilă. Pur şi simplu, aşa se gătea la mine în familie”, concluzionează tânăra.

Ea recunoaşte, totuşi, că postul Paştelui este mai dificil de ţinut decât Postul Crăciunului. „Asta pentru că nu se mănâncă peşte, iar la noi în casă se consuma foarte mult peşte. Postul Crăciunului este mai uşor tocmai pentru că în fiecare weekend este dezlegare la peşte”, ţine să mai remarce Paula.

————————————–

„Nu ştiu cum e acum în România, dar când eram acolo, era mai greu să ţii post. De exemplu, nu găseai fructe iarna… Aici le găseşti, sunt accesibile, dar nu ai timp să petreci ore în bucătărie.”

Paula, despre Postul Mare ţinut de români în Marea Britanie

————————————–

 

Marea Britanie vs. România

Restricţiile alimentare impuse de bisericile creştin ortodoxe în Postul Mare sunt mult mai uşor de respectat în Regatul Unit, comparativ cu România, în opinia Paulei, românca de 28 de ani din Londra. Aceasta datorită abundenţei de produse vegetale ieftine disponibile pe piaţa de consum britanică.

„Cred că în Regatul Unit se poate ţine post mult mai uşor, din acest punct de vedere. Sunt pieţe unde găseşti permanent legume şi fructe de toate felurile, aduse din ţările calde. Roşiile, castraveţii, ardeiul, dovleceii, căpşunile, zmeura sunt foarte bune la gust, dacă ştii de unde să le cumperi”, spune tânăra originară din România.

Posibilităţile de alimentaţie în perioada postului s-au diversificat şi mai mult în cazul postului, de când a aflat că fructele de mare nu sunt considerate „mâncare de dulce”. „Aşa am auzit de la nişte călugări cu care am stat de vorbă în România; că fructele de mare nu sunt considerate de provenienţă animală. Acest lucru cred că este foarte important, mai ales în Marea Britanie, unde astfel de produse se găsesc şi nu sunt scumpe. Oricine poate să îşi cumpere o caserolă cu astfel de produse de la Tesco, comparativ cu România, unde scoicile, creveţii sunt considerate produse de lux şi sunt foarte costisitoare”, mărturiseşte Paula.

Ea recunoaşte că nu a mai ţinut post pe perioade foarte îndelungate de când se află în Regatul Unit. „De când sunt aici nu am ţinut post pe perioade lungi. Chiar dacă am ţinut post, am făcut-o doar miercurea şi vinerea, când mi-am preparat o singură masă. Cred că din comoditate. Dar şi pentru că trăind într-o ţară străină, începi să îţi duci traiul după coordonatele ţării respective. Îmi luam salate turceşti şi trebuia tot timpul să explic vânzătorilor ce înseamnă postul la noi, ca să nu adauge nimic de provenienţă animală. Pe de altă parte, a ţine post aici este mult diferit faţă de România. Acolo, multă lume ţinea post şi acest lucru te încuraja”, mai spune românca.

„Eu cred că aici foarte puţini români ţin post. Internetul este plin de reţete, sunt restaurante vegane. Poţi să ţii post, cu aperitiv, feluri principale, desert. Iar într-un supermarket găseşti tot ce vrei. Dar românii nu cheltuie prea mult, caută întotdeauna să ia produse cu preţuri reduse, renunţând la rigorile postului. Ei muncesc mai mult, gătesc mai puţin, petrec mult timp călătorind; este mai complicat… Aici multora nici nu le mai arde de mâncare când ajung acasă”, mai opinează Paula.

————————————–

„Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

Matei 15, 11; Marcu 7, 15

————————————–

 

 

Postul, aşa cum se ţinea odată…

 

Tradiţia postului rămâne totuşi doar o tradiţie, iar felul în care românii postesc în prezent nu mai seamănă deloc cu modul în care o făceau părinţii şi bunicii lor în trecut, în satele României…

 

Ce frumos era demult…

„Era mai frumos demult, în România”, aşa spun cei mai mulţi români din Marea Britanie când sunt provocaţi să rememoreze momentele deosebite legate de perioada premergătoare celei mai mari sărbători a creştinătăţii, Învierea Domnului. Şi aşa susţine şi Aurelian Cristescu, un român în vârstă de 57 de ani care trăieşte de cinci ani în Londra şi lucrează în construcţii.

„Întotdeauna, prezentul pe care îl trăim este ancorat în trecut; sau cel puţin aşa se întâmplă în cazul meu”, şi-a început Aurelian mărturisirea, când l-am rugat să ne împărtăşească câteva din amintirile sale. Bărbatul este creştin ortodox şi provine dintr-o familie cu şase copii.

„Aici, în Anglia, când mă gândesc la sărbătoarea Paştelui, încerc să readuc în minte nostalgia copilăriei. Nu mai putem să retrăim acele momente… Acum, totul s-a schimbat”, continuă Aurelian, gânditor.

„Atunci, demult, chiar dacă posibilităţile financiare nu se comparau cu cele de astăzi, Paştele era o adevărată bucurie. Toţi oamenii aşteptau Ziua Învierii. Lumea era obişnuită să respecte tot postul, atât din punct de vedere alimentar, prin reţinerea de la mâncare, cât şi spiritual. Eram învăţaţi de mici în familie, dar şi la şcoală, că în Săptămâna Mare trebuie să ne iertăm unii pe alţii, să fim mai buni şi mai milostivi. Spre deosebire de acea perioadă, acum s-a redus totul la bucuria culinară a sărbătorii”, continuă românul cu dezamăgire.

————————————–

„Postul potolește zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesățioase, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și-l ușurează.”

Omilia a X-a la Cartea Facerii, cap. I 

————————————–

 

Fără băutură şi distracţii

Postul Mare era o perioadă lungă şi chinuitoare, pe care o respectau cu stricteţe toţi oamenii, îşi aminteşte Ion M., un român în vârstă de 80 de ani, care a venit la Londra să îşi viziteze băiatul stabilit în capitala Marii Britanii.

„La noi în familie ţinea toată lumea post, mai puţin bătrânii şi copiii mici. Dar şi copiii începeau să fie incluşi în această disciplină după ce împlineau 4-5 ani. Cei mai mulţi oameni din sat ţineau tot postul, dar erau unii care ţineau miercuri şi vineri”, ne mărturiseşte Ion, care a copilărit într-un sat din Oltenia, pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Rigorile postului erau respectate cu sfinţenie, îşi mai aminteşte acesta. „Nu se mânca nimic de provenienţă animală şi totul se gătea numai cu ulei, nu cu unsori animale. Se zicea că nu se mănâncă «de dulce»”, spune el.

Ţăranii din acea perioadă găteau altfel de mâncăruri, unele de mult uitate în lumea modernă. „Se mânca în timpul postului mămăligă mai multă decât de obicei sau pâine goală. Se făcea mâncare de cartofi frecvent. Legumele care se găseau erau urzici, ştevie, spanac. Mai mâncam şi câte o ceapă spartă cu mămăligă sau eventual, ceapă verde. Dar numai ce puteai să iei din grădină sau de pe câmp, primăvara timpuriu. În rest, se mai mânca fasole uscată, varză acră şi era mare bucurie când mama ne făcea gogoşi”, rememorează Ion.

Nici „distracţiile” obişnuite nu mai aveau loc în perioada Postului Mare în satele româneşti de demult. „Nu se făceau şezători, nici horele săptămânale. Nimeni nu făcea nunţi şi botezuri, iar oamenii care ţineau post nu puneau gura pe băutură, chiar dacă aveau în pivniţă butoaie de ţuică şi vin”, mai susţine Ion M.

El îşi mai aminteşte cu câtă nerăbdare aştepta sfârşitul perioadei de post. „Simţeai lipsa hranei, duceai dorul unei mâncări mai bune. De abia aşteptai să treacă postul. Ca şi copii, ne doream să vină mai repede noaptea de Înviere şi să se sfinţească bucatele. Apoi, imediat după ce ieşeam din biserică, deja ciocneam ouă, iar când ajungeam acasă, începeam ospăţul de la primele ore ale dimineţii”, ne-a mai mărturisit Ion.

————————————–

„Încercarea de a compensa abstinenţa de la produsele animale cu produse similare vegetale (cârnaţi de soia, brânză tofu) sau suplimentarea porţiilor cantitativ sunt forme de a te păcăli pe tine însuţi, din punct de vedere spiritual. Esenţa postului este renunţarea la rutina noastră stângace şi presupune recalibrarea vieţii noastre spirituale.”

Daniel Chira, absolvent de master în teologie al University of Leeds

————————————–

 

 

„A renunţa la post e creştineşte”

 

„A renunţa la post câteodată este creştineşte”, susţine Dumitru, un român din Londra care a crescut într-o familie de creştini şi care a primit de mic o educaţie religioasă. El a postit în fiecare primăvară din ultimii 12 ani de când s-a stabilit în Marea Britanie, dar nu a refuzat niciodată o mâncare gătită cu carne de prietenii lui străini, chiar dacă se afla în toiul Postului Mare.

„Mă străduiesc să ţin tot postul, însă de fiecare dată când sunt chemat la masă de prieteni necreştini, din discreţie, nu pot să refuz tot ce mi se pune în farfurie. Nu este creştineşte să răneşti dragostea celui care a gătit pentru tine neştiind că ţii post, doar pentru a face pe grozavul”, spune românul.

În rest, el nu se abate de la regulile impuse de biserica creştin ortodoxă şi consideră că nu este greu să ţii post în Marea Britanie. „Mi se pare mai simplu să postesc în Marea Britanie. Comand mâncarea online şi pot selecta foarte uşor produse vegan, deci exclusiv vegetale”, mai adaugă Dumitru.

————————————–

„Este bine ştiut că dincolo de semnificaţia religioasă a Postului, abstinenţa pe o perioadă limitată de la produsele animale are efecte foarte benefice asupra organismului uman. Numeroase studii medicale, mai vechi sau mai recente, confirmă faptul că prin post, organismul se purifică de grăsimi şi toxine. Am vizionat de curând câteva documentare medicale realizate de BBC, care arătau că postul creşte chiar durata de viaţă şi reglează firesc, natural, greutatea corporală. Cu alte cuvinte, ceea ce Biserica recomandă de secole e confirmat acum de medicină ca având efecte benefice asupra noastră. Postul nu trebuie înţeles ca o sugestie pentru o alimentaţie radicală permanentă şi nici ca o formă de dietă! Ci ca un exerciţiu spiritual menit să ne ajute să participăm cu toată fiinţa la Învierea lui Hristos, cu care dorim să ne împărtăşim mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei…”

Daniel Chira

————————————–

 

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

4 pareri la “POSTUL PAȘTELUI: CORVOADĂ SAU PURIFICARE?”

  1. Ion Spune:

    Postul este o PROSTIE, un obicei prin care Biserica (indifferent de cult) castiga si se imbogateste [e spinarea flaminzirii membrilor ei.
    Singurul care castiga este popa, preotul sau superiorul.
    Prostimea, poporul analfabetizat doar ofera, daruieste, da si plateste ptr ca „asa este obiceiul”, asa „scrie intr-o carte, biblia” etc… 🙂
    CREDINTA adevarata este numai a TA, ca si Iisus, numai EL s-a jertfit, a suferit, a emigrat, s-a dedicate la FEL ca TINE astazi.
    Biserica este formata din Pastori care-si URMEAZA turma, nu din turme care-si urmeaza pastorii smecheri si nesimtiti la nevoile REALE ale turmelor… 🙂

    POSTUL este o prostie de stat: sa te slabeasca, sa fi impotent si lenes, sa DEPINZI de MILA bisericii, sa fi manipulate de popa, biserica, ceilalti membrii, GURA LUMII in care traiesti fara spor, fara viitor…
    POSTUL inseamna sa RENUNTI la hrana si protein si banii sa-i dai bisericii, popilor.
    POSTUL nu TE ajuta sa muncesti, sa gandesti, era o politica comunista: sa fi slab si docil, dependent si cersetor!

  2. Ion Spune:

    Marea Britanie a început aplicarea controlului obligatoriu al pașapoartelor la ieșirea din țară
    Marea Britanie a început de miercuri punerea în aplicare, la punctele de frontieră, a controlului obligatoriu al pașapoartelor celor care părăsesc țara, autoritățile de la Londra susținând că obiectivele acestei măsuri sunt combaterea imigrației ilegale și monitorizarea deplasărilor persoanelor suspecte de terorism, transmit agențiile DPA și EFE.
    Ministerul britanic de Interne a menționat că aceste verificări vor ajuta guvernul să obțină date clare despre străinii care rămân în Marea Britanie după ce le-a expirat perioada legală de ședere, controalele fiind în special un instrument motivat de imigrația ilegală, însă ele vor avea și un rol în asigurarea securități naționale.
    Controalele se vor aplica treptat, în prima lună urmând să fie verificate 25% din pașapoarte, procent care va ajunge la 50% peste încă o lună și la 100% la jumătatea lui iunie. Până în prezent, în Marea Britanie controlul pașapoartelor era obligatoriu numai la intrarea în țară.
    Există și critici ai acestei măsuri, care afirmă că ea ar putea provoca întârzieri în porturi, aeroporturi și în sistemul de căi ferate, dar guvernul de la Londra afirmă că a decis aplicarea treptată a noului sistem tocmai pentru a permite autorităților vamale să se adapteze.

  3. Ion Spune:

    O stewardesă de la compania Tarom a trimis o scrisoare şefilor în care se plânge de condiţiile de muncă.
    Personalul navigant al Tarom se afla in conflict cu managementul companiei, revendicarile fiind legate, in principal, de programul supraaglomerat si salariile mici. , salariatii au trimis mai multe scrisori conducerii, cea mai emotionanta fiind a unei stewardese cu vechime, care a dorit sa-si pastreze anonimatul:
    „Cat despre dumneavoastra, stimabili domni directori, ce sa zic? Ne cereti sa ne facem treaba. In ce conditii insa? V-a trecut vreodata pe la urechi cuvantul SATISFACTIE?… Ma obligati sa ma prostituez in zdrente ori de cate ori vin la serviciu, sa fac frumos cand buzunarul meu plange, sa ma inghesui cu toti nespalatii ca sa pot ajunge la locul de munca… sa ma prefac bucuroasa, incantata chiar, atunci cand va avem pasageri la bordul avioanelor. Va multumesc ca m-ati condamnat la un trai indecent, ca mi-ati privat copilul de o educatie decenta, ca va straduiti din rasputeri sa ne umiliti… Va declar cu mana pe inima ca ma simt ostatica incompetentei dumneavoastra!”.

  4. Ion Spune:

    Diferenţa dintre Paştele Ortodox şi cel Catolic. Marea Schismă şi corupţia: Momentul în care catolicii şi ortodocşii n-au mai crezut în acelaşi lucru

    Învierea Domnului este cel mai important eveniment al creştinătăţii. Cu toate că Biserica catolică şi cea ortodoxă sărbătoresc în esenţă acelaşi eveniment, istoria zbuciumată dintre cele două a făcut ca obiceiurile şi ritualul să se schimbe. Interesant este şi faptul că Învierea este celebrată la date diferite şi că doar în ultimii ani s-a pus în discuţie folosirea unei date unice care să fie folosită de ambele Biserici.

    Diferenţe între catolicism şi ortodoxism

    Părintele Ionuţ Aştefănoae de la biserica ortodoxă Sfântul Gherman din Constanţa spune că una dintre diferenteţe majore de ritual ţine de faptul că Sfânta Lumină de la Ierusalim vine numai la ortodocşi.

    „Slujbele la noi au o încărcătură mai mare din punct de vedere dogmatic. La catolici slujbele sunt puţin mai simple. Icoana învierii ne arată că în ortodoxie momentul aceasta înseamnă coborârea la iad a lui Iisus Hristos, scoaterea de acolo a lui Adam şi Eva, biruinţa asupra morţii şi asupra iadului, a păcatului, iar catolicii îl prezintă pe Hristos numai biruitor, cu steagul în mână”, explică preotul constănţean.

    În ceea ce priveşte slujba din noaptea Învierii, la catolici este Mesa, iar la ortodocşi are loc Sfânta Liturghie. Suveranul Pontif merge iese în Poaţa Sfantului Pentru de la Vatican şi rosteşte în zeci de limbi mesajul de Paşte şi binecuvântarea „Urbi et Orbi”. Ortodocşii au parte de o serie de slujbe care culminează cu cea de la miezul nopţii, atunci când marii ierarhi din fiecare regiune a ţării îi îndeamnă cu vorbele „Veniţi de luaţi lumină”.

    Părintele Ionuţ Aştefănoae. FOTO Arhiva Personală

    911 ani de Schismă
    Marea schismă a creştinătăţii s-a petrecut în anul 1054. Cauza ei, spun istoricii Bisericii, a fost corupţia care domnea la acea vreme în Biserica romană.

    Arhimandritul Paisie Fantaziu susţine că „majoritatea popoarelor creştinate nu ştiau nimic despre această corupţie: vinovaţii nu se lăudau cu faptele lor, martorii obiectivi şi curajoşi erau la fel de rari ca astăzi, unii istorici contemporani precizând chiar că aceşti martori „erau tot atât de rari precum căpşunile pe câmp în luna ianuarie”. În 1054, paharul „bizantin” se varsă. În ansamblu, cei doi protagonişti ai Marii Schisme sunt Mihail Kerularios, patriarhul ecumenic al Constantinopolului şi papa Leon al IX-lea”.

    Europa, dupǎ Marea Schismă, împǎrţitǎ între ortodocşi (albastru) şi catolici (portocaliu)

    Conducătorii de ţări de la acea vreme – regi, împăraţi, şefi de guverne, ambasadori, spioni, sfetnici politici şi clerul înalt care aveau acces la tainele din Arhivele Vaticanului ştiau ce se întâmplă. Unii istorici s-au întrebat cum de puteau creştinii să-l respecte pe „sfântul părinte” de la Roma. Istoria confirmă toate acestea prin şicanele teologice care izbucniseră între cele două mari Biserici Creştine, cea de la Răsărit şi cea de la Apus, în special după anul 754, când s-a format Statul Papal.

    „Protagoniştii marii schisme erau ei înşişi întrupările antagonismelor latente dintre cele două mentalităţi, două civilizaţii, două puteri politice. Papa Leon al IX-lea, german, fost episcop în ţara sa natală, un om, altminteri, moral şi bine intenţionat, a fost degeaba un pontif virtuos, el fiind primul de acest gen dintr-o suită de papi, dar nu numai că el a ajuns prea târziu în scaunul papal, dar, mai mult, el nu a beneficiat de credibilitate pentru că era omul de casă manevrat de o dinastie de monarhi, care, în acele veacuri, conduceau la vedere, fără ruşine, alegerile papale.

    Aceşti monarhi erau împăraţii germani din acele secole de întuneric şi decădere. Dispreţului suveran pe care bizantinii îl aveau faţă de papi din cauza înjosirii lor sub toate aspectele se adaugă o serie de neînţelegeri istorice şi culturale. Mai întâi, în timp ce Imperiul Roman de Apus a fost desfiinţat în anul 476, o dată cu căderea Romei sub barbari, iar compartimentele sale deveniseră permanent prada unora şi altora, Imperiul Roman de Răsărit şi-a păstrat întotdeauna, cu demnitate şi măreţie, verticalitatea”, explică arhimandritul Fantaziu.

    Pe de altă parte, relaţiile dintre patriarhii Bisericii Răsăritene şi împăraţii bizantini nu au fost întotdeauna armonioase şi nu o dată s-a întâmplat ca unul dintre împăraţi să destituie un patriarh. Este bine de menţionat şi faptul că odată ce acei doi antagonişti au pierit, situaţia era privită ca un simplu conflict de personalitate, iar relaţii noi stabilite între urmaşii lor era mai echilibrate.

    „De asemenea, puteau exista dispute aprige în legătură cu sfintele icoane şi cultul lor, fără ca, totuşi, să se ajungă la ruperea legăturii fundamentale comune. Şi-apoi dacă la Constantinopol împăratul – sau împărăteasa – dictau mai mult decât se cuvenea, conducătorul politic sau cel bisericesc nu era schimbat, totuşi, în orice moment.

    ​În acest timp, la Roma, spre deosebire de Constantinopol, domnea în continuare haosul, „mafia” prolifera, iar străinii interveneau în toate domeniile. Este adevărat că la Bizanţ, înalta ierarhie bisericească profita şi ea de avantajele materiale din partea autorităţii imperiale cu aceeaşi indecenţă ca a papilor romani, începând cu domnia împăratului Constantin cel Mare, apoi, în Apus, cu imperiul franc, sub Clovis şi urmaşii săi, precum şi sub regele Pepin cel Scurt şi clanul său”, spune părintele Paisie Fantaziu.

    Ruptura dintre cele două Biserici Creştine va deveni definitivă, după unii istorici, nu la 16 iulie 1054, când a fost proclamată oficial de către Roma, ci în 1204, când cavalerii romano-catolici ai celei de-a patra cruciade, având binecuvântarea Papei Inocenţiu al III-lea, iau cu forţa armelor, în stăpânire, Constantinopolul şi îşi croiesc state cruciate din Imperiul Bizantin.

    „În decembrie 1965, prin declaraţia comună subscrisă de patriarhul Atenagora al Constantinopolului şi de papa Paul al VI-lea s-au anulat anatemele din 1054, care au declanşat marea schismă a Bisericii Creştine. Un pas însemnat spre reconciliere s-a făcut! Dar până la communio in sacris mai sunt necesare eforturi susţinute din ambele părţi. Nădăjduim cu toţii în lucrarea cât mai curând a Sfântului Duh”, încheie arhimandritul Paisie Fantaziu.

Spune-ti si tu parerea!