Povestea de succes a unei românce în SUA

Articol publicat in sectiunea Diaspora în lume pe data 17 noiembrie 2014

SUA_Catalina Achim_profesor chimie

O româncă predă chimie pentru studenţii de la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh. Face parte din primul val de imigranţi de după Revoluţie şi povestea ei de succes a fost remarcată de presa locală.

Ca profesoară de chimie, când simte că studenţii săi au o curiozitate anume, Cătălina Achim elimină rapid din discuţii orice subiect despre Dracula. „Le arăt unde e Transilvania pe hartă şi unde e România, şi le spun că plantez usturoi în grădina mea”, spune ea, potrivit Pittsburgh Post-Gazette, preluat de Ziare.com.

România este cunoscută cel mai bine ca locul nașterii miturilor cu vampiri, dar şi pentru greutăţile îndurate de oameni sub conducerea comunistă între 1947 și 1989. Raţionalizarea hranei şi lipsa utilităţilor erau parte a traiului de zi cu zi, după ce dictatorul Nicolae Ceauşescu impusese politici sociale stricte, iar orfelinatele pline de copii abandonaţi au devenit lucruri comune, reaminteşte publicaţia americană.

Cătălina spune că părinţii săi au avut grijă să o ferească de greutăţile vieţii. „Era greu, dar nu cum era şi pentru alţii, însă acum am foarte puţină toleranţă când fiul meu îmi spune că nu-i place o marcă anume de suc de portocale”, explică ea.

 

Hotărâtă să părăsească România

SUA_Catalina Achim_profesor chimie1

Cătălina era hotărâtă să părăsească România la prima ocazie care i se oferea. În 1993, la doi ani după colapsul Uniunii Sovietice, românii erau mai liberi să călătorească în străinătate şi, la 27 de ani, Cătălina era gata să o facă. Luând decizia de a-şi lăsa fiul de doi ani în grija temporară a părinţilor săi, ea a ajuns în Pittsburgh, cu două genţi şi cam atât. „Câteodată trebuie să faci alegerea dificilă, dar e cel mai bine pe termen lung”, spune ea.

Femeia a decis să-şi ia doctoratul de la CMU pentru a-şi urma visul: studiul chimiei organice. Ea s-a dus la Harvard în 1999 pentru a-şi completa studiile, dar s-a reîntors la Pittsburgh după doi ani, pentru un post la CMU. Românca respinge sugestia că a fost un act de curaj să vină într-o ţară străină pe cont propriu, când era tânără. Sora ei mai mică venise cu câţiva ani mai devreme şi Cătălina spune că era foarte concentrată să-şi atingă ţinta.

„Sunt de acord că era nevoie de ceva curaj, dar ştiam că a avea o educaţie şi a urma o universitate era important”, recunoaşte ea, adăugând că şi-a adus fiul după trei ani şi că nu regretă că s-a stabilit la Pittsburgh.

Cătălina spune că în acest oraş american a găsit tot ce dorea pentru petrecerea timpului liber şi nevoile sale culturale, fără să aibă la pachet şi senzaţia de aglomeraţie a marilor oraşe. Uitându-se în urmă la sosirea ei în America, spune: „Ar fi trebuit să fiu mult mai puţin nervoasă.” În prezent, vizitează România la fiecare doi sau trei ani şi îşi aduce adesea părinţii în SUA, dar nu crede că ei vor veni vreodată aici pentru totdeauna.

„Sunt două licee în oraşul de 10.000 de locuitori unde locuiesc, iar mama mea predă la unul şi tatăl la celălalt. Toată lumea îi cunoaşte, ei se simt bine acolo, dar sunt copleșiți când vin în SUA”, povesteşte ea. De câte ori vine în România, Cătălina spune că se simte mai degrabă americancă decât româncă. „E o ţară foarte diferită acum, pentru mine. S-a schimbat atât de mult.”

Autor articol: Ionut Mares

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!