Pragul

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 25 septembrie 2011

Pe masura ce trece timpul, unii dintre romanii stabiliti de mai multi ani in strainatate isi pun problema obtinerii cetateniei. Momentul nu tine de oportunitate, ci de profunzimea unei analize. Hotararea de a depune actele pentru a obtine cetatenia britanica (sau orice alta cetatenie straina) este una cruciala pentru o intreaga existenta. Este pragul care desparte, de fapt, doua atitudini fata de munca in afara granitelor. Prima este cea a stabilirii temporare, din diverse motive. Unii nu au de ce sa ramana la infinit, fiindca ii asteapta acasa familia, altii nu reusesc sa priceapa limba, altii nu se adapteaza si pace, chiar daca ar vrea.

E imposibil de realizat un procentaj al romanilor care vin si, dupa o vreme, pleaca. Ei nu sunt inregistrati nicaieri si nu au datoria sa raporteze nimanui prezenta sau absenta lor pe teritoriul vreunei tari. Doar din momentul in care existenta lor isi gaseste un punct de sprijin, un job legal, o scoala, un curs de perfectionare etc., atunci datele lor incep sa apara prin calculatoarele britanice. Dar asta nu inseamna ca cineva isi bate capul sa le caute si sa le contabilizeze.

Cea de-a doua categorie este mult mai vizibila. Este vorba despre romanii care au deja o locuinta, si-au adus familia, au card de credit si un job pe baza unui contract legal. Existenta lor poate fi dovedita, iar traiectoria ei poate duce spre o eventuala cetatenie britanica, daca toate conditiile acesteia sunt indeplinite. Ramane intrebarea: vrem sau nu? Din momentul in care decizia ne apartine, suntem intre doua lumi, ambele pe aceasta planeta. Lumea din care venim si cea in care vrem sa intram. O noua cetatenie nu inseamna anularea primeia, dar este, cu certitudine, o schimbare radicala de prioritati. Depunand dosarul, incercam sa devenim altcineva. Avem, fireste, acest drept. Nu mai suntem, ca pe vremea comunismului, tradatori de tara. Dar, totusi, relatiile noastre cu Romania devin mai delicate. Invatam alta cultura, ne integram in alta civilizatie, bem, cum se spune, alta apa decat cea de acasa. Uneori, pentru buna devenire a propriei familii, acesta poate fi pasul necesar. Poate nu. Dar, in orice caz, o noua cetatenie ne obliga enorm, fata de statul pe care ni l-am ales si fata de noi insine. Acest pas ne obliga sa reusim. Daca doar cetatenia statea in fata calitatilor si sanselor noastre, atunci iata ca si acest obstacol dispare. Nu mai avem niciun pretext, nu mai putem gasi nicio scuza. Dorintele ni s-au implinit. Si acum?


Etichete: , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!