Prăjiturile românești, pe mesele englezilor

Articol publicat in sectiunea Afaceri românești, Bani, taxe şi beneficii, Diaspora, Poveşti româneşti pe data 1 decembrie 2015

uk_Birmingham_cofetarie romaneasca_cuplu de romani

Românii veniți la muncă în Regatul Unit al Marii Britanii nu au plecat „cu mâna goală” din țara lor. Odată cu ei au adus și o mulțime de idei pe care, mai devreme sau mai târziu, au ajuns să le pună în practică. Cu spirit de întreprinzător în sânge, ei au dezvoltat afaceri care, în momentul de față, le asigură traiul pe tărâmul britanic. Un astfel de exemplu veți descoperi în continuare!

Green Lane 584 nu este doar o simplă adresă din orașul englezesc Birmingham! Acolo este locul de întâlnire pentru sute de conaționali veniți la muncă în Anglia care simt nevoia să se întâlnească și să schimbe opinii despre traiul în UK. Locul nu este ales întâmplător de ei. Acolo funcționează de câțiva ani o cofetărie/patiserie cu specific românesc. Afacerea a fost pusă pe picioare de un cuplu de români. Ideea de a deschide un local de unde pot fi cumpărate produse românești a venit tocmai de la faptul că, pur și simplu, în zonă nu existau asemenea magazine. Astfel, în 2011, într-o zonă a orașului Birmingham  în care trăiesc numeroși români a fost deschisă „Cofetăria/Brutăria Românească”. Robert, patronul localului, recunoaște că începutul unei vieți printre britanici nu a fost ușor, însă faptul că alături de el a fost mereu soția lui, Natașa, a făcut ca ideile să prindă contur, iar afacerea să se transforme într-una de succes.

 

A pus afacerea pe picioare… cu bani împrumutați

Diaspora Românească: Povestiți-ne despre începuturile acestei afaceri. De unde ați avut banii și cum v-ați descurcat cu birocrația englezească?

Robert: După aproximativ patru ani de muncă în Suedia, am venit în Regatul Unit al Marii Britanii, asta se întâmpla prin 2008. Nu mi-a fost deloc ușor. Ca majoritatea românilor, eu și soția mea ne-am bazat pe sprijinul unor prieteni care veniseră în Anglia înaintea noastră. Am muncit și noi pe unde am putut timp de trei ani, după care, având ceva bani strânși, ne-am gândit să îi investim. Am pus pe hârtie câteva idei de afaceri și împreună am căzut de acord asupra acesteia: o cofetărie și patiserie cu produse făcute după rețete românești. Ca orice început a fost destul de dificil, mai ales că ne aflăm într-o țară străină. Nu am avut toți banii, dar nici nu am apelat la credite în bănci, deoarece puneau condiții pe care noi nu le puteam îndeplini. Ne-au venit în ajutor familia și prietenii care, culmea, au privit cu neîncredere ideea noastră. Timpul însă a dovedit că ei au greșit, iar instinctele noastre au fost bune.

Referitor la birocrație, trebuie să recunosc că nu mi s-a părut foarte, foarte complicată. De exemplu, față de cum merg lucrurile în țara noastră, aici nu ai sentimentul că ți se pun  bețe în roată, mai mult decât atât, ești sprijinit dacă vii cu o idee de afacere. După ce ți-ai deschis magazinul sau orice altceva, nu te trezești, ca în România, cu verificări peste verificări, doar-doar o să găsească o neregulă pentru care să îți aplice o amendă usturătoare. În Anglia, ai parte de controale doar dacă ți se face o reclamație.

Mai sunt și excepții, când apar persoane care intră în cofetărie, se uită discret după care ne anunță că sunt reprezentanți ai unei anumite instituții și că în urma verificărilor făcute nu au găsit nereguli. Cel mai important aspect, pentru oricine intenționează să pună pe picioare o afacere în UK, este să își plătească taxele către stat.

 

Savarinele românești, pe mesele străinilor

D.R.: Ce produse puneți la dispoziția clienților?

R.: În fiecare zi, cei care ne trec pragul pot să găsească aici savarine, eclere, ruladă, tiramisu, amandine și felii de tort cu fructe sau de tort diplomat. De altfel, trebuie să vă spun că facem prăjituri și torturi pe comandă pentru diverse evenimente. Mai mult decât atât, pentru că am mulți clienți care doresc torturi personalizate după anumite fotografii, am comandat acel aparat special cu ajutorul căruia putem onora și aceste comenzi.

 

D.R.: Cum sunt prețurile?

R.: Savarinele, cele mai căutate prăjituri și în țară, dar și aici, sunt cele mai ieftine, și anume o liră. Celelalte prăjituri costă două lire. Trebuie să vă spun însă că am modificat gramajul. Spre deosebire de prăjiturile din țară, acestea sunt mai mari. Nu poți să-i oferi unui om care, poate, nu a mai mâncat o prăjitură românească de luni de zile una foarte mică, așa cum le știm pe cele din România.

 

D.R.: Aveți un laborator propriu? De unde vă procurați materia primă?

R.: Da, prăjiturile se fac într-un laborator care ne aparține. Avem personal calificat, venit special din România. Tot de acolo ne vin și produsele pe care le folosim la prăjituri. Avem un distribuitor care ne aduce marfă în fiecare săptămână. Împreună cu angajații mei căutăm să dezvoltăm idei pentru a veni în sprijinul clienților noștri. De exemplu, acum urmează să facem platouri asortate, astfel încât cumpărătorii să aibă posibilitatea să servească mai multe feluri de prăjituri.

 

D.R.: Ce ne puteți spune despre clienții acestei cofetării? Sunt numai români sau sunt și de alte naționalități?

R.: Fiind vorba despre o cofetărie românească, este de așteptat ca numărul clienților români să fie cel mai mare, însă, cu trecerea timpului, prăjiturile noastre au început să ajungă și pe mesele englezilor, polonezilor sau ale altor naționalități.

 

Spusele patronului se adeveresc. După doar câteva minute de stat, în cofetărie intră pe rând: o româncă, un englez trecut de prima tinerețe, o mama însoțită de fiica ei, originare din Bangladesh, și un cuplu de români. Cu toții privesc plini de nerăbdare spre vitrinele cu prăjituri și se hotărăsc cu greu pentru care să opteze. Prima româncă, despre care Romeo îmi șoptește că este o clientă fidelă, pleacă în grabă din cofetărie, nu înainte însă de a cumpăra câteva pâini. Femeia recunoaște că preferă produsele din acest local românesc.

 

D.R.: Ați venit la cumpărături?

Clientă: Da, dar de data aceasta m-am limitat la a cumpăra doar pâine. Obișnuiesc să iau acasă și prăjituri și produse de patiserie, deoarece îmi amintesc de cele din România. Astăzi, însă, am luat doar câteva pâini. De altfel, familia și prietenii mei cumpără pâine doar de aici, este la fel ca pâinea de acasă.

Englezul îi cere vânzătorului patru prăjituri Tiramisu și iese din cofetărie afișând zâmbetul unui client mulțumit. Îl prind din urmă, curioasă fiind să îi aflu părerea despre produsele românești, mai ales că Anglia este recunoscută pentru delicioasele prăjituri făcute după rețete străvechi.

 

D.R.: Ați cumpărat patru prăjituri Tiramisu. Sunt preferatele dumneavoastră sau este pentru prima dată când le încercați?

Peter: Locuiesc în apropiere și, din când în când, le fac o surpriză soției și celor doi nepoți și le cumpăr câte o prăjitură de aici. Sincer, cred că le-am încercat pe toate. Cel mai mult ne plac acestea care au un gust de cafea.

 

Îl las să plece pe englezul devenit client al unei cofetării românești și mă întorc în local, unde un cuplu de români încerca să se hotărască asupra felurilor de prăjituri. Sunt clienți noi, îmi dezvăluie în șoaptă patronul. După câteva minute de „negocieri”, cei doi soți decid să cumpere câte două prăjituri din fiecare fel, care au fost ambalate de vânzător în patru cutii de carton. Facem cunoștință și începem să vorbim. Despre prăjituri, evident!

Cristina: Este pentru prima dată când intru în această cofetărie și recunosc că mi-a fost destul de greu să mă decid ce prăjituri să cumpăr. Până la urmă, am luat mai multe, în ideea că urmează să mergem în vizită la niște prieteni englezi și vreau să le duc și lor prăjituri românești.

Sebastian, soțul Cristinei, ne dezvăluie că a văzut această cofetărie într-o zi când se ducea spre serviciu.

Sebastian: Soției mele îi plac foarte mult prăjiturile și din momentul în care am văzut această cofetărie am știut că acesta este un loc în care îi va plăcea să vină. De altfel, sunt sigur că va deveni un client fidel.

 

Diaspora Românească: Cum vi s-au părut prețurile?

Cristina: Sunt accesibile! Și dacă ar fi fost mai scumpe, tot am fi cumpărat. Suntem la muncă  în Anglia de aproximativ doi ani și simțim nevoia să mâncăm ceva românesc. Nu contează dacă scoatem din portofel câteva lire în plus.

Îmi îndrept privirile spre fetița care aproape își lipise năsucul de vitrinele cu prăjituri. Nu înțeleg limba în care vorbește cu mama ei, dar îmi dau seama că s-a hotărât: vrea o savarină! Mama ei îi spune vânzătorului să le-o pună la pachet, după care revine și cere o furculiță. Cele două se îndreaptă împreună spre o masă din local, iar fetița începe să mănânce cu poftă. Am lăsat-o până când a luat și ultima linguriță de frișcă de pe farfurie, după care am întrebat-o cum i s-a părut.

Sheena: Mi-a plăcut foarte mult această prăjitură. E foarte însiropată și cu multă frișcă, iar mie imi plac prăjiturile cu frișcă. Aș vrea să mai iau una pentru acasă, spune fetița afișând un zâmbet ștrengar spre mama ei.

Mă despart și de aceste cliente ale patronului român și îmi continui discuția cu el. Îmi dezvăluie că este foarte mulțumit când își vede clienții fericiți și, mai spune el, pentru ei are planuri pentru viitor.

Robert: Vreau să diversific sortimentele de prăjituri. Ne-am gândit deja ce fel de prăjituri o să mai facem în laborator. În plus, vreau să facem platouri asortate, astfel încât clienții să aibă posibilitatea să servească mai multe feluri de prăjituri.

 

Ofertă: trei covrigi la o liră

Pe lângă prăjituri, în vitrinele localului stau aburinde și câteva produse de patiserie, care ne amintesc de cele din țara noastră. Patiserul a început să le facă tocmai pentru românii care veneau la cofetărie și întrebau de ele.

 

D.R.: Ce ne puteți spune despre produsele de patiserie? Cum merge vânzarea la ele?

R.: Produsele de patiserie se vând cel puțin la fel de bine ca prăjiturile. Avem plăcintă cu brânză, plăcintă cu mere, cornulețe, covrigi, langoși și cozonac. Am clienți, români sau de alte naționalități, care dimineața, în drum spre locul de muncă, trec pe aici și își cumpără câte o plăcintă și o cafea. De asemenea, foarte bine se vând și covrigii, trei la o liră.

 

Prăjituri pe comandă pentru Crăciun și Revelion

uk_Birmingham_cofetarie-patiserie romaneasca

La fel ca patiseriile și cofetăriile din țară, perioada sărbătorilor se anunță una „de foc” și pentru localul din Birmingham. Clienții fideli au început încă de acum să lase comenzi.

 

D.R.: Sărbătorile de iarnă se apropie, vor aduce ele un val de clienți?

R.: La fel ca în fiecare an de când am deschis, va fi o perioadă foarte aglomerată. Oamenii doresc să aibă pe masa de Crăciun sau pe cea de Revelion produse tradiționale românești și atunci vin să dea comandă la noi. Angajații cofetăriei o să lucreze la flux continuu, astfel încât dacă un român vrea să aibă de Crăciun un cozonac proaspăt, să îl poată cumpăra din localul nostru.

 

D.R.: Faceți și livrări?

R.: În momentul de față, noi livrăm prăjituri și pâine și în alte magazine din două orașe învecinate. În ceea ce privește comenzile primite de la clienți, dacă acestea sunt mai mari, putem face livrarea direct la domiciliu.

 

Planuri de viitor: cât mai multe localuri românești în UK

D.R.: Ce planuri aveți pentru viitor?

R.: Afacerea aceasta cu prăjituri și produse de patiserie a mers mai bine decât mă așteptam. Prin urmare, obiectivul nostru este să deschidem noi localuri și în alte orașe. În ultimii ani au venit în Anglia foarte mulți români. Cu toții simt lipsa produselor de acasă și fac uneori zeci de kilometri pentru a cumpăra câteva alimente cu gust autentic românesc. Vrem să venim în sprijinul lor și să le oferim posibilitatea de a face cumpărături de la magazine aflate în apropierea casei lor.

 

Până când vor avea o cofetărie românească în orașul lor, românii din Regatul Unit al Marii Britanii pot să găsească adresa acestui local din Birmingham printr-o simplă căutare pe Google sau pe Facebook/Cofetărie Birmingham. Patronii cofetăriei au pus la dispoziția clienților și numărul de telefon 074 4233 7169, astfel încât cei care au nevoie de informații suplimentare sau vor să facă o comandă să nu mai fie nevoiți să bată drumul până în Birmingham.

Autor articol: Loredana Petrescu


Comentarii

Spune-ti si tu parerea!