Presă și diplomație

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 15 iulie 2015

Relația diasporei noastre din statele europene cu misiunile diplomatice românești este, în prezent, cel puțin sofisticată. În unele locuri, ea a fost construită cu efort și imaginație,

în alte locuri a fost lăsată în plata Domnului, iar în altele a ajuns la un nivel cu totul derizoriu, dacă nu chiar conflictual. Situația este complicată, iar redresarea ei ține de adaptarea instituțiilor noastre la realitatea ultimilor ani, incluzând pe lista priorităților normalizarea relațiilor cu românii aflați în străinătate. Deocamdată, după alegerile din noiembrie 2014, ne aflăm într-un stand-by incert și ineficient. Subiectul diasporei pare mult prea sensibil pentru oamenii politici, iar subiectul relației acesteia cu diplomația română rămâne într-un misterios con de umbră. Pe această dimensiune a existenței naționale, pur și simplu nu se mai discută nimic. Ocolind cu grijă diplomația română, supusă și ea frământărilor politice din țară și inevitabilelor jocuri de putere din interior, ne putem opri, preț de o clipă jurnalistică, asupra unui diplomat moldovean care merită, prin tot ce a făcut până acum, să atragă atenția României. Este vorba despre ambasadorul Oleg Serebrian, care tocmai și-a încheiat misiunea la Paris și se pregătește să plece la Berlin. Nu traseul său profesional este, însă, demn de adus în fața cititorilor, ci atitudinea lui constantă față de România. Într-o perioadă tulbure, în care Republica Moldova este supusă cu intensitate influenței rusești, iar diplomația ei ar putea da semne de derută, Oleg Serebrian a știut să rămână neutru, lucid, eficient și întotdeauna gata să ajute, prin orice gest diplomatic, țara noastră. Ultimul eveniment organizat în această direcție a fost celebrarea nașterii lui Emil Cioran în cadrul Ambasadei Republicii Moldova la Paris, având drept invitați jurnaliști și intelectuali cu greutate din diaspora română și moldovenească. Acțiunea este perfect justificată, odată ce Emil Cioran și-a trăit tinerețea într-o Românie care avea granița estică la Nistru. Cea mai recentă carte a ambasadorului, tocmai lansată la UNESCO și intitulată „Rusia la răspântie”, îl așază pe diplomatul moldovean  în raport cu  o bine documentată ecuație geopolitică. Este o contribuție de care trebuie să ținem seama în orice analiză a crizei de la est de Nistru, un demers care nu oferă doar explicații, ci avansează și soluții. Dar despre acest subiect vom vorbi cu o altă ocazie, într-un context mai larg, care, în materie de cărți, nu poate ignora scrieri noi și destul de năucitoare, între care „Facebook: Fabrica de narcisism” de Teodor Baconschi și „SRI – 25 de ani”, prima deschidere (ponderată) a serviciului de informații intern spre publicul care abia încearcă să plaseze instituția într-o ecuație informațională despre care nu prea știa nimic. Dar, dincolo de aprecierile asupra unui excelent reprezentant al diplomației moldovenești (am fi avut nevoie de asemenea oameni în diplomația română) sau de texte noi asupra realității României de azi, ziarul nostru lansează o provocare. Avem o diplomație română în statele UE, așa cum avem o presă română în aceleași state. „Diaspora românească” de la Londra propune o analiză a necunoscutei, dar controversatei noastre diplomații, din punctul de vedere al românilor din diaspora. Iar acest mecanism de evaluare trebuie să fie atent, transparent și neutru. Dar el a devenit, inevitabil, necesar.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!