Presa și libertatea de expresie în era digitală

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 2 noiembrie 2015

uk_jurnalism de investigatie

Un eveniment organizat de Centrul Cultural Român de la Londra în această lună a adus în discuție provocările pe care le încearcă jurnalismul într-o epocă digitală și o piață globală cum sunt cele de azi. Am vrut să afăm mai multe despre problemele pe care le înfruntă jurnaliștii când lucrează cu guverne netransparente și surse vulnerabile, așa că i-am întrebat pe doi dintre vorbitorii de la conferință cât de greu e să oferi informații nefiltrate și cum poate jurnalismul transfrontalier să contribuie la o societate deschisă și democratică.

La conferința „Jurnalismul transfrontalier” am aflat despre investigațiile colaborative între jurnaliști din țări diferite și despre cum tehnologia poate să ajute în aceste colaborări. I-am întrebat pe Crina Boroș și pe Craig Shaw, jurnaliști de investigație, cum interacționează cu autoritățile, care sunt metodele curente de cercetare, cum se folosesc jurnaliștii de unelte digitale și baze de date, dar și de informații pe care colegi din alte țări le pot obține. Fiecare din cei doi au la activ participări la proiecte de mare impact, care au dus la expunerea unora dintre cele mai mari corupții, fraude sau bande de crimă organizată din ultimii ani.

 

Libertatea presei e rară

„În ceea ce privește filtrarea informației, nimic nu este pe deplin nefiltrat. Orice informație trece printr-un proces, cu excepția faptelor arătate prin cifre sau din baze de date. Dar din punctul de vedere al procentului de cenzurare a anumitor fapte sau subiecte, acesta variază foarte mult. Am avut subiecte respinse din start, dar am avut și articole care s-au publicat fără schimbări. Poate fi frustrant uneori că un subiect prinde sau nu viață depinzând de un editor care decide dacă e știre sau nu, sau care vede necesar un anume unghi pentru cititorii respectivei instituții de presă. În acest caz, jurnaliștii independenți (freelanceri) au opțiunea să ducă informația la un alt ziar, în vreme ce jurnaliștii angajați nu au prea mult de ales”, ne spune Craig Shaw, jurnalist independent, afiliat al Centrului de Jurnalism Investigativ din Londra.

Investigațiile jurnalistice transfrontaliere pot oferi mai multă valoare informației prezentate și, în același timp, ajută la dezvăluirea unor informații incomode în medii unde cenzura este mai mare. „Parteneriatul cu jurnaliști din alte țări dă context unei povești. Un jurnalist poate să citească o mie de rapoarte fără să își dea seama de cum acționează o anumită organizație. Dar cunoștițele locale sunt valoroase, de aceea aceste colaborări sunt foarte importante”, mai spune Craig Shaw.

„Proiectele transfrontaliere sunt mai eficiente pentru că unele documente legale care nu se pot obține de la poliția din UK de exemplu, pot fi găsite ușor în Italia, unde poliția e mai cooperantă”, explică Craig Shaw.

Jurnalistul mai adaugă că „o libertate robustă a presei este rară. În unele țări ostile libertății de expresie poate să fie foarte greu. O măsură care îi poate proteja pe jurnaliști este publicarea simultană a unui material în mai multe țări. De exemplu, cazul jurnalistului turc care a lucrat cu Vice și este momentan în închisoare spune multe. În Turcia, hărțuirea jurnaliștilor este un lucru comun, dar pentru că acest jurnalist are conexiuni cu media din afară, cazul se bucură de publicitate și se pune presiune pe autorități să-l elibereze. Dar nu toți jurnaliștii sunt la fel de «norocoși».”

—————————————

„În ceea ce privește interacțiunea cu autoritățile britanice, am observat că e tot mai greu să vorbești cu un funcționar de stat sau cu un polițist. Avem acces bun la informații despre companii sau cheltuieli bugetare, dar autoritățile sunt mai opace, ca reacție la scandalul ascultării telefoanelor (n.r. în care jurnaliștii britanici au fost acuzați că au ascultat mesajele vocale ale politicienilor și celebrităților, și că au mituit membri din poliție pentru subiecte).”

Craig Shaw, jurnalist de investigație

—————————————

 

Guvernul e cu ochii pe tine

Interacțiunea cu guvernele s-a schimbat în ultimii ani și din perspectiva colectării informațiilor pesonale de către serviciile de securitate națională. După expunerile lui Edward Snowden, o lume întreagă a aflat anvergura acestei supravegheri. În acest context, jurnaliștii de investigație trebuie să își protejeze informația cu care lucrează, și de asemenea și sursa care le oferă aceste informații, care ar putea să sufere repercursiuni în urma publicării. „Există resurse online pentru educarea jurnaliștilor și a surselor împotriva spionajului electronic. Organizații precum Centrul de Jurnalism Investigativ din Londra fac disponibile aceste informații și oferă și cursuri pe această temă. Sursele trebuie instruite de către jurnaliști înainte de a accepta trasnferul de informație sensibilă”, ne spune Crina Boroș, jurnalist de investigație la Greenpeace.

Sfaturile tehnice pe care jurnalista le dă sunt: „Folosește sistemul Tails pe un stick de memorie când utilizezi un computer expus. Folosește TOR ca navigator de internet pentru a ascunde ceea ce cauți. Pentru e-mail-uri, folosește Thunderbird și instalează și o cheie de încriptare PGP/GPG. Dacă ți se fură laptopul, anulează cheile imediat. Există și unelte de depistare a microfoanelor și camerelor ascunse. Nu sunt cele mai ieftine, din păcate. În general, consideră că tot ce spui și scrii rămâne stocat într-o arhivă.”

Printre aparaturile a căror activitate poate să fie înregistrată sunt și telefoanele mobile și laptop-urile. „Când te întâlnești cu sursa, uită-ți telefonul mobil acasă. Și încearcă să ai un laptop încriptat, din care s-au scos camerele video și microfoanele. Nu uita că este greu să previi accesul guvernelor la informația ta”, detaliază Crina Boroș.

—————————————

„Un prieten a cules datele răsfirate în câteva documente online, le-a pus într-un fișier Excel și le-a trimis ministerului care spunea că nu are informația în forma respectivă, cerându-le să-și facă datoria față de cetățenii care urmează să le ceară același lucru. La modul subversiv-constructiv, prin utilizarea uneltelor digitale și a bazelor de date, poți convinge autoritățile publice să nu-ți încalce dreptul la informare.”

Crina Boroș, jurnalist de investigație

—————————————

 

O nouă unealtă: analiza de date

În contextul erei digitale, jurnaliștii se pot folosi de unelte specifice și pentru găsirea informațiilor din baze de date, mai degrabă decât de la persoane. „O bază de date nu este altceva decât o altă sursă. Câteodată povestea este chiar în acele date, altădată este doar un punct de plecare sau o rotiță intermediară. Prin programe gen Excel sau SQL se poate face analiză de informație. Informații nestructurate pot fi aranjate astfel încât să se poată observa șabloane, repetiții, corelări. De exemplu, poți vedea dacă lobby-ul și donațiile unei bănci s-au intensificat în perioada premergătoare unui vot care o afectează. Sau dacă nivelul bunăstării materiale a elevilor afectează prestația la bacalaureat” informează Crina Boroș.

„La nivel conceptual, jurnalismul digital se folosește de câteva unelte pentru o redare științifică și mai rotunjită a realității. În plus, economisești timp când poți efectua aceleași operații matematice de 3.000 de ori printr-un simplu dublu-click. Uneltele electronice mai pot permite extragerea informației din fișierele foto, care pot servi ca dovadă sau pistă de susținere a documentării. Sau, dacă ne referim și la vizualizare, poți crea o hartă a conexiunilor și a legăturilor dintre diferiți indivizi în timpul documentării și astfel se poate urmări cu ușurință firul poveștii”, mai spune jurnalista, printre ale cărei proiecte se numără și participarea la „Swiss Leaks”, prin care a fost dezvăluită corupția de la banca HSBC din Elveția.

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!