PREȚUL STRĂINĂTĂȚII: MUNCEȘTI ORIUNDE ȘI ORICE

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii pe data 25 ianuarie 2016

Diaspora romaneasca_Pretul strainatatii. muncesti oriunde si orice

Se spune despre meserie că ar fi brățară de aur. Ca în multe alte cazuri însă, aceasta rămâne o simplă zicală românească destul de greu de pus în practică. Într-o perioadă în care este dificil să obții un loc de muncă și la fel de dificil de păstrat, românii au învățat să se priceapă la multe. Unii au făcut cursuri în anumite domenii, dar pentru că asta nu le asigura un venit decent au căutat și altceva. Sunt și persoane care au încercat să facă un ban valorificându-și talentul. Pentru foarte mulți conaționali, toate aceste încercări au fost sortite eșecului, drept pentru care au hotărât să își încerce norocul departe de casă, în Regatul Unit al Marii Britanii. Ajunși în această țară, au luat-o de la zero. Nu au mai contat studiile din România și nici anii de experiență în domeniu. Dacă este greu sau este ușor să începi, profesional vorbind, o nouă viață printre străini, o să aflăm din poveștile unor români veniți la muncă în UK.

 

 

De la jurnalist de știri,

la bocanci și vestă reflectorizantă

 

Diaspora romaneasca_Pretul strainatatii. muncesti oriunde si orice_MihaelaSă faci ceea ce îți place și să fii și plătit pentru asta este visul oricărui român! Puțini sunt însă cei care se pot lăuda că au atins acest obiectiv și continuă să muncească într-un domeniu care le aduce satisfacții pe toate planurile. Ce se întâmplă dacă într-o zi constați că jobul care te făcea fericit s-a transformat în unul care îți dă numai bătăi de cap?! De ce ai nevoie pentru a o lua de la capăt într-un domeniu total necunoscut? De ambiție, susțin românii veniți la muncă în UK.

Mihaela are 29 de ani și spune despre ea că nu s-ar fi gândit niciodată să îngroașe rândurile celor care au plecat la muncă în străinătate. Vine însă un moment când vrei să încerci și altceva, poate o fi loc de mai bine. Așa se face că după șase ani în care zi de zi a „alergat” după cele mai bune știri, viața ei a luat o cu totul altă turnură: din jurnalist a ajuns să lucreze ca scanner într-un depozit de electronice și electrocasnice din Anglia.

„Ca orice tânăr care iese de pe băncile facultății, mi-am găsit greu de lucru în România. Am absolvit Facultatea de Litere, dar învățământul ar fi fost ultimul domeniu în care mi-aș fi dorit să activez. În încercarea mea de a găsi un job mi-a atras atenția anunțul postat de o televiziune locală: angajau reporteri! Habar nu aveam cu ce se «mănâncă» această meserie, dar m-am hotărât să îmi încerc norocul. Nu cred că a durat o săptămână până când am început să visez numai știri, să mă trezesc și primul lucru pe care să îl fac să fie acela de a verifica toate site-urile naționale de știri și de a asculta jurnalele unor televiziuni consacrate. Îmi doream să învăț, îmi doream să rămân în această lume în care ești mereu conectat la tot ce se întâmplă în jur. Îmi amintesc faptul că timp de șase luni am mers la serviciu zi de zi, făceam știri care intrau în buletinele locale, însă, cu toate astea, nu eram plătită. Nu era ceva legal, dar sincer nu îmi păsa prea mult, ei spuneau că am nevoie să acumulez experiență, iar eu eram hotărâtă să le dovedesc că merit șansa pe care mi-au oferit-o. Am primit postul respectiv și odată cu trecerea anilor a mai venit o provocare: radioul! Să fii vocea care în fiecare dimineață aduce în casele oamenilor informații proaspete nu este puțin lucru. În cei șase ani în care am practicat această meserie am avut ocazia să călătoresc mult, atât în țară, cât și în străinătate, și să stau de vorbă cu oameni de la cel mai mic nivel până la președintele țării. Recunosc că nu m-am gândit niciodată că voi deveni parte a acelor statistici oferite de instituțiile abilitate, care fac referire la românii plecați peste hotare. Totuși, când nu mai poți să-ți practici meseria așa cum îți dictează conștiința din cauza unor factori externi și când nu mai ești motivat financiar, îți dai seama că trebuie să pui punct și să o iei de la capăt. Așa a venit ideea de a pleca la muncă în Anglia.”

 

De pe tocuri, direct în bocanci

„Nu mi-a promis nimeni marea cu sarea în Anglia și poate din acest motiv nici nu am fost foarte dezamăgită când am constatat că lucrurile pe care puneam eu preț în țară aici nu mai contează. Cămășile, sacourile și pantofii cu toc au fost înlocuite din prima zi cu haine sport, cu bocanci și vestă reflectorizantă. Iar oamenii, ei bine, oamenii nu mai erau nici pe departe de genul celor care îmi erau alături în România. Poate și pentru că am venit plină de convingere că nu am plecat degeaba de acasă, m-am adaptat destul de bine la noul stil de viață, profesional vorbind. Astfel, am spus «Adio!» agendei și pixului și am început munca într-un fabrică de carne. Recunosc că nu mi-a fost deloc ușor să stau 12 ore în picioare, la temperaturi foarte scăzute și să fiu și destul de rapidă astfel încât patronul să mă mai cheme și a doua zi. Cu trecerea timpului, am început să îmi caut locuri de muncă mai ușoare, dar la fel de bine plătite. Am lucrat la o fabrică de cafea, la o seră de flori și la un depozit de împachetat haine. În prezent, pot spune că șansa mi-a surâs: am reușit să obțin un job full-time, ca scanner, într-o companie mare din UK.”

 

 

Meserie frumoasă, dar… prost plătită

 

Diaspora romaneasca_Pretul strainatatii. muncesti oriunde si orice3

Talentul cu care te-ai născut și pe care l-ai șlefuit în timp îți poate asigura un trai decent. Este și cazul unui tânăr din județul Gorj, care, după ce a absolvit cursurile de canto/chitară ale Școlii Populare de Artă din Târgu Jiu, a început să cânte cu diverse formații din oraș. Mai mult decât atât, cultura muzicală și vocea lucrată cu profesioniști i-au adus un job full-time: realizator de programe la un post de radio local. Cum a ajuns Dragoș, vocea de la radio, să fie șofer de FLT într-un depozit din UK o să aflăm în continuare. 

Vorba „viața de artist, noaptea vesel, ziua trist” i se potrivește ca o mănușă lui Dragoș. Deși a terminat studii universitare în domeniul politicii, nu a reușit să își găsească un job bine plătit în orașul său. A trecut la planul B și asta pentru că era și absolvent al unei școli de muzică.

 

trimiteri-sus-4

ROMÂNII DIN UK, O INTEGRARE ANEVOIOASĂ

Profesia de contabil la Londra: școală, interviuri, joburi

Joburi pentru nou-veniții în Regatul Unit

ENGLEZU’ E ALTFEL, DOM’LE…

trimiteri-jos-4

 

„După trei ani de studii, examene și taxe peste taxe am reușit să obțin diploma de absolvent în Relații Internaționale și Studii Europene. Entuziasmul meu a pălit imediat ce am început să îmi caut un job. Peste tot mi se cerea experiență sau referințe de la un alt loc de muncă. Timp de doi ani am tot căutat și am depus zeci de CV-uri. Până la urmă am decis să mă reorientez și pentru că absolvisem și un curs de canto/chitară, am căutat o trupă căreia să mă alătur.     A fost o perioadă frumoasă, cântam la diverse evenimente sau în aer liber la terasele din Târgu Jiu, făceam ceea ce îmi plăcea și asta mă mulțumea. Când venea vorba de bani, lucrurile nu mai erau așa frumoase, câștigam destul de puțin, iar programul era unul destul de obositor. Câțiva prieteni m-au sfătuit să îmi încerc norocul la radio și pot spune că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Să faci omul să zâmbească doar auzindu-te, fără să știe cum arăți, să cauți mereu cea mai bună muzică astfel încât să poți împăca pe toată lumea și să fii la zi cu toate evenimentele din județul tău mi s-a părut cea mai frumoasă experiență. Din păcate, răsplata financiară s-a dovedit și de această dată una insuficientă pentru un trai decent, fie el și într-un oraș mic așa cum este Târgu Jiu. Aveam câțiva prieteni în UK, iar unul dintre visele mele a fost să ajung pe tărâm britanic, așa că în momentul în care mi s-a ivit oportunitatea nu am mai stat pe gânduri, chiar dacă asta a însemnat să renunț la un job pe care îl făceam cu mare plăcere.”

 

Ieri „Vocea de la radio”, azi șofer de FLT

„Pentru mine, începuturile în Anglia nu au fost unele foarte grele. Știam că o să muncesc în depozit, vorbeam foarte bine limba engleză și aveam un grup de prieteni care mă aștepta. Partea cea mai neplăcută a acestei schimbări a fost legată de program. M-am obișnuit destul de greu cu turele de 12 ore, cu pauzele luate la ore fixe și modul alert în care trebuia să mă mișc în depozit. Eu veneam dintr-un domeniu în care nimeni nu te zorea și în care munceam 8 ore, însă în ritmul meu. Îmi amintesc faptul că în primele săptămâni mi se părea că timpul stă în loc, mă uitam mereu la ceas și abia așteptam să plec acasă. Acum, la un an și ceva de la venirea mea în Anglia, pot spune că sunt mulțumit de jobul pe care îl am. Sunt șofer de FLT, lucrez câte patru zile, program de 12 ore, după care urmează patru libere. Îmi permit să mă întâlnesc cu prietenii, să vizitez locuri din UK, să îmi fac noi cunoștințe. Evident, toate acestea se întâmplă și pentru că am un salariu care poate suporta asta. Este trist că după trei ani de facultate am ajuns să lucrez cot la cot cu englezi și oameni din diverse colțuri ale lumii care habar nu au ce sunt acelea cursurile universitare. Vreau să cred, însă, că acesta este doar un episod al șederii mele în Regatul Unit al Marii Britanii și că, în viitor, cu ambiție și perseverență o să găsesc altceva mult mai bun.”

 

 

Din „inima României”, într-un orășel din UK

 

Capitala României reprezintă pentru cei care stau în provincie orașul în care joburile sunt bine plătite, iar șansele să progresezi la locul de muncă sunt destul de mari în cazul în care ai norocul să fii recrutat de o companie importantă. Pentru bucureșteni însă, orașul nu oferă întotdeauna oportunitățile care să ducă la un trai bun. Mai mult decât atât, în ultimii ani, și cei care reușiseră să pună pe picioare mici afaceri s-au văzut nevoiți să renunțe la ele din cauză că nu le mai aduceau profit. În lipsă de alte variante salvatoare, foarte mulți conaționali s-au mutat din „inima României” în diverse orășele ale Regatului Unit al Marii Britanii, acolo unde au obținut joburi bine plătite, iar traiul nu este la fel de costisitor ca în Londra, de exemplu.

 

Patron în România, loader în UK

Robert are 31 ani și este de loc din București. La sfârșitul anului trecut a pus punct traiului destul de greu din capitala României și, împreună cu iubita lui, a venit în Anglia. Dacă în țară reușise să pună pe picioare o afacere, pe tărâmul britanic s-a văzut nevoit să o ia de la zero. Povestea lui este și povestea a mii de români care au lăsat în România familii și prieteni și au plecat printre străini în căutarea unui job care să le ofere o viață mai bună.

„Imediat după ce am împlinit 18 ani am început să îmi caut un job din care să încerc să mă întrețin. M-am angajat în construcții și am lucrat în acest domeniu un an, după care m-am reorientat. Am făcut un curs de instalații sanitare și am început să lucrez în domeniu. Era mult mai ușor decât în construcții și cel puțin la început, găseam destul de multe lucrări. În anul 2011, am mai făcut un pas și mi-am deschis o firmă al cărei principal obiect de activitate erau tot instalațiile sanitare. Mi-am lărgit și portofoliul de clienți și am început să contractez lucrări în diverse județe ale României. Erau perioade în care câștigam destul de bine, însă, din păcate, erau și luni în care clienții se lăsau așteptați sau dacă obțineam vreo lucrare, era vorba despre ceva nesemnificativ, financiar vorbind. În ultima perioadă, afacerea mea începuse să scârțâie tot mai rău, motiv pentru care m-am hotărât să plec în străinătate. Am ales să vin în Anglia deoarece știam că aici se câștigă bani mulți în orice domeniu ai alege să lucrezi. La fel ca majoritatea românilor, odată ajuns în UK, am acceptat orice job. Îmi doream să câștig ceva bani astfel încât să nu mă întorc acasă mai devreme decât aș fi sperat. În momentul de față lucrez ca loader într-un depozit din Crewe, oraș din comitatul Cheshire. Mi-aș dori totuși să pot profesa în domeniul în care am pregătire și o vastă experiență, motiv pentru care în fiecare zi verific anunțurile de mică publicitate în speranța că o să găsesc ceva care să mi se potrivească. Până acum am găsit oferte de lucru doar în marile orașe, dar schimbarea locuinței presupune cheltuieli pe care eu nu mi le permit în acest moment.”

 

Frizeriță acasă, packer în străinătate

Și pentru Georgiana, o tânără în vârstă de 28 de ani, de loc tot din București, plecatul la muncă în străinătate a reprezentat o mare schimbare. Timp de cinci ani a lucrat în orașul său natal ca frizeriță. A fost singura meserie pe care a practicat-o și pentru care s-a înscris la cursuri de specializare. Hotărâtă să își schimbe traiul în unul mai bun, a lăsat în urmă tot ce a învățat și a decis să plece în Regatul Unit al Marii Britanii. Acum lucrează într-un domeniu total diferit.

„Să renunț la jobul pe care îl aveam în țară și să o iau de la capăt la mii de kilometri distanță de casă a reprezentat pentru mine o decizie pe care am cântărit-o cu atenție. M-am hotărât într-un final să vin în UK pentru că în țară nu câștigam suficient cât să îmi fac un rost în viață. Banii după o lună de muncă abia acopereau utilitățile și mâncarea. Acum lucrez, prin intermediul unei agenții de recrutare, ca packer într-o fabrică de cafea și ceaiuri. Activitatea este una total diferită față de ce făceam în România, dar sunt mult mai bine plătită și îmi și place ceea ce fac. În plus, am început să am clienți acasă. Sunt români care au mai mare încredere într-o frizeriță căreia îi pot explica în limba lor cum vor să se tundă, iar pentru mine asta înseamnă un venit în plus.”

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Loredana Petrescu
Etichete: , , , , , , , , , ,

Comentarii

O parere la “PREȚUL STRĂINĂTĂȚII: MUNCEȘTI ORIUNDE ȘI ORICE”

  1. tovarasa nutzi Spune:

    aiurea, de parca in romanica poti sa alegi ,mai ales ca e plata de 2 lei. acolo nu gasesti job nici nu esti platit,ce tot vorbesti?

Spune-ti si tu parerea!