PREȚURILE ÎN UK, PREȚ DE 20 DE ANI

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, UK la bani mărunţi pe data 11 mai 2015

Diaspora romaneasca_Preturile in UK, pret de 20 de ani

Doar acei puțini români care au trăit în Marea Britanie și în urmă cu peste două decenii pot spune cât de mult s-a schimbat viața în regat în tot acest timp. Ei povestesc despre un pământ de-a dreptul miraculos, în care oamenii câștigau bani mulți și cheltuiau atât de puțin…

Aproape toate produsele și serviciile comercializate pe tărâm britanic în urmă cu peste 20 de ani erau mai ieftine decât în prezent. În același timp, salariile erau aproape la fel de mari ca și acum. Așa relatează cei mai vechi imgranți români stabiliți pe aceste meleaguri.

Ei ne induc imaginea unei existențe aproape ireale într-un vis britanic greu de imaginat.

Totul se întâmpla însă cândva, la începutul anilor ’90, pe vremea când românii nu îndrăzneau încă să viseze dincolo de granițele propriei lor țări. Iar cei care au reușit totuși să treacă frontierele țării natale s-au trezit într-un regat minunat, în care accesul lor era cel puțin restricționat, dacă nu chiar interzis…

 

 

Trecut și prezent. Ce s-a schimbat?

 

Începutul anilor 2000. Marea Britanie. O vreme pe care mulți dintre românii care au adunat mai bine de 10 ani în Regatul Unit o regretă enorm. De ce? A fost perioada „cea mai bogată” pentru ei. Anii în care și-au permis orice și de toate. Anii în care au strâns bani, au construit case, s-au plimbat prin întreaga lume. Anii în care și-au transformat dorințele în realitate.

Salariile, spun românii, erau la fel ca și în prezent, numai că viața în Marea Britanie era cu mult mai ieftină. Transportul, chiria și mâncarea erau la jumătatea prețurilor de astăzi.

Ne întoarcem în timp cu aproape un deceniu și îi lăsăm pe românii care au prins acele vremuri bogate să ne povestească viața lor… de atunci.

 

„Ne permiteam să cumpărăm totul”

Românii privesc cu regret, dar și cu dor în trecutul lor din Marea Britanie. Cine a avut norocul să ajungă în urmă cu 15 ani pe aceste meleaguri a simțit cu adevărat ce înseamnă puterea banului. Au fost vremuri în care sume precum 600, 800 sau chiar 1.000 de lire însemnau salariul pe o săptămână. Și dacă mai punem la socoteală faptul că viața de atunci în Regat era una ieftină, atunci nu ar mai fi cu mirare că românii au trăit atunci cea mai prosperă perioadă a vieții lor.

Lăcrămioara, o româncă de 45 de ani din Iași, ne dă detalii concrete despre prețurile din Anglia anilor 2000.

„Cu siguranță era mult mai bine atunci, din punct de vedere financiar. Îți permiteai mult mai multe. De fapt și de drept, puteai cumpăra orice. Bani erau, joburi se găseau, iar prețurile erau cu mult mai mici. În anul 2001, când am ajuns eu aici, îmi amintesc că abonamentul pe o săptămână pe autobuz costa 7 lire, iar salariul pe care îl luam atunci era la fel ca în prezent. Curățenia și construcțiile au fost dintotdeauna foarte bine plătite. Luam și 12 lire pe oră. Dacă stau să analizez, aș putea spune că salariile erau chiar o idee mai mari. Cel puțin al soțului meu. În funcție de lucrarea pe care o avea, câștiga între 600 și 1.000 de lire pe săptămână. Atunci am putut strânge bani mulți. Mâncarea era ieftină, transportul era ieftin, chiriile erau mai ieftine. Pentru o casă cu două dormitoare, cu grădină, plăteam 750 de lire.”

—————————–

„Ne-am permis să cumpărăm totul atunci. De la un ac și până la aragaz, frigider, televizor. Tot ce am în casa din România este cumpărat cu banii pe care i-am câștigat aici. Electrice, electrocasnice, haine, mașină, plus că am strâns și bani. Am plătit cash mașina pe care o avem. Mașina a fost 25.000 de lire, am cumpărat-o din Germania, plus că am strâns și bani mulți cu care ne-am întors în România.”

Lăcrămioara, 45 de ani, despre prețurile din Anglia anilor 2000

—————————–

 

Mai multe mese la restaurant

Pe lângă cheltuielile de zi cu zi, pe care le puteau plăti cu destul de mare ușurință, românii povestesc că și ieșirile la restaurant sau în împrejurimile Londrei erau la ordinea… sfârșitului de săptămână. Aceeași româncă ne spune că orice zi de sărbătoare era un bun prilej să ia masa în oraș. Și nu oriunde.

„Cu două salarii, fără copii aici, am reușit să ne cumpărăm de toate și tot ce ne-am dorit. Peste astea, plecam în fiecare weekend, nu stăteam niciodată acasă. Nu exista sfârșit de săptămână să nu mergem să vizităm muzee sau castele în afara Londrei. Ne plimbam destul de mult. Mâncam la restaurant mult mai des, ne permiteam să ieșim de câteva ori pe lună și să luăm masa în oraș. Acum nu pot spune că nu ne permitem să mai ieșim când avem de sărbătorit ceva, dar preferăm să organizăm ceva acasă. Poate și pentru că este mai ieftin, dar poate că am și neglijat ieșirile acestea la restaurant. Dar oricum, față de prezent, restaurantele erau mult mai ieftine.”

—————————–

„Înainte sărbătoream orice eveniment în oraș: zi de naștere, 1 martie, 8 martie, Valentine’s Day. Știu că aveam un restaurant preferat în Canary Wharf, unul argentinian, unde se mănâncă foarte bine, și lăsam în jur de 90 de lire. Beam câte trei sticle de vin și alegeam unul nici foarte scump, dar nici ieftin. Atât plăteam pentru două persoane. Și numai preparate de top.”

Lăcrămioara

—————————–

 

Anglia, o țară scumpă

Totodată, românii cu ani buni trăiți în Marea Britanie, dar și cu experiența concediilor în alte capitale europene, sunt de părere că Londra (dar și Anglia per total) este poate unul dintre cele mai scumpe orașe din Europa.

„Acum, traiul de zi cu zi a devenit din ce în ce mai scump. Culmea este că salariile au rămas la nivelul anilor trecuți, dar în rest, totul se scumpește de la lună la lună. Utilitățile cresc, chiriile cresc, prețurile la alimente. De la 100 de lire cât lăsam înainte cu câteva luni într-un supermarket, acum lăsăm 130-150. Pe aceleași produse în mare parte. Acum, cei mai mulți bani se duc pe chirie, pe transport și pe mâncare. Hainele nu sunt o problemă aici. Poți cumpăra de la reduceri, sunt magazine unde poți găsi haine bune la prețuri bune, deci nu hainele sunt cele care necesită mulți bani. Într-adevăr, nu aveam mașină la acea vreme și astfel nu exista o cheltuială în plus. Acum avem două și se duc mulți bani și în acest sector: motorină, asigurare, reparații, că se mai strică ceva sau mai trebuie îmbunătățit ceva… ceea ce vreau să spun este că în 2001 motorina era 70 de pence pentru un litru. Îmi amintesc asta, deși nu aveam mașină, pentru că noi, când am ajuns aici, ne-am gândit că se merită să îți cumperi o mașină, pentru că erau ieftine cheltuielile pe care le necesită”, ne spune românca de 45 de ani din Iași.

Și dacă ar fi să facă un exercițiu de imaginație și să se gândească la ceea ce ar face cu banii dacă prețurile ar fi la fel ca în urmă cu 15 ani, Lăcrămioara spune că:

„Cred că scopul ar fi să strângem bani pentru a ne construi o casă în România. Sigur asta am face. Poate că și acum am putea să strângem bani pentru materiale de construcții, dar doar în cazul în care am renunța la cele două concedii pe care le avem în fiecare an. Unul vara, de trei săptămâni undeva la mare în Europa, iar cel de-al doilea, tot de trei săptămâni, la schi, în Austria. Dar e cu dus și întors. N știu dacă sigur asta am face. Pentru că nu mai are rost să tragem, să muncim, să strângem bani, pentru că îmbătrânim repede și mai târziu nu vom mai putea merge nicăieri. Și atunci prefer să trăiesc din plin anii aceștia. Am o casă în România, copiii sunt mari de acum și cel mai probabil vor rămâne aici, nu mai are rost să muncesc acum câțiva ani ca să construiesc o casă nouă în țară. Ar trebui să renunț la multe în următorii ani și nu știu sigur dacă s-ar merita. Mai ales că nu mai avem vârsta pe care o aveam când am ajuns pentru prima dată aici”, spune românca din Iași.

—————————–

„Acum și copiii sunt mari, pretențiile au crescut și ele. Înainte cumpăram haine de la Matalan sau de la magazinele unde aveau haine pentru copii. Erau oferte, nu cheltuiam mult și îi îmbrăcam ieftin. Acum nu se mai poate… Acum cheltuim mai mult de 500 de lire pe lună pe mâncare, înainte nu plăteam nici 200 de lire. Prețurile chiar au sărit în aer la tot ce înseamnă alimente. Acum depinde și de unde cumperi. De exemplu, există o diferență între prețurile de la Sainsburys și cele de la Asda.”

Lăcrămioara

—————————–

 

Față de România: mai bine în Anglia

Și totuși, față de România, viața în Anglia este mult mai bună, din aceste puncte de vedere, spune românca de 45 de ani.

„Poate că în urmă cu 14 ani strângeam bani și pentru că aveam un scop. Voiam să ne întoarcem definitiv în România. Ne-am gândit că vom putea trăi mult și bine cu banii strânși în Anglia, și de-asta ne-am și întors acasă, în România, în anul 2004. Dar nu am putut sta prea mult. Când am văzut că nu puteam cumpăra strictul necesar la copii, cum ar fi iaurt, fructe, o bucată de carne. Costau enorm. De-asta ne-am și întors în 2007, de data aceea am luat și copiii cu noi și am revenit în Anglia. Oarecum, regret acea perioadă. Era altă viață… îți puteai permite orice. Și concedii, și haine frumoase și de calitate, și mâncare de orice fel, și mașini, și chirie, dar cel mai important, și să strângi bani. Acum e mai greu să le faci pe toate acestea. Trebuie să renunțăm din fiecare câte puțin, în primul rând să tăiem concediile de pe listă, pentru că și acolo merg foarte mulți bani, ca să ne atingem un scop. Nu mai e ce a fost! Acum, oamenii care trăiesc aici, rari mai sunt românii care pot spune că strâng bani și se întorc în țară. Pentru că strânsul acesta a devenit greu, dacă nu chiar imposibil”, spune Lăcrămioara.

 

 

Viața în Anglia anilor 2000,

prin ochii altor români

 

„70 de pence îmi amintesc că era o călătorie cu autobuzul, iar salariile erau la fel. Eu acum lucrez pe același salariu pe care lucram acum zece ani de zile. Atunci câștigam 600 de lire pe săptămână și acum tot pe atâția bani lucrez. Chiriile erau mult mai ieftine, mâncarea era mai ieftină”, ne povestește Mihai, un român de 47 de ani din Ialomița.

Cornel, un alt român în vârstă de 51 de ani stabilit în Anglia în urmă cu mai bine de un deceniu, spune că: „Acum 15 ani când am venit eu aici, salariile erau la fel ca în ziua de astăzi, numai că viața era mult, dar mult mai ieftină. Benzina era 37 de pence. Un abonament pe o săptămână pe autobuz era 5.99 de lire. Și 11.50 plăteam pe un abonament pe două zone cu metroul. La Sainsburys, care era un supermarket foarte scump, pe vremea aceea, plăteam 30 de lire pe un coș plin cu de toate. Băutură, plus mâncare pe o săptămână. De fapt, puneam în coș tot ce voiam.”

Și acea vreme a avut dezavantajele sale, ne povestește Sandu, un român de 57 de ani din Baia-Mare: „Singurul lucru de care nu m-am bucurat atunci a fost faptul că, deși aveam bani, nu puteam merge în vacanțe. Am ajuns ilegal aici și nu aveam cum să ies din țară. Nu aveam viză. Era cam frustrant. Aveam bani, dar nu puteam pleca. Abia din 2007 am început să ne facem vacanțele așa cum ne-am dorit, și chiar am vizitat o bună parte din Europa.”

„Un prieten de-al meu, tot român, a cumpărat în urmă cu 10 ani un apartament cu două camere, pe malul Tamisei, cu 60.000 de lire, acum apartamentul valorează 400.000 de lire. Atunci România a avut mult de câștigat. În 2004-2005 s-au scumpit prețurile la apartamente în România, pentru că în acea vreme, mulți trimiteau bani acasă sau se întorceau cu bani și construiau sau își cumpărau case”, ne spune Marian, un român de 34 de ani din Galați.

Petrică este un român de 58 de ani din Bacău care spune că și în agricultură, viața era mult mai roz decât este acum.

„Acum 15 ani lucram la fermă, pe coasta de est, luam 120 de lire pe zi. Bani cash, nu plăteam taxe, nu plăteam nimic. Era bine… venea, de exemplu, supervizorul la noi și ne spunea că avem o comandă, pentru Tesco. 10 paleți pe care trebuia să îi încărcăm și primeam 2.500 de lire. Bani pe care îi împărțeam la șase persoane. Păi, nu ne culcam până nu terminam. Era bani frumoși. 400 de lire într-o singură zi.”

—————————–

Prețuri la kilogram: din anii ’90 până azi

 

  • 1 salariu mediu/lună: £13.760 (1990) <=> £27.200 (2014)
  • 1 carton de 12 ouă: £1.72 (2001) <=> £2.49 (azi)
  • 1 pint lapte: 30p (anii ’90) <=> £1 (azi)
  • 1 cutie de 80 plicule’e de ceai: 46p (2004) <=> £2.49 (azi)
  • 1 pâine proaspătă: 46p (anii 90) <=> £1.50 (azi)
  • 1 porție de cartofi prăjiți cu pește (fish&chips): £1.68 (1995) <=> £5 (azi)
  • 1 pui la rotisor de la supermarket: £2 (1992) <=> £7.15 (azi)
  • 1 casoletă de carne de porc marinată/afumată (~500gr): £2.80 (1999) <=> £4 (azi)
  • 1 pint de bere (la pub): 99p (1988) <=> £4.20 (azi)
  • 1 borcan Ness (100gr): £1.95 (1999) <=> £3.50 (azi)
  • 1 baton Mars: 15p (1980) <=> 60p (azi)
  • 1 pachet Gillette Mach 3 Turbo: £5 (2009, 5 buc) <=> £9 (azi, 4 buc)
  • 1 casă: £69.000 (1990) <=> £247.000 (2013)
  • 1 telefon mobil: £3.000 (1985, Motorola 8000X – primul telefon portabil) <=> £539 (azi, iPhone 6)
  • 1 pereche de blugi Levi’s: £49 (1999) <=> £65 (azi)
  • 1 abonament/sezon la Arsenal: £84 (1981) <=> £985 (azi)
  • 1 consolă PlayStation: £199 (2002, model 2) <=> £350 (azi, model 4)
  • 1 pachet Marlboro: £41(1994) <=> £9.16 (azi)
  • 1 pereche ochelari de soare aviator: £50 (1991) <=> £135 (azi)
  • 1 album CD: 11.11 (2000) <=> £9 (azi)
  • 1 bilet cinema: £4.40 (2000) <=> £9 (azi)
  • 1 nuntă: £15.025 (1990) <=> £21.939 (azi)
  • 1 bilet petrecere Revelion: £100 (1999) <=> £60 (azi)
  • 1 bilet Festival de muzică: £8 (1981) <=> £210 (azi)
  • 1 bilet Alton Towers (parc de distracții): £7.99 (1988) <=> £36.90 (azi)
  • 1 litru combustibil mașină: 78p (2003) <=> £1.27 (azi)
  • 1 bilet autobuz: £1 (2003) <=> £2.40 (azi)
  • rata șomajului: 6,9 (1990) <=> 8,4 (2012).

—————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!