Raportul Senatului SUA despre închisoarea CIA din România

Articol publicat in sectiunea Politică externă pe data 12 decembrie 2014

Ancheta legislativului de la Washington asupra activităților CIA pe glob a dezvăluit detalii despre modul în care spionajul american și-a asigurat colaborarea autorităților de la noi pentru funcționarea „centrului de detenție NEGRU”, anunță ProTV.

Numele de cod folosit de CIA pentru închisoarea care a funcționat în țara noastră între 2003 și 2005 este „Centrul de detenție NEGRU”, puține informații existând pe acest subiect. Raportul comisiei de anchetă a Senatului american, publicat de Washington Post, oferă, însă, o imagine mult mai completă, care ridică mari semne de întrebare și asupra liderilor de la București. De asemenea, deși multe informații sunt cenzurate, raportul dă și numele unor teroriști care au fost deținuți – și torturați – în baza din țara noastră.

Potrivit informațiilor obținute de comisia de anchetă a Senatului SUA, CIA a încheiat în 2002 o înțelegere cu o autoritate din România al cărei nume este cenzurat pentru ca țara noastră să găzduiască un centru de detenție al CIA. În 2003, conducerea CIA a invitat misiunea CIA dintr-o țară al cărei nume este cenzurat să identifice metode prin care poate sprijini autoritatea din România să „demonstreze la cel mai înalt nivel guvernamental cât de mult apreciem cooperarea și sprijinul lor” pentru programul de detenție.

Misiunea a răspuns cu o listă de dorințe în valoare de câteva milioane de dolari (valoarea exactă este cenzurată). Conducerea CIA le-a dat o sumă chiar mai mare în scopul „subvenționării” (în original „subsidy”), iar în toamna lui 2003 a început transferarea deținuților CIA în Centrul de detenție NEGRU.

Unde se află precis acest centru în România? Raportul nu dă niciun indiciu, dar o investigație realizată în 2011 de Associated Press împreună cu televiziunea germană ARD susținea că închisoarea CIA din România ar fi funcționat în clădirea în care în prezent se află Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), pe strada Mureș nr. 4, în sectorul 1 al Capitalei. Un șef al ORNISS a calificat atunci afirmațiile ziariștilor drept ceva „imposibil”.

 

Ambasadorul SUA, mai indignat decât autoritățile române

În 2003, ambasadorul american în România, Michael Guest, a vrut să contacteze oficialii Departamentului de Stat (Ministerul de Externe american) pentru a se asigura că aceștia știu de existența închisorii CIA și posibilul ei impact asupra relațiilor româno-americane. Misiunea CIA din țara noastră i-a comunicat că acest lucru „nu este posibil” și că nimeni din Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de stat, nu a fost informat despre închisoarea din România.

Ambasadorul a considerat poziția CIA „inacceptabilă” și a cerut un act semnat cel puțin de consilierul pe probleme de securitate al președintelui SUA care să confirme că CIA are dreptul să desfășoare programul de detenție. Diplomatul a mai solicitat și un act care să ateste că tehnicile de investigație ale CIA respectă drepturile omului și un ordin explicit care să-i interzică să discute pe acest subiect cu secretarul de stat. Conducerea CIA a cerut atunci intervenția secretarului de stat adjunct Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasador. Armitage a cerut CIA să îl informeze permanent pe el și pe secretarul de stat, pentru ca nu cumva să fie luați pe nepregătite dacă ambasadorul din România va mai ridica probleme legate de închisori.

În mai 2004, dezvăluiri despre abuzurile comise la închisoarea din Abu Ghraib l-au determinat pe ambasador să ceară informații privind condițiile de detenție și metodele de interogare folosite de CIA. În toamna lui 2004, când ambasadorul a cerut să vadă documentele care autorizează programul de detenție, CIA a cerut din nou ajutorul lui Armitage, care a făcut o serie de „remarci dure” privind faptul că el și secretarul de stat au fost ținuți deoparte de discuțiile din Consiliul Național de Securitate (echivalentul american al CSAT) despre programul de detenție al CIA. Armitage ar fi pus la îndoială și rezultatele acestui program.

 

„Oricine vrea e trimis în România”

Într-un e-mail din 15 aprilie 2005, șeful Centrului de detenție NEGRU, unde erau închiși mulți deținuți evaluați de CIA ca fiind „de mare importanță”, s-a plâns că șefii de la sediul central al CIA selectează și trimit la baza sa doar „agenți problemă, cu performanțe sub medie, agenți noi, fără experiență sau oricine dorește și poate să fie delegat la acest centru de detenție”. Rezultatul acestei selecții de personal, potrivit șefului închisorii din România, a fost „obținerea de informații de calitate mediocră sau, îmi permit să spun, inutile”, mai scrie sursa citată.

De altfel, raportul arată în continuare că numeroși ofițeri CIA aveau notate în dosar „probleme personale și profesionale, inclusiv cazuri de violență și abuzuri la adresa altor persoane care ar fi trebuit să ridice semne de întrebare asupra capacității lor de a fi implicați în Programul de detenție și interogare al CIA”. Raportul spune că aceste probleme erau cunoscute de CIA în majoritatea cazurilor.

În 2012, al-Nashiri, care apare în raportul Senatului american ca fiind unul dintre cei deținuți în centrul din România, a depus o plângere la Parchetul General, iar ulterior, România a fost reclamată la CEDO în numele său. Procurorii români au demarat o anchetă, în care a fost audiat în toamna anului trecut ca martor fostul consilier prezidențial Ioan Talpeș. „Mi s-a recomandat să păstrez confidențialitatea acestei discuții avute referitoare la problema închisorilor de pe teritoriul României”, a spus atunci Talpeș. În perioada în care în România a activat Centrul de detenție NEGRU, Talpeș era consilier pe probleme de apărare, ordine publică și securitate națională al președintelui Ion Iliescu.

Autor articol: Amira Damian

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!