Restrictii si drame

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 7 noiembrie 2010

Cei sapte copii romani gasiti muncind in conditii dure in comitatul englez Worchestershire au devenit una din stirile cele mai accesate din ultimele zile. Fiindca e vorba de copii, fiindca e vorba de romani, fiindca e vorba de drama. In cultura engleza, copiii exploatati trimit direct la opera lui Charles Dickens, la tristetea unei copilarii singuratice si la o lume care, daca nu e corectata la timp, o ia razna. Isi pierde sentimentele, rostul, normalitatea. Cititorii au mereu impresia ca se afla in partea buna a lucrurilor, de unde pot judeca, onest si confortabil, intamplarile din partea rea a lucrurilor. Partea rea a lucrurilor se afla de obicei in stiri, caci negativul este marea atractie a jurnalismului, iar stirea pozitiva este mereu prea diluata ca sa atraga atentia. In acest caz, insa, lectura stirii nu dezvaluie doar oroarea chinuirii unor copii. Ea coboara spre sensuri pe care nimeni nu le mai poate trece cu vederea.

Copiii lucrau pentru o companie britanica ce nu detinea acceptul Gangmasters Licensing Autority. Partea cu acceptul nu e zguduitoare, dar caracterul inuman al comportamentului patronilor ramane o imagine puternica in memoria publicului. Dincolo de faptul ca si britanicii au printre ei destule cozi de topor, ideea de rezistenta a intamplarii este aceea ca se lucreaza la negru, in conditiile unui sclavagism modern acceptat, ca toata lumea stie totul, dar nimeni nu face nimic. Munca la negru ar fi imposibila fara un regim absurd de restrictii. Caci orice restrictie cheama dupa ea un abuz. Sau o smecherie. In cazul nostru, restrictiile impuse de statul britanic lucratorilor romani si bulgari au devenit nu doar anacronice in raport cu realitatea internationala, dar si o forma de complicitate cu munca ilegala. Povestea celor sapte copii nu este unica. Si apoi, nu este nevoie ca in scena sa apara copiii ca sa putem realiza caracterul discriminatoriu al situatiei romanilor in raport cu ceilalti lucratori din estul Europei. Numai ca aceasta simpla constatare nu este suficienta pentru a schimba lucrurile macar cu un milimetru. In afara unei analize lucide a avantajelor si dezavantajelor mentinerii restrictiilor, doar o proasta imagine in presa mai misca, uneori, inertia unor masuri ruginite.

O minima ancheta se impune, fiindca ea dezvaluie un sir de lucruri care nu trebuiau sa se intample si care s-au intamplat doar fiindca restrictiile au anulat orice normalitate. Cand se va ridica ceata care acopera consecintele triste ale acestor masuri, vom putea vedea, in ansamblu, cat rau au produs ele, fara a reusi sa salveze altceva decat aparenta unei legalitati.


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!