Reumatismul articular acut

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 17 februarie 2014

amigdaleReumatismul este un termen generic, nespecific, asociat de obicei, in limbajul comun, unor probleme articulare generate de varsta. Insa, din punct de vedere medical, nu exista reumatism, ci peste 100 de maladii reumatismale, produse printr-un mecanism inflamator, dar avand cauze diferite (de natura degenerativa, imuna, autoimuna etc.), cu localizare unica sau multipla, care afecteaza articulatiile si muschii. In acest context, paleta etiologica se largeste si se evidentiaza numeroase boli care afecteaza copiii, adolescentii sau adultii tineri.

Simptomatologie complexa

O astfel de maladie este reumatismul articular acut, boala inflamatorie cu simptomatologie complexa, ce reprezinta o complicatie a unei infectii streptococice incorect sau insuficient tratata. Intr-adevar, la 2-3 saptamani dupa o infectie cu streptococ de grup A, daca aceasta nu a fost diagnosticata si tratata corespunzator, se produc manifestari la nivelul articulatiilor, inimii, pielii sau a creierului, care creeaza un tablou clinic complex, polimorf, dar neunitar.
Afectiunea este de natura autoimuna, fiind cauzata de similitudinea dintre unele proteine microbiene si unele proteine care fac parte din tesuturile umane (cum ar fi miozina, actina, tropomiozina musculara, keratina din piele, laminina din valvele cardiace etc.). Din acest motiv, organismul reactioneaza anormal fata de aceste structuri proprii, asimilandu-le cu cele microbiene, raspunsul traducandu-se prin inflamatie la diverse niveluri, uneori ajungandu-se pana la distrugerea tesuturilor respective. Aparitia bolii depinde insa si de tipul bacterian (unele tulpini fiind mai imunogene), de susceptibilitatea individuala determinata de o predispozitie genetica, dar si de factori sociali (existenta de aglomerari umane mari, starea precara de igiena si de nutritie, calitatea si accesibilitatea la serviciile medicale). In lunile friguroase, aceste imbolnaviri sunt mai frecvente. Afectiunea a fost descrisa de sute de ani, dar abia la sfarsitul secolului al XIX-lea s-a putut corela cu infectia streptococica generatoare.
Semne pe piele. Manifestarile cutanate apar mai rar. Nodulii subcutanati se formeaza mai ales la nivelul genunchilor, coatelor, umerilor, craniului. Nodulii sunt duri, nedurerosi, cu dimensiuni de la cativa milimetri pana la 3-5 centimetri. Pe suprafata pielii, mai ales pe trunchi si membre, poate aparea o eruptie rosie, nedureroasa si nepruriginoasa, cu centrul mai palid si periferia mai intens colorata.
Alte simptome. Febra este un simptom des intalnit, fie inalta, fie joasa, suferind de obicei cresteri o data cu prinderea unei noi articulatii. Mai pot aparea: dureri abdominale, epistaxis (hemoragii nazale) sau determinari pulmonare.
Localizare neurologica. Corneea tradeaza o localizare neurologica a bolii. Este o manifestare mai rara, aparand la aproximativ 10% dintre bolnavi si mai tardiva (dupa 2-3 luni de la infectie). Se manifesta prin miscari dezordonate, involuntare ale membrelor, capului si trunchiului, tulburari de scris etc.

Maladii reumatismale

Afectarea articulara (poliartrita) este cel mai frecvent simptom, aparand in 70%-75% dintre imbolnaviri, dar si cel mai precoce. Ea se observa la nivelul articulatiilor mari ale membrelor (genunchi, glezna, cot, pumn), mai rar fiind afectate soldul, umarul sau articulatiile degetelor. Articulatiile sunt cuprinse pe rand, una cate una, fiecare episod durand 2-3 zile, primele 12-24 de ore fiind de fiecare data cele mai severe. Articulatia este dureroasa, umflata, cu tegumentele calde si rosii, cu limitarea miscarilor functionale.
Cardita reumatismala (afectarea inimii) este cea mai importanta si cea mai grava localizare, aparand in aproximativ 50% dintre cazuri. Ea este cu atat mai frecventa cu cat boala se instaleaza la varste mai mici si reprezinta una dintre cele mai importante cauze de maladii cardiace dobandite (necongenitale). Poate afecta una dintre structurile inimii (pericardul, care o acopera, miocardul, adica muschiul inimii, sau endocardul, care o captuseste la interior, incluzand si valvele) sau inima in totalitatea ei (pancardita). Simptomele sunt: dispnee (respiratie dificila), durere toracica, palpitatii, cresterea sau modificarea ritmului cardiac, oboseala, pana la semne de insuficienta cardiaca. Determinarile valvulare sunt cele mai frecvente, afectand cel mai des valva mitrala (situata intre cele doua cavitati stangi ale inimii) sau valva aortica (care este localizata la emergenta arterei aorte din inima).

De urgenta, la medic!

Uneori, pacientii isi amintesc de existenta unei infectii aparute in urma cu cateva saptamani (angina, rinofaringita, scarlatina, mai rar o infectie sinusala sau dentara ori una cutanata), ceea ce faciliteaza precizarea diagnosticului. Dar acest lucru nu se intampla intotdeauna. Pentru ca legatura dintre aceste afectiuni este confirmata, este important ca sa duceti copilul la medic daca acesta prezinta: durere puternica in gat, chiar fara semne de raceala, o durere in gat cu dificultati la inghitire, cu gatul rosu, amigdalele tumefiate, cu existenta unor depozite albe pe amigdale sau marirea de volum a ganglionilor regionali. De asemenea, daca angina e insotita de o eruptie rosie pe piele, cu o senzatie aspra la pipait, poate semnala scarlatina. La copii, anginele nu au intotdeauna manifestarile clare ca la adult sau adolescent. De aceea, febra peste 38 grade C la un copil sub 3 luni sau peste 38,5 grade C intre 3 si 6 luni poate sugera o infectie streptococica rinofaringiana. Acest lucru e valabil si la sugarii mai mari de 6 luni, care au febra peste 39 grade C sau chiar mai mica, dar care persista mai multe zile. Copiii peste 3 ani, care au o angina streptococica, au, in general, febra mai mare, aproximativ 39 grade Celsius.
Daca apar semnele de reumatism (articulare, cardiace, neurologice sau cutanate), copilul trebuie, de asemenea, consultat cat mai repede de medic. Diagnosticul se pune de un medic specialist reumatolog, pe baza semnelor clinice si de laborator: modificarea testelor de inflamatie (VSH crescut, leucocitoza, fibrinogen si proteina C reactiva marite), determinarea nivelului de anticorpi antistreptococici (cel mai important este testul ASLO, care creste din prima luna de boala, de obicei din primele doua saptamani, se mentine crescut 3-6 luni si se normalizeaza dupa 6-12 luni), culturi din exudatul faringian (care, de obicei, sunt negative). Se mai poate indica o radiografie toracica, electrocardiograma, ecocardiografie sau un examen neurologic.

Tratament

Tratamentul consta in eradicarea infectiei, controlul inflamatiei, ameliorarea simptomelor si prevenirea complicatiilor. Tratamentul antibiotic se face, de obicei, cu penicilina, in doza si pe perioada stabilite de medic. Dupa aceea, tratamentul va trebui continuat pentru prevenirea recurentelor, timp de mai multi ani, cu o ritmicitate stabilita de medic, de obicei pana la 20 de ani sau chiar peste aceasta varsta, daca boala a survenit mai tarziu, in adolescenta. Tratamentul antiinflamator se face cu aspirina sau alte antiinflamatoare, in cazuri grave putandu-se administra si corticosteroizi. In functie de simptomele cardiace sau neurologice, bolnavul va primi o terapie specifica. Profilaxia antistreptococica si tratamentul bolii reumatismale sunt vitale pentru sanatatea copilului si se prelungesc in timp, ele implicand controale periodice la medic si, implicit, un parteneriat eficient cu acesta.


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!