Ritualuri vechi de igienă cel puțin… bizare

Articol publicat in sectiunea Curiozităţi pe data 8 ianuarie 2016

baie medievala

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii încercau să stea curați. Bineînțeles, termenii „curat” și „curățenie” aveau semnificații diferite în funcție de perioada de timp.

Spre exemplu, nu toate culturile aveau chiuvetă și cadă de baie. Mai rău, nu cu foarte multă vreme în urmă, oamenii habar n-aveau de germeni și infecții. Lucruri care astăzi par de la sine înțelese, precum dușul zilnic, spălatul mâinilor, toaleta, găleata de gunoi etc. erau total diferite odinioară, iar instalațiile sanitare în interior erau, practic, inexistente. Oamenii nu puteau folosi toaletele interioare și să tragă apa după folosirea lor. Dacă locuiau la țară, mergeau afară și acopereau murdăria cumva. Metodele exacte variau de la o cultură la alta, însă lucruri precum hârtia igienică și apa curentă pur și simplu nu existau. Dacă trăiau în oraș, nu puteau merge nici măcar în pădure. Își făceau nevoile în oale de noapte ținute sub pat. Dimineața, acestea trebuiau golite, așa că oamenii le aruncau pur și simplu pe stradă. Ceea ce înseamnă că dacă trăiai în Londra în urmă cu câteva sute de ani, ai fi văzut în fiecare dimineață excremente umane zburând pe ferestre. Mai jos veți vedea cum s-a schimbat noțiunea de igienă de-a lungul secolelor.


Iată cele mai bizare ritualuri de igienă din istorie:

 

Igiena corporală

Spălatul mâinilor: În castelele și în casele mari exista un loc unde se puteau spăla pe mâini în timpul meselor. În afara lor, nu existau astfel de locuri. Nu uitați că pe atunci nu se știa de existența germenilor și bacteriilor.

Spălatul pe față: Adesea, nobilii se spălau pe față cu… urină.

Spălatul pe dinți: Romanii se spălau pe dinți cu creier de șoarece.

Baia: Mulți oameni se îmbăiau în aceeași apă. Și de vreme ce nu mulți oameni aveau cadă acasă, băile era de obicei publice.

Necesitățile fiziologice noaptea: Dacă te treceau nevoile în mijlocul nopții, nu făceai altceva decât să bagi mâna sub pat și să iei oala de noapte. Când terminai cu ea, o băgai din nou sub pat și te culcai la loc. A doua zi, oala era golită în stradă.

Ștersul „dosului”: Dacă erai rege în vechime, nu te ștergeai singur la fund. Regii aveau persoane însărcinate cu asta. Acești slujitori cărau toaleta portabilă a monarhului și curățau după el. Bineînțeles, regele trebuia și stres la fund. Contrar a ceea ce ai fi putut crede, poziția era una râvnită în nobilime și era ocupata de copiii ducilor, conților sau marchizilor.

Deodorantul: Nu exista în timpurile străvechi. Toată lumea mirosea urât, însă nimeni nu băga asta în seamă pentru că erau obișnuiți cu miasma. Uneori, destul de rar totuși, regii și reginele foloseau flori pentru a mirosi mai frumos.

Machiajul: Femeile din era victoriană foloseau o pudră pe care și-o dădeau pe față. În loc să se spele, ele adăugau alte straturi. Nu este de mirare că o astfel de practică ducea la îmbolnăvire.

Spălatul hainelor: În secolele trecute oamenii nu-și schimbau hainele. Nici chiar reprezentanții regalității. Aceștia aveau patru costume, unul pentru fiecare sezon. În rarele ocazii când hainele se spălau, se folosea un amestec de urină și sodă.

Perucile: Așa cum probabil vă închipuiți, perucile erau infestate cu păduchi. Mai mult, erau prelucrate cu grăsime animală și tocmai de aceea miroseau îngrozitor și, adesea, luau foc.

 

Igiena mediului înconjurător

Paturile: Acoperișurile caselor erau atât de proaste încât, adesea, găinațurile păsărilor ajungeau în pat.

Podelele: În interior, podelele murdare erau acoperite cu paie. Cele de la suprafață erau schimbate, din când în când, însă cele de dedesubt nu erau niciodată înlocuite. Așa cum vă puteți imagina, podelele erau mediul perfect pentru dezvoltarea bacteriilor.

Gunoiul: Era aruncat într-o groapă care, de cele mai multe ori, era destul de aproape de casă. Aceste gropi erau adevărate focare de infecție.

Străzile: Până în secolul XVIII nu se ocupa nimeni de curățarea străzilor. Cele mai multe dintre străzi erau acoperite cu excremente (atât umane, cât și animale), urină, hoituri de animale și mâncare stricată.

Canalizarea: În unele orașe exista un fel de sistem de canalizare și, de obicei, aceste guri erau descoperite. Iar oamenii își aruncau gunoaiele în ele.

Râurile și lacurile: Erau atât de poluate din cauza gunoiului aruncat în ele, încât în secolul XIV parlamentul englez a stabilit amenzi pentru cei care aruncau, ilegal, reziduurile în ape.

 

Igiena… medicală

Chirurgia: Nu existau instrumente chirurgicale curate. Doar dacă nu consideri urina un dezinfectant bun.

Nașterea: În timpul travaliului, femeilor li se dădeau ulei și oțet cu găinaț de vultur pentru a nu mai avea dureri.

Boala: Dacă te îmbolnăveai odinioară, soluția implica, de obicei, lipitori. Pentru a scăpa de „sângele bolnav”.

Antisepticele: După vin, urina era cel mai folosit antiseptic în epoca victoriană.

Chelia: Pentru scurtă vreme, găinațul de pui amestecat cu potasiu era uns pe cap pentru a vindeca chelirea.

Pistruii: Pistruii erau considerați inestetici și oamenii foloseau sulf pentru a-i îndepărta de pe față.

Autor articol: Bianca Radulescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!