Roman „ratacit” intre disperare și deruta

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 4 noiembrie 2013

sad man

Vieru Lucian este un roman care „bate campii” neobosit, zi de zi si noapte dupa noapte, undeva, in nord-estul Londrei. El poate fi vazut oricand, la orice ora, parcurgand in pas grabit o anumita sectiune din White Hart Lane, strada care se termina in apropierea stadionului echipei de fotbal Tottenham.

Nu are acoperis deasupra capului, nici siguranta zilei de maine. Viata sa este doar o continua ratacire, pe acelasi drum care nu il duce nicaieri…

 

Mesaj de la un necunoscut…

„Un roman a ajuns sa traiasca pe strazi si are nevoie urgenta de ajutor”, a fost mesajul directionat catre redactia Diaspora Romaneasca, intr-o seara de la sfarsitul lunii octombrie. L-am sunat imediat pe cel care transmisese informatia, Petrica Dulgheru, un barbat de 34 de ani care traieste de mai multi ani in capitala Marii Britanii. Am stabilit sa ne intalnim in aceeasi seara, dupa ora 18:00, pe strada White Hart Lane, nu departe de Wood Green, zona din nord-estul Londrei in care locuiesc numerosi romani.

„L-am vazut prima data in urma cu vreo trei saptamani, la inceputul lunii octombrie”, mi-a spus Petrica despre barbatul care isi duce viata pe strada. „Statea in curtea unui depozit de materiale, unde pretindea ca lucreaza ca paznic. Dar mi-a atras atentia fiindca se plimba tot timpul prin ploaie, statea afara. Acolo patronii sunt greci si l-am auzit vorbind cu ei in greceste. Am vazut ca reprezentantii companiei incercau sa il alunge si apoi au chemat politia. Atunci nu stiam ca este roman, dar am intrat in vorba cu el. L-am intrebat de unde este si mi-a spus ca vine din Romania. Am inceput sa comunicam in romaneste si mi-a spus ca s-a certat cu grecii pentru ca avea de recuperat bani de la ei. Tot atunci mi-a mai povestit ca a mai lucrat si pe la o familie de irlandezi si ca acestia l-au ajutat sa isi faca un cont bancar, dar in final nu i-au mai dat cardul bancar si nici banii care i se cuveneau”, ne-a mai marturisit Petrica Dulgheru. Apoi, el a povestit cum a incercat, fara succes, sa il ajute pe conationalul sau „ratacit”: „Sotia mea i-a dat un pachet cu mancare, dar a refuzat. A acceptat doar niste fructe. Si, de atunci, de cate ori o vede tot ii multumeste…”

 

Aparentele inseala

 Lucian Vieru nu a fost greu de gasit, pentru ca isi petrece intr-adevar tot timpul pe o portiune din trotuarul White Hart Lane, o strada lunga din nord-estul Londrei. L-am zarit pasind decis si repejor pe acea parte a strazii unde se afla mai multe depozite de materiale. Intra in curtile firmelor, ba chiar deschidea usile birourilor si schimba cateva vorbe cu angajatii companiilor, de parca toata strada era a lui. Apoi s-a apropiat de noi, iar Petrica Dulgheru, romanul care l-a descoperit ratacind si a fost impresionat de suferinta sa, i-a spus ca am vrea sa il ajutam.

Lucian are 46 de ani, conform documentelor personale pe care le poarta in permanenta cu el, in singurul lui bagaj – „o plasa de un leu”. Mi-a aratat pasaportul fara ezitare; avea copertile roase la colturi si paginile uzate.

Este un barbat destul de inalt si bine facut, fara a fi excesiv de corpolent. O barba bogata, de culoarea parului sau saten deschis, ii acopera fata. Poarta in permanenta peste haine o vesta reflectorizanta si pe cap, o casca de protectie, dintre cele folosite de constructori pe santier. Pare sanatos si om in toata firea, in ciuda aspectului sau neingrijit; doar in aparenta insa, dupa cum aveam sa imi dau seama in momentul in care am inceput sa stau de vorba cu el…

I-am intins la randul meu un pachet consistent cu mancare, pregatit special pentru un om infometat si infrigurat, care sta zi si noapte sub cerul liber. „Multumesc, dar sa nu fie nimic cu carne de porc ca nu mananc”, a ripostat barbatul hotarat. „E varza cu carne… de vita…”, am ingaimat derutat. A primit ezitant, invocand o religie atipica pentru un roman: „Eu sunt «muslim» (musulman – n.r.).” Raspunsul sau ne-a nedumerit, insa, si mai tare…

 

La marginea delirului

Vorbele lui Lucian Vieru sunt mai degraba un delir… „Sunt dezorientat total. Am o infectie la picioare. Sunt distrus… Am fost la spital, dar mi-au dat pastile degeaba… Nu am masina, n-am bani, nu vrea nimeni sa ma ajute. Fratii mei si surorile mele din Romania mi-au spus sa nu mai vorbesc ca sunt un bandit si un hot, un nenorocit…”, insira Lucian, facand pauze lungi intre cuvinte.

Barbatul pe nume Vieru sustine ca este musulman pentru ca s-a nascut intr-o familie de cetateni romani de etnie turca, undeva in Dobrogea. Mai tarziu s-a stabilit la Roman, la nord de Bacau. Iar in Marea Britanie ar fi ajuns in 2009. A lasat in Romania nevasta si copii, si in tot acest timp a lucrat la Londra ca bodyguard, mai pretinde Lucian.

„Vine iarna si nu o sa mai poti sta pe strada…”, incerc sa ii atrag atentia. Cand aude de anotimpul rece tresare; isi duce mana la frunte, schimonosindu-si fata, parca de durere… „Nu stiu ce sa va raspund. Vai, Allah, Allah ma ajuta! Pe cuvantul meu va spun, Allah m-a ajutat mult. Nu pot eu sa ma mai rog la El ca sunt nespalat. Cand aveam unde sa ma spal ma puneam in genunchi si ma rugam tot timpul, dar acum nu mai pot pentru ca nu mai am unde sa ma spal”, continua Lucian vaitandu-se.

Ii propun sa ne insoteasca intr-o zi la Sectia Consulara a Ambasadei Romaniei din Londra. „Cei de acolo te-ar putea ajuta sa te intorci in tara la familia ta.” „Ce sa caut eu la criminalii aia din Romania. Eu vreau sa imi aduc aici copiii si nevasta”, raspunde Lucian Vieru speriat.

Apoi intrerupe discutia brusc si isi cere scuze ca trebuie sa plece. „Te-am vazut cum intri si stai de vorba cu toti cei care lucreaza la firmele de pe strada aceasta. Ce le spui?”, mai reusesc sa intreb in timp ce romanul se pregatea din nou sa intre in curtea unui depozit de materiale. „Ma respect cu ei!”, imi raspunde acesta fara sa stea pe ganduri. „Ma cunosc toti. Eu sunt frate cu toata lumea. Ii respect pe toti, dar sunt multi marsavi, multi hoti. Vor sa iti ia tot, sunt criminali, sunt nazisti… Romanii … Mafie, mafie criminala… M-au batut, m-au rupt cu bataia, cu bata de baseball…”, il mai aud in timp ce se indeparteaza bodoganind…

 

In cautarea unei solutii…

Refuzul de a accepta varianta reintoarcerii in Romania de catre persoanele ajunse in strada si care, in plus, se confrunta cu probleme psihice, are ratiuni si explicatii din punct de vedere psihologic. Ideea reintoarcerii este imposibil de acceptat, ea reprezentand mediul traumatizant initial, deci intolerabil.

„In asemenea cazuri, negarea realitatii si rigiditatea in gandire si comportament menite sa mentina iluzia sunt, de fapt, mecanisme psihice de autoaparare impotriva disfunctiilor psihice. Multi romani persevereaza in scopul lor de a-si gasi un loc de munca, de a face bani sa trimita acasa sau pur si simplu de a trai intr-o tara care le ofera ceva garantii. Este trist ca acesti romani sunt atat de angrenati in satisfacerea nevoilor lor primordiale de supravietuire, incat nu mai pot constientiza adevarata natura a conflictului lor psihic si ignora manifestarile propriilor zbateri si preocupari interioare”, spune psihologul Mihaela Zdrali.

Sectia Consulara nu-i poate obliga pe cetatenii romani sa intre in legatura cu familia, prietenii sau cunostintele acestora, daca ei nu doresc, ne-a spus Oana Gheorghiu, seful Sectiei Consulare a Ambasadei Romaniei la Londra. In plus, avand in vedere regulile de protectie a datelor cu caracter personal, Sectia Consulara nu poate transmite datele lor, in lipsa acordului persoanei in acest sens. Totodata, niciun functionar al Sectiei Consulare nu-i poate obliga pe cetatenii romani sa recurga la sprijinul autoritatilor britanice (Politie, Ambulanta).

„Sectia Consulara acorda permanent asistenta consulara cetatenilor romani care, din varii motive, ajung in situatii dificile in Marea Britanie, fie ca este vorba de accidente de circulatie, spitalizari, decese, persoane disparute, persoane care raman fara adapost, persoane care sunt private de libertate.

Contactati-ne pe adresa consulara@roemb.co.uk sau la numarul de telefon 020 76029833 ori 07889724450, daca doriti sa ne sesizati o astfel de situatie si aveti nevoie de sfaturi utile, daca doriti ca Sectia Consulara sa va acorde asistenta pentru identificarea unei solutii pentru situatia dumneavoastra”, precizeaza Oana Gheorghiu.

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!