Român să fii, noroc să ai!

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 26 octombrie 2015

uk_job

Rare au fost momentele în care românii s-au simțit cu adevărat norocoși pe meleagurile londoneze datorită naționalității lor. Și totuși există cazuri în care oamenii au fost apreciați, lăudați sau au primit un loc de muncă doar pentru simplul fapt că vin de pe plaiuri mioritice. Un exemplu concret este cel al Simonei, o tânără de 28 de ani din Cluj căreia i s-a propus o ofertă de muncă, pe loc. Doar pentru că vorbea românește!

 

Diaspora Românească: Noroc sau altceva?

Simona: Nici nu știu unde să o încadrez. Cred că noroc în supradoză. În mai toate cazurile, oamenii caută un job luni de zile, aplică, așteaptă răspunsuri, se stresează. Am câteva cazuri în jurul meu, colegi de casă care sunt în această perioadă în interviuri și îi văd cât de mult se consumă. Nu mai este ușor să îți găsești un loc de muncă în Londra. Un loc de muncă cât de cât ok. Poate în curățenie și construcții încă se mai pot găsi joburi ușor, dar în rest… mă îndoiesc. Eu lucrez de câteva luni de zile printr-o agenție ca dădacă. E mult de muncă, dar sunt mulțumită de salariu. Prietenul meu lucrează în construcții pentru o companie irlandeză. Ei bine, în ziua aceea, adică vineri pe 16 octombrie, prietenul meu m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să ne vedem undeva, înainte de a ajunge acasă, pentru a schimba cecul pe care tocmai îl primise ca salariu. Compania aceasta îl plătește în fiecare zi de vineri cu un cec. De obicei merge la bancă și depune cecul acolo. Doar că singurul inconvenient este faptul că banii sunt virați în cont după câteva zile. Adică, un cec depus vineri și ai banii în cont marți sau miercuri. Noi aveam nevoie atunci de bani și de aceea am mers la un magazin de servicii financiare. Dacă ai un cec în valoare de 450 de lire și vrei să primești cash imediat, ca să nu mai aștepți toată procedura cu banca, ei îți rețin o taxă în valoare de 20 de lire și îți dau banii pe loc. Magazinul se numește Oakam.

 

D.R.: Și cum a venit această ofertă?

S.: Fiind vineri, era destul de aglomerat acolo, așa că a trebuit să așteptăm. Mai erau și alți români la rând, polonezi și bulgari. Fiecare vorbea în limba lui… În cele din urmă, după aproximativ 20 de minute, când am ajuns în fața ghișeului, prietenul meu i-a spus doamnei de acolo că vrea să ia banii pe acel cec. I-a cerut un act de identitate și i-a spus că trebuie doar să verifice dacă cecul este real sau nu. Cât a completat un formular și a făcut toate aceste verificări, noi am continuat să vorbim în limba română (unde mergem la piață, ce cumpărăm, ce mai avem nevoie), discuții din acestea normale. Totul a fost în regulă, prietenul meu a primit banii, iar la sfârșit, când să plecăm, doamna îmi spune politicos că este managerul magazinului, că a auzit că vorbim românește și că au nevoie de o persoană care să vorbească limba română acolo… să lucreze cu clienții și dacă aș fi interesată.

 

D.R.: Și ai acceptat pe loc sau…

S.: Sinceră să fiu, pe moment m-am blocat. Nu am știut ce să răspund. Am crezut că e o glumă. Chiar mi-a trecut prin minte și ideea că e vreo cameră ascunsă și o să mă văd la vreo emisiune. Nicio clipă în acele secunde nu am crezut că este real. Prietenul meu și-a dat seama că m-am panicat și a răspuns el pe moment. A întrebat care este procedura și ce trebuie să fac. Iar doamna ne-a dat o carte de vizită cu adresa sa de mail și numărul de telefon. Mi-a spus să îi trimit CV-ul și ea mă va suna pentru un mic interviu. Am reușit să întreb și eu dacă e nevoie de experiență în acest domeniu, pentru că nu prea aveam… și doar mi-a zis că nu este o cerință strictă pentru că se oferă training.

 

D.R.: Nu a trecut nicio săptămână de când ai primit această ofertă, ce s-a întâmplat în acest timp?

S.: Am plecat șocată de acolo. Nu mi-a venit să cred vreo câteva ore, însă imediat ce am ajuns acasă, mi-am revizuit un pic CV-ul și l-am trimis. Marți m-a sunat doamna respectivă. Mi-a spus că s-a uitat pe CV-ul meu și că mă încadrez. Că nu este nevoie de experiență, pentru că ei angajează uneori și tineri care au ieșit de pe băncile școlii. Mi-a spus să îi povestesc un pic despre mine și să vorbesc puțin despre sarcinile pe care le aveam la fiecare job trecut pe CV. M-a întrebat unde lucrez în prezent, dacă îmi place să muncesc cu oamenii. Dacă am mai lucrat cu bani și cam asta a fost tot. A doua zi mi-a spus să îi aduc câteva acte de care avea nevoie: pașaport, dovadă de adresă, NINo, un statement bancar și cam atât.

 

D.R.: Trebuie să mai aștepți sau deja ți-au oferit postul?

S.: Încep trainingul luni împreună cu o altă fată, nu știu dacă e româncă sau de altă naționalitate. Timp de trei săptămâni, vom învăța exact ce avem de făcut. Sunt destul de multe servicii: schimb valutar, se pot trimite bani online, dar în rest sunt împrumuturi. Pare destul de complicat așa la prima vedere, pentru că trebuie să știi să analizezi fiecare caz în parte, trebuie să știi dacă omul acela se încadrează. Însă, din câte am înțeles, tu trebuie să introduci câteva date și sistemul lor îți arată tot. Vom vedea acum cum va fi…

 

D.R.: Există posibilitatea să nu rămâi după cele trei săptămâni de training?

S.: Aceasta a fost prima mea grijă, mai ales când am auzit că mai este încă o fată, așa că am întrebat pentru că nu vreau să mă îmbăt cu apă rece. Să mă bucur acum și după trei săptămâni să mă trezesc fără muncă. Însă m-a asigurat că dacă nu o să mă simt stăpână pe mine după această perioadă, mă pot trimite în alt magazin, unde mai este nevoie de personal. Acum vom vedea ce se va întâmpla. Îmi voi da toată silința să rămân aici pentru că pe lângă faptul că este aproape de casă, nu pot să ratez șansa… a fost și încă este o șansă mare. Nu oricine o primește!

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!