Românca de la Gatwick: „Cu visele în nori, dar cu picioarele pe pământ…”

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 8 iunie 2015

uk_aeroport check in

Mulți își doresc un loc de muncă într-unul din marile aeroporturi ale Londrei, dar puțini sunt cei care ajung să își îndeplinească acest vis. Bogdana V. a reușit. Ea este o tânără care în urmă cu aproape patru ani sosea în Marea Britanie din Timișoara, doar pentru că își dorea o viață mai bună. Astăzi, Bogdana face parte din personalul operațional care lucrează la sol pentru o mare companie aeriană cu zboruri pe Gatwick Airport.

 

Urmează-ți visul!

Bogdana V. își imagina că va purta uniformă de stewardesă de când era mică. Apoi, când a crescut, a constatat cu dezamăgire că nu va putea face parte niciodată din echipele de însoțitori de zbor care se urcă zilnic la bordurile aeronavelor. Înălțimea ei este cu puțin sub limita minimă solicitată unei fete care își dorește să ocupe un asemenea post. Totuși, această realitate nu a stat în fața determinării româncei…

„Îmi doream un job în aeroport pentru că este o pasiune de-a mea. Când am venit în Anglia, mi-am dat seama că totul este posibil aici. Începând de la faptul că poți să vezi un avion mult mai aproape față de cum îl vedeam în România – ca un mic punct pe cer. Eram fascinată de simplul fapt că puteam să văd avioanele atât de aproape încât puteam să identific și compania pentru care zboară fiecare”, își amintește Bogdana.

Primul ei loc de muncă în această țară a fost în „cleaning”, adică la întreținerea curățeniei în casele britanicilor, exact așa cum încep multe românce aventura pe aceste meleaguri. A durat doar câteva luni până când tânăra cu studii superioare reușea să obțină un post „la birou” într-o companie britanică. Iar apoi, „am avut norocul să întâlnesc pe cineva care lucrează în aeroport”, precizează timișoreanca. Persoana respectivă i-a furnizat „o grămadă” de informații din acest domeniu. „Am aflat unde aș putea să fac un curs și cât de greu se obține un loc de muncă acolo. Și, încet, încet, am început să mă interesez, să dau telefoane, să văd cât costă și să încep să fac economii în acest scop”, mai spune aceasta.

 

Cursul potrivit pentru jobul dorit…

Timișoreanca Bogdana V. stabilită la Londra în 2011 s-a înscris la un curs pentru cei care își doresc să lucreze pe aeroport, în a doua jumătate a anului trecut. „Apoi, am început să trimit aplicații pentru locuri de muncă. Nu am trimis prea multe CV-uri. Aveam deja un job permanent și lucrul ăsta îmi dădea o anumită comoditate, dar pasiunea exista în sufletul meu și în mintea mea”, ne mărturisește tânăra.

Absolvirea unui curs de specialitate a contat. „Am trimis doar câteva CV-uri și am și fost chemată la un interviu.” Primul ei interviu s-a finalizat cu un eșec. Bogdana nu a obținut postul pentru care candidase. „Am fost dezamăgită atunci și am avut nevoie de câteva luni până mi-am revenit. Am aplicat iarăși pentru un job și m-au chemat iar la interviu. Mi-a fost teamă, dar m-am încurajat spunându-mi că nu am nimic de pierdut. Și de data aceasta am reușit”, povestește acum, cu un aer firesc, Bogdana.

Au urmat trei săptămâni de „training” pentru Bogdana. Pregătirea pentru noul ei loc de muncă a avut loc în cadrul „unei mari companii aeriene cu zboruri pe aeroportul Gatwick”. „A fost o perioadă foarte solicitantă”, spune românca despre cele trei săptămâni de instruire.

————————————–

„La un interviu pentru un post operațional pe un mare aeroport se prezintă oameni de toate vârstele. Eu am fost la două astfel de interviuri… Cred că cel mai tânăr candidat pe care l-am văzut avea 18 ani, iar cel mai în vârstă trecuse de 70 de ani. Era un domn bătrân care a lucrat o viață în acest domeniu și s-a pensionat în urmă cu vreo cinci ani. Dar, după câțiva ani petrecuți acasă, a simțit nevoia să revină. Este un sistem care atrage foarte multă lume. Cred că cel mai mult atrage uniforma și prestanța pe care ți-o dă aceasta…”

Bogdana V., Customer Service Representative la Gatwick Airport

————————————–

 

Trei săptămâni „ca la școală”

„Trainingul” de trei săptămâni pe imensul Gatwick Airport au făcut-o pe românca Bogdana V. să se simtă de parcă s-ar fi întors, din nou, la școală. „Ba chiar mai rău…”, susține aceasta.

„Se dau teste în fiecare zi. Cum ni s-a predat ceva, imediat, eram supuși la un test: despre situații de incendiu, despre regulile privind ceea ce pot transporta călătorii în bagaje, dar și în legătură cu ceea ce trebuie să urmărim la documente, pașapoarte sau vize. A trebuit să învățăm foarte multe despre sistemul în care va urma să lucrăm, plus o listă lungă de coduri ale tuturor aeroporturiilor unde există zboruri ale companiilor pentru care urma să lucrăm. Practic, trebuie să fii pregătit pentru orice situație. Ni s-a spus ce trebuie să facem atunci când o familie călătorește cu un cărucior sau cu un bebeluș în scaun de mașină; sau ce avem de făcut în situația în care o persoană se deplasează în scaun cu rotile ori are alte nevoi speciale”, ne-a dezvăluit Bogdana, intrând în detalii referitoare la modul de pregătire al celor ce urmează să lucreze ca personal operațional în aeroport.

Ea a mai precizat că toate detaliile astfel culese „se introduc codificat într-un sistem computerizat, sub forma unui document electronic. Se trec acolo inclusiv comentarii personale privind comportamentul unui călător. Și toate acestea ajung în final la căpitanul aeronavei care va efectua zborul și la personalul aflat la bordul navei”, am mai aflat stând de vorbă cu românca din Timișoara.

Oricum, perioada de „training” a fost una dură, după cum pretinde tânăra. „Am fost 20 de persoane care au început trainingul, dar patru au fost eliminate pe parcurs pentru că nu au trecut testele”, a subliniat ea.

 

Uniformă de lucrător pe aeroport

Cea mai fericită zi de care își amintește românca Bogdana V. din perioada de trei săptămâni de instruire la care a participat ca viitor angajat pe aeroportul Gatwick a fost aceea în care a primit uniforma pe care urma să o poarte în fiecare zi. „La sfârșitul primei săptămâni de training, am primit fiecare o cutie mare de carton în care se afla uniforma pe care urma să o purtăm. Am fost atât de entuziasmată… Era o cutie lungă cam de un metru, sigilată, pe care am dus-o acasă. De-abia așteptam să o deschid. Și imediat după ce am ajuns în camera în care locuiesc am desfăcut-o. Am încercat toate hainele care se aflau în cutie. Totul era pe măsura mea și mi se potrivea perfect”, ne dezvăluie Bogdana cu încântare. Ea ne-a precizat că, la începutul perioadei de instruire, fiecărei persoane participante i s-au cerut toate dimensiunile pentru pregătirea uniformelor.

La sfârșitul perioadei de „training”, toți cei care au trecut testele finale au avut parte de o instruire practică direct la locul de muncă. „În ultima zi de training am stat în spatele unui agent cu experiență să vedem exact ce vom avea de făcut. Ni s-a dat și nouă, fiecăruia în parte, posibilitatea să lucrăm efectiv, cam o oră-două”, mai spune Bogdana.

A urmat prima ei zi de muncă efectivă pe aeroport, despre care românca spune că i s-a părut și cea mai grea. „Prima zi în care am lucrat singură a fost îngrozitoare. Tremuram, nu aveam aer, îmi venea să o iau la fugă. Nu îmi mai plăcea nimic. În fața mea se afla o mare de oameni, unii bucuroși, plecau în vacanță. Fiecare persoană care trecea prin fața mea avea o cerință, o întrebare. Unii se pun să îți povestească pe unde au fost, ce au făcut… Este foarte solicitant. Nici nu ai timp să îți dai seama când trece timpul. E un du-te-vino continuu acolo”, susține românca.

————————————–

„M-am simțit ca la școală. De câte ori ajungeam acasă, aveam de învățat pentru ziua următoare, în condițiile în care făceam zilnic trei ore dus-întors până la Gatwick. Iar în fiecare zi dimineață eram ascultați fiecare, despre diferite coduri și proceduri. Trainingul s-a terminat cu trei teste finale decisive. Iar cei care au promovat au început lucrul din ziua imediat următoare.”

Bogdana V.

————————————–

 

Timișoreanca de la Gatwick Airport

Bogdana V. este singura româncă care a reușit să obțină recent un loc de muncă ca personal operațional la sol în marele aeroport Gatwick, situat în imediata vecinătate a Londrei. Alături de ea lucrează oameni veniți din toată lumea. „Cei care au fost admiși odată cu mine sunt tineri și vin din toate statele. Am colegi din Columbia, India, Franța, Italia, Spania, est-europeni mulți, polonezi, dar și sud-africani. Sunt, totuși, puțini britanici. Doar patru erau născuți pe teritoriul Regatului Unit din grupul nostru de 20 de persoane. Mulți dintre actualii mei colegi au mai lucrat în sistem și au simțit nevoia să revină”, ne precizează Bogdana din Timișoara. „Am mai întâlnit un român care lucrează pentru aceeași companie ca și mine, tot pe Gatwick Airport”, adaugă Bogdana cu bucurie. Ea ne-a povesti cum a descoperit, cu plăcere, un conațional de-al ei care lucra deja acolo, în momentul când ea a fost admisă în aceeași echipă.

Rolul Bogdanei V. pe Gatwick Airport cuprinde „toate operațiunile de check-in” care se fac în mod normal călătorilor care se pregătesc de o deplasare cu avionul. „Concret, trebuie să verific documentele, adică pașapoartele și vizele. Apoi, fiecare bagaj care ajunge în avion trebuie să conțină o etichetă pe care i-o pun eu. Pe aceasta sunt trecute toate datele pasagerului. Tot eu sunt cea care care îi îndrumă pe călători spunându-le ce trebuie să facă în continuare și le dau informații despre ce pot să aibă și ce este interzis să dețină în bagajul de mână”, precizează timișoreanca.

 

Cât se câștigă la aeroport?

Salariile nu sunt cu nimic ieșite din comun pentru un lucrător operațional la sol dintr-o companie aeriană ce își desfășoară activitatea pe marile aeroporturi. Contează mediul plăcut în care se lucrează, prestigiul și prestanța pe care ți-o dă un astfel de post și avantajele pe care le presupune o asemenea poziție, după cum afirmă românca Bogdana V., angajată la Gartwick Airport.

„Sunt companii aeriene mari și cunoscute, dar salarizarea pe care o oferă angajaților nu este cea mai atractivă. Tariful orar cu care sunt plătită nu depășește opt sau nouă lire sterline pe oră. Asta în condițiile în care, inevitabil, ești obligat să suporți și cheltuielile de transport pînă la aeroporturi, uneori în toiul nopții, când mijloacele de transport public nici nu mai circulă. Totuși, odată intrat în acest sistem, te bucuri de multe avantaje. Se oferă posibilitatea de a lucra și ore suplimentare. Apoi, majoritatea companiilor oferă bilete de zbor gratuite pentru angajați și familiile lor. Altele dau angajaților vouchere, pe lângă salariu”, subliniază tânăra originară din Timișoara. Aceasta a mai precizat că „se lucrează în general șase zile consecutive, din care trei zile în tura de dimineață și alte trei în tura de după-masă. Apoi ai trei zile libere.”

„Trebuie să îți și placă!”, insistă Bogdana. Ea ne-a dezvăluit cum „unii clienți sunt amabili și îți fac ziua fericită. Alții, dimpotrivă, au darul de a-ți strica toată ziua.” În plus, regulile în cazul în care greșești sunt foarte stricte. „Orice greșeală mare poate duce la pierderea postului și sancțiuni pentru a nu mai putea lucra pentru compania respectivă pentru o anumită perioadă de timp”, concluzionează românca angajată recent la Garwick Airport.

————————————–

„Majoritatea oamenilor care călătoresc sunt pozitivi, fericiți că pleacă, mai ales cei care se duc în vacanțe. Ei și toate acestea îți transmit o stare pozitivă, de bine.”

Bogdana V.

————————————–

 

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!