România: cum arată după trei meciuri

Articol publicat in sectiunea Fotbal pe data 17 octombrie 2014

554 victor piturca

România a disputat deja trei meciuri din campania de calificare la Euro 2015. În primul a sosit învingătoare din Grecia, 1-0, apoi a remizat acasă cu Ungaria, 1-1, și a învins cu 2-0 în Finlanda, asta pe fondul unor frământări atât la vedere, cât și în spatele ușilor închise ale fotbalului. Frământări care includ din nou mult discutata plecare a lui Victor Pițurcă, dar și faptul că Răzvan Burleanu dovedește din ce în ce mai des că pălăria de conducător al federației de la București este una prea mare pentru el.

Dar să facem o mică analiză a ceea ce a arătat România în cele trei meciuri, departe de faptul că echipa noastră a adunat 7 puncte.

Tactic…nu jucăm nimic

Aici există cele mai mari probleme ale echipei naționale. La prima vedere jocul fără valențe spectaculoase, fără idei deosebite, tranșat prin specularea unor momente cheie, ar părea un joc orientat spre rezultat. Din nefericire nu este nici pe departe așa. Este acel joc de-a latul terenului cu care Victor Pițurcă și-a obișnuit orice echipă pe care a antrenat-o. Până și la partida cu Finlanda, câștigată cu 2-0, finlandezii au fost cei care au jucat, de fapt, pe poartă, România pasând interminabil la nivelul gazonului, în prima repriză făcând acest lucru mai ales în propria jumătate de teren. România nu are în clipa de față capacitatea de presta un joc de atac în ciuda faptului că dispune de jucătorii cu care ar putea face asta. Tot ceea ce poate face este să paseze și să aștepte breșa prin care poate marca sau, așa cum s-a întâmplat la meciurile cu Grecia și Finlanda, o greșeală flagrantă a adversarilor.

Selecția este mai bună decât se credea

În ciuda faptului că s-a vorbit destul de negativ despre jucătorii pe care selecționerul îi are la îndemână la ora aceasta, trebuie spus că naționala dispune de jucători de calitate. Este drept, e foarte greu să depinzi de un singur atacant de top, acesta fiind Marica. Nici Keșeru și nici Stancu, în ciuda faptului că al doilea a marcat de două ori la Helsinki, nu dispun de capacitățile lui Marica. În plus, Victor Pițurcă se bazează foarte mult pe atacantul de careu cu valențe combinative în fazele cheie, postură care-n clipa de față nu poate fi îndeplinită…decât de Marica. La mijloc lucrurile sunt cumva echilibrate, iar aducerea lui Sânmărtean la națională, în ciuda celor 34 de ani pe care-i are, dă jocului o consistență anume, dar și posibilitatea de a lansa de la mijloc faze rapide, prin intermediul unor pase decisive. Practic, Sânmărtean a schimbat o linie de mijloc capabilă doar să strice jocul adversarului într-una gata să-l construiască pe al nostru. Nu suntem siguri cât de mult l-o fi supărat asta pe Pițurcă, dar rezultatele nu pot fi decât de bine. Apărarea se menține și ea în limitele normalului, deși duce lipsă de jucători de fier, care să tranșeze din prima un duel.

Lipsește liniștea la conducere

Un punct extrem de important în evoluția unei echipe este liniștea la nivelul conducerii. Iar aici lucrurile stau catastrofal. În primul rând, Victor Pițurcă ține neapărat să devină protagonistul unor discuții interminabile de care probabil că s-a plictisit chiar și el. Pleacă, nu pleacă, pleacă, nu pleacă, mai discută, a încheiat discuțiile…cam așa se pot rezuma ultimele luni de activitate ale selecționerului. La această oră, după meciul cu Finlanda, selecționerul încă nu știe ce să facă. Discuțiile cu Al Ittihad se pare că sunt în toi, deja se vorbește despre faptul că un alt “arab”, Cosmin Olăroiu, ar urma să accepte să preia naționala, dar cu toate acestea nimic nu se întâmplă. Tensiunea aceasta nu are cum să nu genereze probleme și la nivelul lotului. Pentru că orice am spune, nu credem că există fotbalist care să fie prea bucuros că este antrenat de un selecționer care azi îl vrea, iar mâine nu.

Criza la nivelul conducerii continuă cu Răzvan Burleanu, președintele federației. Un președinte slab, depășit de evenimente și care, nu credeam să ajungem să spunem asta, ajunge să-l facă regretat pe Mircea Sandu. Burleanu nu are o poziție clară în ceea ce-l privește pe Victor Pițurcă. Din contră, reacțiile sale le așteaptă pe cele ale selecționerului, nefiind nici de acord, nici împotrivă. Burleanu nu a avut o atitudine clară nici după incidentele de la meciul cu Ungaria. În primă instanță a apărat BGS-ul și acțiunile firmei de pază, pentru ca apoi să le condamne, imediat ce BGS și-a reziliat contractul cu federația. Conducătorul fotbalului românesc dovedește, și exemplele de mai sus nu sunt singurele, că nu este un om pe care să te bazezi. Spre deosebire de Mircea Sandu, declarațiile sale lasă întotdeauna loc de interpretare, iar despre decizii ferme nu se poate vorbi, pentru că acestea nu par să existe. Un alt punct slab în conducerea naționalei care, alături de foiletonul semnat de Victor Pițurcă, pune și mai multă presiune inutilă pe umerii jucătorilor, care ar trebui să se ocupe strict de fotbal și de încărcătura meciului, nu și de circul ambulant din conducere.

Concluziile

Naționala României nu este una rea. Departe de așteptările negative din ultima vreme, jucătorii reușesc să se constituie într-o echipă, iar aceasta să fie una care să adune puncte. Punem egalul de la București cu Ungaria pe seama faptului că meciul a devenit, ca de fiecare dată, mai mult decât un meci, altfel cele 6 puncte aduse din Grecia și Finlanda vorbesc de la sine despre o echipă care nu vrea să se joace în aceste preliminarii. Și așa și trebuie să fie.

Însă are nevoie de mai mult. Probabil că eventuala calificare nu poate fi ratată, însă România are nevoie de un selecționer care să o învețe să joace și ofensiv (meciul cu Irlanda de Nord va cere asta), și un președinte pe care să simtă că se poate baza în momentele grele care apar pe parcursul confruntărilor. Câtă vreme îi vor lipsi aceste două lucruri ea va continua să aibă și sincope, acestea fiind rezultatul direct al tuturor greșelilor care se fac pe lângă ea.

Trecând de toate acestea, și de asta putem spune că suntem aproape siguri în acest moment, Franța poate aștepta România în 2016, la europeanul de fotbal. Oricum ar sta lucrurile, din acest moment nu credem că România mai poate rata calificarea.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!