Romania de la Tandarei

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 13 iunie 2010

Tandarei a devenit o localitate mai cunoscuta britanicilor decat Constanta, Timisoara sau Cluj. Oraselul romanesc rivalizeaza, in constiinta cititorilor de presa din UK, cu nume sonore precum, poate, Barcelona, sau, cine stie, New York. Nu chiar tot New-York-ul, ci doar renumitul cartier Harlem, unde, conform filmelor si rumorilor, oricui i se poate intampla orice, aproape oricand.

Asa si cu Tandareii. Micul targ de provincie, pe care nici romanii, in majoritatea lor, nu stiu unde sa-l plaseze pe harta, este deja o legenda. Nu una cu printi, ci una cu cersetori. Celebrul roman al lui Charles Dickens, „Print si cersetor”, opera obligatorie de studiu pentru toti elevii Angliei, nu are, insa, nicio legatura cu Tandareii celebri pentru cersetorii pe care ii furnizeaza pe plan extern. Evident, nu toti cei 16.800 (!) de cersetori inregistrati deja cu dosare in justitia britanica provin din Tandarei. Si nici nu se poate spune ca romii din Tandarei au castigat intreaga suma de 100.000 de lire sterline, socotita de autoritatile britanice ca o medie modesta a profiturilor din cersetoria romaneasca. Dar cert este ca Tandarei se afla in Romania, iar Romania a devenit un pol al cersetoriei, o fabrica de minori aruncati prin intersectiile londoneze, o cascada de infractiuni mici, dar multe, nu grave, dar foarte vizibile. Imaginea copiilor trimisi sa intinda mana, solticaind dintr-un picior sau ascunzandu-si o mana, este nu doar jignitoare, este trista. Occidentalii resimt tristetea altfel decat noi. Scoala tristetii lor trece prin cultura, prin rafinata nevroza a unei sensibilitati educate, prin oroarea de suferinta. In limbajul sec al stirilor, aflam doar ca „aproximativ 168 de minori cu varste intre 7 si 15 ani au fost prinsi si condamnati pentru comiterea in medie a 100 de fapte infractionale fiecare”. Intelesul acestei fraze este, insa, cutremurator. O suta de infractiuni pentru fiecare copil inseamna deja o atrocitate in sistem, un mecanism de provocat mila, o inumanitate care profita de umanitatea noastra, a „celorlalti”. Fiindca aici e marea fractura. Pentru administratorii acestei suferinte, normalitatea este de partea „cealalta”. Smecheria este valoarea, mila este non-valoarea. Dedesubtul gestului „nevinovat” de a cersi se afla, de fapt, o agresivitate care britanicilor nu le scapa. Copiii din Tandarei le cer bani cu rautate, cu spaima, cu privirea din alta lume, cea in care vor suferi daca nu obtin profit, cea in care nu-si vor gasi locul in lume daca nu scot bani din nenorocita aceea de intersectie. Caci ei se afla in marea intersectie care separa directiile vietii. Si nu pot s-o apuce decat pe drumul gresit.

Aceasta drama simpla, umana, spune totul dintr-o imagine. Daca Romania e la Tandarei, atunci Europa e in cu totul alta parte. Acesta e mesajul presei tabloide, un mesaj in acelasi timp adevarat si fals. Fiindca Tandareii or fi in Romania, dar Romania nu se afla, in niciun caz, la Tandarei.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!