Romania in turul doi

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 30 noiembrie 2009

Atmosfera electorală din România se prelungeşte, cum era de aşteptat, prin organizarea turului doi al alegerilor prezidenţiale. Forumurile ziarelor duduie de mesaje şi conversaţii, blogurile se încing, tensiunea creşte. Dar, în acelaşi timp, lucrurile se simplifică.

Exista, înainte de primul tur de scrutin, o cantitate remarcabilă de necunoscute, care făceau imposibilă rezolvarea oricărei ecuaţii politice. Unii candidaţi constituiau adevărate enigme în materie de popularitate sau de populism. Candidatura lui Sorin Oprescu a pus probleme staff-ului lui Mircea Geoană, dar a provocat şi derută în rândul simpatizanţilor stilului „familiar” în politică. Cu vederi mai degrabă de stânga, Oprescu părea a fi o ameninţare pentru Geoană. Pe de altă parte, însă, apropierea lui (cel puţin în ipostazele mediatizate) de oamenii simpli, modul său de exprimare, direct şi sănătos, prefigurau o problemă majoră pentru Traian Băsescu. De aceea, plasarea lui la 3,18 procente a fost o mare surpriză. „Priza la public” a celebrului medic-primar pare a fi, acum, o dulce amăgire.

În acelaşi registru, dar mai apăsat populist şi cu o originalitate supraestimată de fanii Steaua, Gigi Becali a ieşit din cursă spectaculos de umil. Nici poveste de milioane de fani, aşa cum unii ar fi putut bănui după imaginea auto-creată pe ecranele televizoarelor. Cât despre Corneliu Vadim Tudor, scorul era de aşteptat, ba chiar niţel peste aşteptări. Faptul că tribunul are, încă, o sumă de fideli nu se poate explica decât prin efectul de iluzionare. De departe, el pare justiţiarul decis să curme mizeria şi să instaureze un paradis al purităţii naţionale şi al cinstei strămoşeşti. De aproape, nici măcar aceste elemente nu rezistă, fiind dinamitate de propriul discurs, coleric, iraţional, cocoşat de absurditate.

Dispariţia „candidaţilor de etapă” schimbă radical situaţia electorală. Cu atât mai mult cu cât procentul remarcabil obţinut de Crin Antonescu pune problema unor alianţe rapide. Aici, însă, chestiunea nu poate fi tranşată tocmai clar. Liberalii se află într-o dilemă fără ieşire colectivă. Doar conştiinţa fiecăruia va putea determina un anumit comportament electoral. O colaborare cu PSD e cu totul împotriva tradiţiei, doctrinei şi valorilor liberale. O colaborare cu PD-L e împotriva logicii actuale, de confruntare deschisă cu Traian Băsescu. La ce se poate renunţa mai uşor? La valori sau la conjunctura actuală? Fiecare îşi va găsi propriul răspuns, indiferent de indicaţiile „de sus”.

Va fi, deci, un vot aproape incontrolabil „pe linie de partid”, un vot în mare măsură emoţional, dincolo de programele politice, oricum nu tocmai prezente în această campanie. Între criză şi speranţă, între dezamăgire şi reuşită, românii rămân, în cabina de vot, singuri cu propriul viitor. Evident, dorim schimbarea. Dar în ce direcţie?


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!