România – UK, via Spania

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 3 decembrie 2015

Londra_trista

Efectele unor economii europene slăbite după criza financiară se observă în tiparele de migrație ale muncitorilor, cu țări precum Spania, Portugalia, Italia ajungând să exporte și mâna de lucru locală și cea migrantă. Mulți români au plecat din aceste țări și au ajuns pe insulele Regatului Unit, una dintre puținele țări europene a cărei economie crește susținut de doi ani încoace. O româncă ce a venit din Spania ne-a spus că a făcut acest pas pentru că situația de acolo nu i-a mai oferit nicio șansă pentru un trai decent.

În ultimii ani, exodul românilor către țările preferate ca destinație temporară pentru muncă s-a diminuat din cauza dificultăților financiare întâmpinate la nivel național după criza financiară. Deși comunitatea românească din Italia a scăzut mai puțin, diaspora din Spania a scăzut cu 12% între 2013 și 2014, conform cifrelor eliberate de Institutul de Statistică spaniol la începutul acestui an, citate de ziarul Financial Times.

O parte dintre românii care au plecat din comunitățile tradiționale în țările latine au trecut Canalul Mânecii și au încercat să își găsească rostul în societatea britanică. Am aflat de la Eugenia Bogonea ce a însemnat schimbarea de la o societate la alta și apoi la alta, în drumul spre o viață mai bună.

„Am plecat din România în 2005. Din orașul meu au plecat mulți pe atunci, deja aveam câteva rude și vreo doi-trei prieteni ce lucrau acolo în Spania, porniți cu un an sau doi înainte. Așa că după ce mi-am dat bacalaureatul, m-am hotărât și eu, zicând că poate stau o vară și mă întorc”, începe Eugenia povestea călătoriilor ei în lume. Tânăra din Bistrița a pornit spre Tarragona, un oraș din sudul Spaniei, cu ideea de a lucra sezonier și a testa apele: ce poate să-i ofere societatea iberică?

 

Câștiguri bune, apoi pierderi mari

Nici nu i-a trecut prin minte româncei că acea vacanță se va transforma într-o ședere constantă și îndelungată, cu atât mai puțin nu se aștepta ca „relația” ei cu această țară să dureze opt ani. „Cel mai greu a fost să strâng cei 500 de euro care îți trebuiau atunci să poți ieși din țară, dar de când am ajuns în Spania m-am descurcat rapid. Am ajuns la prietenii din Tarragona și într-o săptămână lucram deja la câteva case”, ne spune Eugenia, care a început să lucreze ca și menajeră, după ce românii pe care îi cunoștea acolo au recomandat-o la spaniolii pentru care ei lucraseră deja.

Primii trei clienți au devenit șase și apoi nouă și s-au tot înmulțit, până când Eugenia avea de lucru de dimineața până seara, cinci zile pe săptămână, câteodată șase. „Prin recomandări de la o femeie la alta am ajuns în patru luni să lucrez non-stop aproape. Spaniolii erau întotdeauna veseli și vorbăreți cu mine. Am văzut că pot să strâng bani și am mai stat. Am învățat bine limba, mi-a venit ușor să vorbesc spaniola. Mi-am făcut clientele mele și, cu timpul, ceream mai mulți bani, știam de la rude de-ale mele ce lucrau la oameni bogați, cu case mari, că poți găsi case și cu 12 euro pe oră, mai mult dacă și calci hainele”, mai spune Eugenia.

Viața a fost bună pentru Eugenia până în 2011, când condițiile de trai din Spania deveniseră mult mai grele și economia intra în recesiune. „Am simțit că nu mai merge, multe case nu mai aveau nevoie la curățenie și au scăzut și plata ce-mi dădeau. Dar am avut economii și m-am descurcat cam doi ani. Apoi a devenit tot mai rău, nu mă mai chemau la lucru și am încercat să mă angajez la magazin sau la fabrică, dar nu se făceau angajări”, povestește tânăra.

 

De la fiesta, la cerul mohorât al Londrei

După ce a văzut că abia are cu ce trăi, Eugenia s-a gândit prima oară să caute binele în altă parte. Împreună cu o prietenă a hotărât să încerce din nou, o altă țară, o altă viață. „A trebuit să merg în România și să iau o parte din banii ce îi trimisesem la părinți ca să pot să vin în UK. N-am vrut să vin cu buzunarul gol, deși credeam că o să mă descurc, dacă și în Spania m-am descurcat”, detaliază ea. Dar încercarea britanică s-a dovedit a fi mult mai grea decât cea spaniolă pentru Eugenia. Ajungând la Londra în primăvara lui 2013, românca s-a lovit de multe diferențe între cele două societăți: ne spune că vremea britanică e „de jale”, iar viața la Londra e mult mai scumpă.

Pe deasupra, restricțiile de muncă existente atunci pentru români i-au dat bătăi de cap. Tânăra ține minte că a aplicat pentru numărul de asigurare socială (NIN) de cinci ori până să-l obțină, în ianuarie 2014. „La început am crezut că e pentru că nu vorbeam engleză. Dar în câteva luni, știam cât de cât să vorbesc și tot nu mi-au dat. N-am înțeles sistemul, era foarte complicat cu actele. În Tarragona am prezentat buletinul și-atât. Deși le duceam o groază de documente, răspunsul zicea că tot n-am arătat destule”, spune Eugenia. În acest timp, ea și-a găsit muncă în aceeași meserie: menajeră la case private unde era plătită cash. Dar lucrurile nu mergeau deloc ca în Tarragona, aici recomandările mergeau mult mai încet, orele de lucru erau mai puține și casele la depărtări mari. „În Spania aveam multe case pe aceeași stradă, aici trebuia să merg cu bus-ul, câteodată și cu metroul. În opt ore nu lucram decât patru. Și străzile astea din Londra arătau toate la fel când eram la început, am greșit de câteva ori adresa din cauza asta”, mai povestește Eugenia.

În plus, interacțiunea cu clienții a fost diferită: „În toți anii din Spania nu am avut o problemă. Aici, unii mi-au cerut să șterg praful de după calorifer sau alții verificau fiecare locșor înainte să-mi dea banii. Altul m-a ținut să aștept cinci minute în fața lui până a numărat mărunții cu care m-a plătit. O clientă asiatică m-a bănuit că i-am furat șalul, până când tot eu i l-am găsit în spatele unui dulap”, ne mai spune Eugenia, care acum a început să se obișnuiască cu stilul britanic. Cu toate astea, ne spune că în orice moment s-ar întoarce la orașul însorit de la Mediterană și, cu primele semne bune, se prea poate să o și facă.

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!