ROMANII CARE CONSTRUIESC MAREA BRITANIE

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii pe data 18 noiembrie 2012

Diaspora romaneasca_Romanii care construiesc Marea Britanie

Restrictiile impuse pe piata muncii britanice pentru romani si bulgari inseamna exploatare. Aceasta realitate este evidentiata inca o data prin intermediul unei investigatii jurnalistice ample, despre conditia romanilor care muncesc pe santierele Regatului Unit.

Sorana Stanescu este jurnalist in Bucuresti. Ea a petrecut aproximativ un an la Londra, pe baza unei burse care i-a fost acordata in cadrul programului Balkan Fellowship for Journalistic Excellence. Si in tot acest timp a incercat sa afle detalii despre modul de viata al muncitorilor constructori romani, care isi duc traiul in aceasta tara impotriva limitarilor la care sunt supusi de autoritati.

Romania este membra a Uniunii Europene de sase ani incheiati. Totusi, romanii si bulgarii nu se bucura de aceleasi drepturi de care se bucura in interiorul UE cetatenii celorlalte 25 de state care fac parte din aceasta structura. Reportajul realizat de Sorana Stanescu dezvaluie cum constructorii romani din Marea Britanie sunt parca mai putin europeni decat alti vecini ai lor din centrul sau estul batranului continent…

 

 

Exploatati si fara drepturi

 

O investigatie a Balkan Investigative Reporting Network arata ca restrictiile de munca din Marea Britanie permit ca lucratorii romani si bulgari din constructii sa fie exploatati si platiti mai prost decat imigranti din alte state UE.

Zeci de romani si bulgari se aduna in fiecare dimineata in fata depozitului de materiale de constructii Wickes, din nordul Londrei, in cautare de munca, mereu atenti sa nu fie surprinsi de politie. Zilieri, aflati la periferia unei industrii de constructii care incepe sa isi revina in Marea Britanie, ei constituie o forta de munca ieftina si mereu disponibila, dar care e de prea putine ori binevenita.

Prezenta lor acolo a dat nastere multor plangeri din partea locuitorilor, un cartier din zona trei a capitalei britanice, unde poti gasi cu usurinta un mic dejun pentru mai putin de cinci lire. Zilierii asteapta pe trotuarul din fata depozitului si isi fac reclama mestesugului prin imbracaminte: de exemplu, zugravii poarta pantaloni stropiti cu vopsea. Ori de cate ori o masina opreste in dreptul lor, barbatii se apropie pentru „negociere” si, in mai putin de 30 de secunde, unul din ei se si urca pe bancheta din spate si pleaca la lucru. Cand apare politia insa, fug cu totii.

De cealalta parte a strazii, Jarek isi face cumparaturile si sta de vorba cu niste prieteni. „Oameni ilegali”, ii numeste Jarek pe cei 30 de barbati care asteptau intr-o dimineata de iulie in fata la Wickes. Ca si ei, Jarek este imigrant. Dar, spre deosebire de ei, el e polonez si nu intra in panica la vederea politistilor. Si el e constructor, dar nu isi castiga painea asteptand in fata la Wickes. Are un motoscuter pe care si-a potrivit cutia cu scule si isi gaseste clienti impartind fluturasi despre serviciile „ieftine si de incredere” pe care le ofera, intr-o engleza care lasa usor de dorit.

Jarek este unul din cei un milion de polonezi care s-au mutat in Marea Britanie dupa extinderea Uniunii Europene in 2004. Amploarea valului de imigrari – majoritatea din Polonia – a luat complet prin surprindere autoritatile britanice, care anticipasera cel mult 30.000 de imigranti.

Romanii si bulgarii din fata de la Wickes au venit in cea mai mare parte dupa 2007, cand cele doua tari – denumite „tari A2” – au intrat in UE si, in ciuda a ceea ce crede Jarek, prezenta lor acolo nu este in sine ilegala. Ceea ce ii deosebeste sunt restrictiile care le neaga cetatenilor A2 multe dintre avantajele care i-au ajutat pe Jarek si pe compatriotii sai sa-si faca un rost in Anglia.

Liberi sa stea, dar nu liberi sa munceasca, romanii si bulgarii satisfac nevoia Marii Britanii de forta de munca sub-platita si neprotejata.

 

 

Speriati si suspiciosi

 

Sectorul constructiilor reprezinta mai mult de 10% din PIB-ul Marii Britanii si constituie piesa de rezistenta a planului guvernamental de revigorare economica, bucurandu-se in mod constant de subventii si stimuli fiscali.

Criticii spun ca industria de constructii a avut de castigat de pe urma restrictiilor impuse cetatenilor A2, prin ingrosarea randurilor muncitorilor prost platiti, pe santiere unde regulile de functionare si normele de protectie sunt, de cele mai multe ori, nerespectate. Mai mult, cei care contesta restrictiile acuza Marea Britanie ca incearca sa iasa din recesiune subminand drepturile si salariul muncitorilor deja existenti in sistem.

O analiza a Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) – o retea care promoveaza jurnalismul de investigatie in zona Balcanilor – arata ca, in Marea Britanie, muncitorii A2 din constructii sunt, in general, dispusi sa accepte salarii mai mici si conditii de munca mai proaste decat colegii lor din alte tari. Majoritatea celor intervievati pentru acest articol au vorbit sub protectia anonimatului, pentru ca nu au vrut sa atraga atentia autoritatilor asupra lor.

Sindicatele si specialistii in protectia muncii spun ca statutul de imigratie ii impinge pe cei mai multi constructori romani si bulgari catre zone in care protectia muncii e mai putin probabil sa fie respectata, iar accidentele de munca – mult mai putin probabil sa fie raportate.

Argumentul autoritatilor britanice este ca restrictiile au protejat piata de munca interna prin impiedicarea unui nou val de imigranti asemenea celui care l-a adus pe Jarek in 2004.

In septembrie, cifrele Departamentului de Munca si Pensii din Marea Britanie (Department for Work and Pensions) aratau ca din 2007 pana acum in jur de 210.000 de romani si bulgari au obtinut un numar de asigurari sociale (National Insurance Number – NIN). Aceasta cifra este un indicator aproximativ pentru cati cetateni A2 sunt integrati in piata muncii, fara a-i lua in considerare pe cei care lucreaza ilegal sau care s-au intors acasa. Spre comparatie, numarul cetatenilor polonezi care au obtinut un numar de asigurari sociale in ultimii cinci ani este de 640.000.

Marile asociatii ale firmelor de constructii sustin ca membrii lor se supun unor reguli stricte, care ii obliga sa respecte drepturile muncitorilor. Cand regulile sunt incalcate insa, spun ca si muncitorii imigranti sunt complici. Unii dintre muncitorii romani si bulgari cu care am stat de vorba confirma asta si spun ca au lucrat la negru pentru a nu plati taxe, in conditiile in care alternativa este un venit mult mai mic prin intermediul agentiilor de recrutare. Daca sunt prinsi lucrand ilegal, muncitorii risca o amenda de 1.000 de lire sterline si chiar inchisoare. Totusi, zilierii din fata Wickes pot scapa de aceasta acuzatie daca spun ca aveau de gand sa isi declare veniturile obtinute.

Teama lor de politie vine mai putin din teama de a fi prinsi muncind ilegal si mai degraba dintr-o suspiciune la adresa a tot ce inseamna autoritati britanice si norme carora trebuie sa se supuna.

Restrictiile de munca i-au impins pe romani si pe bulgari intr-o zona unde nu exista o distinctie clara intre ceea ce e legal si ce e ilegal, intre exploatare si rentabilitate economica. „Politia mi-a cerut buletinul. Cateodata iti spun ca poti sa stai aici, cateodata te obliga sa pleci”, spune Neven, un muncitor bulgar. „Eu raman. Ce pot sa-mi faca?”

 

 

Loteria numerelor de asigurari sociale

 

Primul pas pentru toti cetatenii straini care vor sa munceasca in Marea Britanie este sa aplice pentru un numar de asigurari sociale. Acesta este un numar unic de identificare care centralizeaza contributiile sociale si taxele platite de angajati sau de cei care lucreaza ca PFA, dar nu este o dovada a faptului ca posesorul sau detine dreptul de munca in Marea Britanie.

Cand Jarek a venit la Londra in 2004, polonezii reuseau sa obtina NIN fara bataie de cap. Insa cand Neven a imigrat cinci ani mai tarziu, romanilor si bulgarilor le era mult mai dificil sa faca asta.

Cel mai usor este pentru romanii si bulgarii care vin in baza unei oferte ferme de angajare din partea unei firme britanice, insa numarul acestora este extrem de mic. Majoritatea incep sa isi caute de lucru de abia cand ajung aici si se orienteaza catre constructii si servicii de curatenie in hoteluri, unde pot lucra ca PFA fara a avea nevoie de un permis de munca. Cei carora li se refuza un numar de asigurari sociale pe motiv ca nu pot oferi suficiente dovezi ca isi desfasoara activitatea in calitate de PFA ajung de regula sa fie platiti la negru pentru munci fizice care necesita documentatie minima.

Ambasadele Romaniei si Bulgariei la Londra confirma ca numarul celor care intampina probleme in obtinerea NIN este tot mai mare, in unele cazuri ajungandu-se pana la cinci incercari nereusite. Multi dintre cei din fata depozitului de constructii Wickes sunt in aceasta categorie.

„Acasa, in Bulgaria, nu avem nici bani, nici locuri de munca”, a spus un barbat de 45 de ani, care a refuzat sa isi dea numele. A fost respins la NIN de doua ori, nu isi gasise de lucru de doua luni si traia din ultimele economii.

————————————–

Numere de asigurari sociale

 

Numarul de asigurari sociale (NIN) tine evidenta taxelor si a contributiilor sociale platite. Cetatenii britanici primesc automat un astfel de numar cand implinesc 16 ani. Si pentru cetatenii polonezi e destul de simplu sa il obtina: trebuie de cele mai multe ori sa prezinte doar acte de identitate in original si sa faca dovada ca locuiesc in Marea Britanie.

Romanii si bulgarii care trebuie sa se inregistreze ca PFA pentru a obtine NIN trebuie sa prezinte contracte si facturipe care le-au eliberat, oferte de munca si recomandari din partea clientilor si au o perioada de gratie de trei luni din momentul in care au inceput munca in calitate de PFA pentru a face asta.

Multi se plang ca sistemul creeaza un cerc vicios: nu pot obtine un numar de asigurari sociale pana nu s-au inregistrat ca PFA si nu se pot inregistra ca PFA daca nu obtin un astfel de numar mai intai.

————————————–

 

 

Santiere mici, riscuri mari

 

Conform sindicatelor si expertilor in protectia muncii, lucratorii ilegali sau a caror situatie juridica nu este clara sunt intr-un pericol mai mare de a suferi accidente majore la locul de munca.

Un tanar roman a carui identitate o protejam la recomandarea avocatului sau a spus ca a fost electrocutat grav cand sapa un sant cu un pickhammer pe un santier din Londra. „Nu-mi amintesc prea multe. Era mult fum, am avut arsuri mari pe brat.”

In momentul accidentului, barbatul nu avea numar de asigurari sociale si nici permis de munca si aflase despre acest job de la un prieten. A spus ca nu i s-au cerut niciun fel de documente cand s-a prezentat pe santier in prima zi, nu i s-a cerut sa semneze vreun contract si a fost platit cash. Spune ca i s-a facut un instructaj de protectia muncii, dar ca nu a inteles tot, pentru ca nu vorbeste foarte bine engleza.

Sindicatele din constructii estimeaza ca 80% din accidentele de munca nu sunt raportate institutiilor care ar trebui sa le investigheze. Autoritatea de Sanatate si Siguranta (Health and Safety Executive – HSE), institutia care reglementeaza si monitorizeaza siguranta la locul de munca, nu detine date privind nationalitatea muncitorilor care sufera accidente. Cu toate acestea, recunoaste ca muncitorii imigranti sunt mai expusi la accidente si mai putin probabil sa le raporteze, desi nu risca sa fie deportati sau penalizati in vreun fel daca fac asta.

Richard Boland, coordonatorul diviziei de constructii a HSE in zona de sud a Angliei, spune ca „vulnerabilitatea asociata faptului de a avea restrictii asupra locului si duratei in care ai voie sa muncesti” ii poate impinge pe lucratori sa munceasca pe santiere unde protectia muncii nu este respectata.

Inspectorii de protectia muncii isi indreapta acum atentia de la marile firme de constructii catre santierele mici care, spun ei, sunt predispuse sa ignore standardele de protectie si sa angajeze muncitori imigranti neexperimentati.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare


Comentarii

Spune-ti si tu parerea!