Românii cu case pe numele lor în Londra „taie și spânzură”

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Poveşti româneşti pe data 12 octombrie 2015

uk_chirie casa

„Am stat de două ori în casă cu români și mi-a ajuns. De fiecare dată am ajuns în stradă. În Londra, românii care au case de la agenții pe numele lor și subînchiriază ei mai departe se cred șmecheri. Ei fac regulile, ei decid totul, ei sunt cei mai tari, iar cine nu se supune… este dat afară în secunda doi”, ne povestește unul dintre interlocutorii materialului nostru.

Din ce în ce mai mulți români care închiriază camere în urma anunțurilor românești se plâng că dau peste oameni cu care nu se poate trăi sub același acoperiș. Chiar dacă nu ei sunt proprietarii locuinței, faptul că ei au închiriat casa „primii” îi transformă peste noapte în șefi, ne explică cei care au trecut prin astfel de situații. Mai exact, ei stabilesc toate regulile casei, iar toți ceilalți trebuie să se supună. În caz contrar, opțiunile sunt două, ne mai spun românii: fie înghit în sec și lasă capul plecat de teamă să nu fie izgoniți, fie… ajung să fie dați afară din casă de pe o zi pe alta!

—————————————

„Eu sunt de părere că aproape toți românii care închiriază camere și au casele pe numele lor fac astfel de lucruri. Ei sunt șefii, ei sunt șmecherii. Dacă nu te supui, te dau afară din casă fără să clipească. Nu mi se pare deloc normal. Nu există niciun fel de respect. Nu știu cum să te facă, să îți ia și pielea de pe tine. Eu prefer să plătesc în plus câteva sute de lire și să stau departe de ei, într-o garsonieră. Este un stres enorm. Ajungi acasă mai târziu și îți dai seama că nu poți face duș pentru că e trecut de ora 9 și îi deranjezi pe ceilalți, nu respecți regulile. Trebuie să ceri voie… e ridicol. Numai la români se poate așa ceva!”

Sandra, 37 de ani

—————————————

 

„Am plecat și fără depozit…”

Când vine vorba despre locuitul împreună cu alți români, Sandra, o româncă în vârstă de 37 de ani din Iași, mărturisește că nici măcar nu vrea să mai audă. Tânăra a trecut prin trei experiențe de acest gen. Toate s-au terminat în certuri și scandaluri.

„Am auzit atât de multe cazuri și culmea este că mi s-a întâmplat și mie de trei ori. Nu pot să îi înțeleg pe românii care închiriază case de la agenții și apoi subînchiriază ei mai departe camerele care rămân libere. Pe lângă faptul că este ilegal ce fac, ei se transformă în adevărați șefi, chiar își iau în super serios acest rol. În prima casă în care am stat alături de alți români, am aflat că ne puneau să plătim niște facturi mai vechi care nu fuseseră plătite la timp de cei care locuiseră în trecut. Când am aflat acest lucru și am spus că e bătaie de joc și că nu se poate așa ceva… tot ei s-au supărat și, culmea, ne-au spus că avem la dispoziție o săptămână se ne mutăm. Chiar dacă știam că nu ne pot da afară când vor ei… am preferat să plecăm, pentru că era o tensiune extrem de mare. Ne evitam mereu, când ne vedeam nici măcar nu ne salutam. Era cumplit! Așa că ne-am mutat… cu alți români. Nici prin cap nu ne-a trecut atunci, nici mie, nici soțului, că situația se va repeta. În a doua casă, a fost bine câteva săptămâni, după care au început cu regulile: nu avem voie să spălăm la mașină după ora 7 seara, nu avem voie să facem duș după ora 9 seara, nu avem voie să vină niciun prieten la noi și lista era una lungă. Deși plăteam chirie, facturi, nu aveam niciun drept. Ne simțeam mereu urmăriți, așa că am ales să plecăm fără să ajungem la scandal. Pentru că totul s-a întâmplat așa rapid, am ajuns să locuim, pentru a treia oară, tot cu români. Oricât am fi vrut să nu se întâmple acest lucru, ne-a fost imposibil la acea vreme. Singuri nu ne-am fi permis să stăm, iar pe site-urile englezilor durează ceva până poți găsi o cameră. Mai ales că ei te verifică, trebuie să trimiți tot felul de acte. Din punctul acesta de vedere, doar la români merge să te muți de pe o zi pe alta. Numai că și de data aceea a fost… la fel. Totul se plătea la jumătate, eram două familii care împărțeam o casă cu două camere. Chiria era jumi-juma, gazul, curentul, apa, Council Tax… totul. Numai că, pentru că ei închiriaseră casa de la agenție, ei erau și stăpânii. Noi nu aveam voie să folosim livingul și aveam doar un colț de bucătărie. Dacă ne lăsam un prosop sau altceva pe locul lor, ni le găseam aruncate în perimetrul nostru. Deci, la facturi eram buni să plătim jumătate, dar în casă aveam spațiu limitat. Când le-am spus nemulțumirile noastre, dar și faptul că nu era corect… știți ce au spus? Că dacă nu ne convine, ușa este deschisă și că ar fi bine să ne facem bagajele. Pentru faptul că am ales să plecăm în câteva zile, nu ne-au mai dat banii de depozit. A fost urât…”, ne mai spune Sandra despre experiențele sale.

—————————————

„E inimaginabil ce fac românii care au case pe numele lor în Londra. Taie în carne vie, își bat joc de ceilalți români cărora le închiriază camerele. Stabilesc ei reguli, prețuri la camere… iau și pielea de pe tine. Nici nu vreau să mai am de-a face. Aud mereu de români care au fost dați afară de alți români. Dar nu înțeleg ce drepturi au ei să facă astfel de lucruri?”

Cristian, 28 de ani

—————————————

 

„Să stai cu românii… e un chin!”

Cristian, un tânăr de 28 de ani din Cluj, ne povestește că nu ar mai locui niciodată alături de români. Ultima dată a fost dat afară din casă doar pentru că a îndrăznit să întrebe…

„Cât este chiria pentru toată casa? Mi s-a părut ceva cusut cu ață albă pentru că eram trei băieți în casă, plus cuplul care închiriase casa de la agenție. Fiecare dintre noi, băieții, plătea 400 de lire pe cameră. Un calcul simplu însemna 1.200 de lire pe lună. Ei aveau camera cea mai mare din casă, cu balcon, cu baie proprie și spuneau că partea lor este 600 de lire. Nu mi-a venit să cred, pentru că nici casa nu arăta foarte-foarte bine, dar nici zona nu era cine știe, deci casa nu aveam cum să fie 2.000 de lire pe lună. Așa că am întrebat cât costă toată casa și am cerut să văd contractul. M-au aburit că nu au, că trebuie să sune la agenție, că durează până îl trimit, că e nu știu cine în concediu… și au trecut vreo câteva luni în care am înghițit minciunile lor. Până într-o zi când au avut nu știu ce probleme cu cardul și au fost la bancă să depună banii pentru chirie. Din greșeală, au lăsat chitanța în bucătărie și așa am aflat că suma pe care au trimis-o la agenție era de 1.150 de lire. Nu mi-a venit să cred. Le-am spus că nu se poate să își bată joc în halul ăsta. Că nu e corect ce fac, că noi le plăteam și chiria lor și le mai rămâneau și 50 de lire în plus. Și m-au dat afară. Au vrut să mă dea afară din seara aceea în care a pornit scandalul, dar chiar nu aveam unde să mă duc. Am plecat a doua zi… la un prieten. Nu aveam ce să fac. M-am gândit să chem poliția, să fac iureș, dar nu aveam nimic, niciun act. Plus că nu voiam să mă complic”, ne spune Cristian.

—————————————

Români persecutați de alți români

 

„Poate mai sunt case în care oamenii se respectă, dar în general, din ce aud în jurul meu, românii care locuiesc în case cu alți români, care au închiriat la rândul lor casele de la agenții, trăiesc sub regulile acestora. Eu am stat în casă cu niște români care făcuseră program de curățenie, program când poți folosi mașina de spălat, când poți merge la duș și chiar cereau să mai stăm pe întuneric, ca să facem economie la curent. Dădeau drumul la căldură numai când afară era ger. Noi trebuia să stăm îmboșcănați și să ne învelim cu pături. E chiar un coșmar.”

Nico, 40 de ani

 

„Majoritatea românilor care stau cu români ajung să fie dați afară din senin doar pentru că nu se supun. O prietenă de-a mea a fost dată afară din casă pentru că nu își lăsa încălțămintea în dulapul special cu încălțări. Mi-a povestit că erau niște mirosuri îngrozitoare în acel dulap și prefera să își lase ghetele la ușă, într-un loc unde nu încurca pe nimeni. Pentru că nu a ascultat… i s-a dat o săptămână să plece din casă.”

Silvia, 24 de ani

 

„Oriunde te muți ți se cere să plătești chiria pe o lună, plus depozit pe încă o lună de zile. Regula de aur este ca atunci când vrei să te muți, să anunți cu o lună de zile înainte. Așa este și normal, oamenii din casa cărora pleci să aibă timp să găsească pe altcineva… dacă pleci în câteva zile, riști să nu mai primești banii de depozit. Până aici, corect! Numai că dacă ajungi la neînțelegeri cu cei care ți-au închiriat camera, toate aceste reguli dispar. Nu îți mai oferă nimeni o lună să te muți, ci sunt în stare să te scoată în șuturi afară din casă și chiar să nu ți se mai dea depozitul. Mie așa mi s-a întâmplat.”

Gabi, 39 de ani

 

„Am ajuns la concluzia că asta este o afacere foarte bună pentru românii care și-au închiriat case de la agenții și apoi închiriază ei mai departe camerele care sunt libere. Am auzit povești în care oamenilor li se oferea o cameră goală, fără nimic. Erau, practic, nevoiți să își cumpere un pat, un dulap și apoi erau dați afară din casă fără niciun motiv întemeiat. Și când pleci în astfel de situații… unde să mai iei patul și șifonierul?”

 Viorel, 45 de ani

 

„Nu este deloc normal ce fac unii dintre conaționali. Majoritatea aș spune, fără să exagerez. Până la urmă, fiecare plătește o chirie, plătește facturi și astfel, oamenii care închiriază o cameră au și drepturi, nu numai responsabilități. Însă, mulți preferă să nu își bată capul, să plece și să renunțe… ceea ce este de înțeles, dar asta le dă și mai mult avânt celor care închiriază să devină și mai șefi.”

Maria, 54 de ani

 

„E complicat… nu există bun simț. Eu nu aș putea să locuiesc așa. Într-un fel, îi înțeleg și pe cei care închiriază, că poate prin tot felul de reguli încearcă oarecum să prevină anumite lucruri. Unii dintre români nu au bun simț deloc. Fac baie câte trei ore noaptea, lasă luminile aprinse în casă, dau muzica tare și poate astfel cei care închiriază, neștiind cine le intră în casă, încearcă să echilibreze lucrurile prin reguli. Însă regulile acestea absurde, gen nu ai voie să te speli decât până la ora 9 sau faci mâncare între ora X și ora Z, sunt de-a dreptul șocante. Cei care închiriază trebuie și ei să se supună anumitor reguli și să accepte viața la comun. Dacă nu… atunci trebuie să locuiască singuri cu regulile lor.”

Ionuț, 35 de ani

—————————————

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

2 pareri la “Românii cu case pe numele lor în Londra „taie și spânzură””

  1. Nelu Spune:

    Tot vina romanilor este. Cei care vor sa plateasca ieftin trebuie sa se conformeze daca nu sa stea singur. Confortul costa mai scump. Vorba romanului „dai un ban dar stai in fata”

  2. Sofia Spune:

    Am stat si eu la Londra, la o prietena, care inchiria camere. La un moment dat intr-o camera stateau doua familii, adica sotul cu sotia si un baiat de 17 ani care muncea, plus cumnata cu un copil mai mic. Nu au rezistat prea mult, casa erea impartita cu proprietarii. Peste cateva luni altii le-au luat locul, si iar si iar. Barbatii singuri erau bine tratati, dar cand aparea nevasta, daca ea era mai tanara, se iveau reguli,gelozii, etc. Aceste lucruri nu se intampla cand proprietarul este englez, exista respect si drepturi ale chiriasului

Spune-ti si tu parerea!